5,519 matches
-
în grădini și restaurante. Importantă este nu numai poezia, ci și curtea lui Dionis, "adică ritualul al cărui sens s-a pierdut sau s-a păstrat vag; nu numai arta ca act mimetic și purificator, reprezintă o inițiere, ci și receptarea ei în intimitatea unui loc sacru, fără conștiința funcției sale sacramentale"594. Finalul nuvelei este reiterarea uniunii mistice Dionysos-Persephona, "cuplu mitic care vestește unitatea ființei și a universului, prin coincidența contrariilor", complexul mitic al androginiei umane (Leana și Adrian), fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Are rolul de menținere a contactului dintre emițător și receptor, prin cultivarea interesului pentru conversație până la încheierea mesajului, *Scop : verificarea funcționării optime a circuitului, verifică modul în care mesajul e perceput. Apare în saluturi și formule de conveniență, texte de receptare a mesajului telefonic * Ex: Nu mă întrerupe! Ai răbdare! ....Mai ești pe fir? Ai înțeles care e treaba? Știa, vezi bine, soarele cu cine are de-a face. EXERCIȚII FUNCȚIILE LIMBII 1. Ținând cont că structura verbală a mesajului depinde
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
despre ceilalți, și apoi așezați-le, mai aproape sau mai departe de INDIVID, în funcție de gradul în care îl definește acel aspect (ex: cărțile citite, limbaj, prieteni, mobilă etc.). Extrageți concluziile: EXERCIȚII ROLUL ELEMENTELOR VERBALE, NONVERBALE ȘI PARAVERBALE ÎN PRODUCEREA ȘI RECEPTAREA MESAJELOR: Citiți de două ori fiecare din următoarele enunțuri accentuând de fiecare dată un alt cuvânt din text, astfel încât semnificația mesajului să difere. Elevii vor nota în caiete sensul enunțului oral. Apoi, folosindu-vă de intonație, încercați să surprindeți stări
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
prezența elementelor paraverbale și nonverbale până în acest moment? * În foarte mare măsură * În mare măsură * În mică măsură * În foarte mică măsură 3. Cât de pregătiți vă simțiți să „citiți”, din gesturile celorlalți, anumite aspecte care să vă ajute în receptarea mesajului cât mai corect? * În foarte mare măsură * În mare măsură * În mică măsură * Deloc 4. Vi s-a întâmplat vreodată ca, în urma unei discuții cu o persoană, elementele nonverbale și paraverbale să contrazică mesajul verbal al locutorului? * Adeseori * Uneori
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
să contrazică mesajul verbal al locutorului? * Adeseori * Uneori * Rareori * Niciodată 5. În urma informațiilor ce v-au fost furnizate la această lecției, veți fi mai atenți în a „citi”, în gesturie și mimica celorlalți, anumite detalii ce vă vor ajuta în receptarea mesajului, cât mai corect? * Da * Nu * Nu știu 6. Vi se pare potrivit procentajul repartizat de specialiști fiecărui tip de comunicare, în funcție de importanța acestora, mai exact: 55% -limbajului nonverbal, 38% limbajului paraverbal, 7% limbajul nonverbal? * Da * Nu * Nu știu 7
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
religiilor Iranului pre-islamic trasate în durabila sinteză a profesorului său Henrik Samuel Nyberg, în raport cu proiectul comparativ, vast și irepetabil, al lui Dumézil, amestec de „geniu creator și fantezie nelimitată”, cum îl numea un coleg de generație 4. Sunt conștientă că receptarea autohtonă a cotei științifice a acestei corespondențe, a înrudirii și diferenței specifice dintre cei doi savanți, pe care aceste scrisori inedite le propun, poate înregistra destule alte dificultăți. În primul rând, nefamiliaritatea cu profilul științific al corespondentului suedez, orientalistica și
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
central-asiatice ale viitorului șah Nadir al Persiei post-safavide, ne aflăm deja în 19391. Iar acestea nu ar fi decât mostre, foarte distincte, care ar intermedia cel mult imaginea teologică sau istorică a unei Persii musulmane 2. Este destul de clar că receptarea arealului istoric pre-islamic șireligios zoroastrian nu se putea întâmpla decât printr-un racord lacondițiile deja date ale culturii occidentale. Vedem un colț din Persia cuochii călătorilor francezi din secolul al XVII-lea sau de mai târziu 3, pentru că propriii noștri
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Zoroastru, păstrate sub denumirea de Zend-Avesta în limbile pehlevi și zendă șsic!ț, de către secta ghebrilor 1, ultimii închinători ai focului. Deatunci încoace, ideile s-au schimbat cu totul asupra vechei religiuni persane șs.m.ț”2. Dar cota acestei receptări este foarte restrânsă. Tot așa cum, într-o formă mai degrabă izbutit poetică decât lucidă, se va întâlni la un alt arheolog și arhitect, aproape un secol mai târziu: „Cei care au primit Coranul peste vechea înțelepciune a lui Zoroastru șs
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
egal, înapoia sa, decât în paginile acestui volum, tradus în românește într-o epocă ce nu-i putea asigura decât uitarea 3. Nu poate fi aici locul potrivit pentru a insista mai mult asupra condițiilor și motivațiilor care au intermediat receptarea acestui spațiu asiatic (istoric și religios) sau, dimpotrivă, au condus la obturarea treptată a acesteia - am consacrat un tratament mai amplu acestui subiect în altă parte 4. Existența acestor câteva elemente și traseemarginale, dar vizibile, justifică în plus dezinvoltura cu
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
puncte de plecare ale cărții sale The Ritual of the Battle. Krishna in the Mah³bh³rata (1977, Albany, SUNY, 19902, cu o introducere de Wendy Doniger)1, și de Georges Dumézil2. Aceste conferințe concentrează, poate, cel mai bine modul în care receptarea lui Eliade de către Wikander s-a coagulat și concentrat, dispunând funcționalități, dar și obturări, pentru că ele conțin și traiectoriile departajării lor, ale profilurilor distincte pe care fiecare le reprezintă azi în cadrul istoriei religiilor. Nu ne putem permite aici o prezentare
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
raportul consecvent existent între Mithra și divinitatea numită de iranieni An³hit³, iar de greci Anaitis: „În lumea romană, în afara Asiei Minor, Anaitis nu apare nici ca paredros al lui Mithra, nici în vreun alt context” - cf. op. cit., p. 6. Pentru receptarea acestor Études de către savanți ca L. Renou sau É. Benveniste, vezi Addendum II. Lucrarea, necontinuată, a fost controversată. Curând după apariție, a fost criticată de colegul său Widengren, cf. „Stand und Aufgabe der iranischen Religionsgeschichte”, Leiden, 1955. Contrar lui Widengren
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
amical hommage de l’auteur”), se află în biblioteca Centrului de Istoria Religiilor grație generozității doamnei Marita Wikander și a domnului Jan Stolpe. Pentru traducerea în limba română a articolului lui Wikander, vezi Addendum I, în volumul de față. Pentru receptarea romanului în America, vezi Mac Linscott Ricketts, „The United States’ Response to Mircea Eliade’s Fiction”, în Bryan Rennie (ed.), Changing Religious Worlds. The Meaning and End of Mircea Eliade, Albany State University of New York Press, 2001, pp. 79-93. Despre
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
puține recenzii și, în afară de articolul lui R. Lalou din Les Nouvelles Littéraires, publicate prea târziu; cartea dispăruse din librării” - cf. Jurnal I, 2 septembrie 1957. O mărturie recentă din partea unui mare indianist francez se poate alătura acestei sinuoase biografii a receptării romanului lui Eliade în cadrul lumii academice: „Am fost, la vremea lor, un lector atent al lucrărilor lui Eliade - am citit și aproape tot ce s-a tradus în franceză din opera sa literară; există câteva nuvele fascinante, iar Forêt interdite
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
sale privind templul Anahitei în Bactria, pe care îl considerasem totuși o fantomă. Anumite referințe ale acestei corespondențe vor apărea datate. Cităm, la întâmplare, prestigiul astăzi destul de fanat al psihologiei jungiene, închiderea hotărâtă și de altfel reciprocă față de iranologia engleză, receptarea entuziastă a „capetelor de serie” puțin cam delirante ale Școlii de la Uppsala (L. Ringbom, Graaltempel und Paradies, 1951) sau credința într-un proto-shivaism al civilizației Indusului, pe care Dumézil nu o împărtășea („se întâlnesc mai degrabă afirmații entuziaste decât dovezi
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
din București, absolvind în 1969. Între 1970 și 1985, lucrează ca redactor principal pentru literaturile engleză și americană la revista „Secolul 20”. În 1981, își susține doctoratul în filologie cu teza Swift and His Romanian Speaking Audiences Before 1944, tratând receptarea timpurie a marelui scriitor englez în cultura română. În 1985, este numit fellow commoner la Churchill College (Cambridge, Marea Britanie), pentru ca în 1986, ajuns în Statele Unite ale Americii, să fie angajat la postul de radio Vocea Americii, unde, după puțin timp
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
inspirație excepțională, revelația divină reprezintă o cale superioară de comunicare și colaborare între om și divinitate. Aceasta constituie un act de cunoaștere a voii dumnezeiești, ce comportă trei aspecte importante, ce constau în înrâurirea divină asupra sufletului artistului, în ajutorul receptării mesajului ceresc, respectiv în îndreptarea eforturilor artistului inspirat spre obținerea scopului propus 214. Toate acestea conturează revelația ca un factor inspirator extraordinar, cu origini divine, ridicând naturalul la o dimensiune superioară, cu mult îmbunătățită și spiritualizată. Studiile asupra acestor fenomene
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
clasic al oricărei opere de artă, în care momentul reprezentării artistice propriu-zise nu este decât un punct intermediar al desăvârșirii procesului creator. În acest caz, reprezentarea artistică leagă în timp momentul creației ideatice de momentul expunerii sale publice sau al receptării ei exterioare, la nivelul contemplatorului. În fine, cel de-al treilea caz percepe reprezentarea ca finalitate a unui șir de acțiuni de ordin artistic, fiind precedată la rândul său de numeroase alte procese și mecanisme specifice creației. Urmărind reprezentarea dintr-
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
prin care se urmărește acordul dintre volumul mare de cunoștințe și deprinderi școlare, prevăzut în programa de învățământ, și gradul dezvoltării intelectuale și moral volitive a elevului, dintre tehnica de predare și examinare (uneori prea exigentă) și propriile modalități de receptare și prelucrare a materialului de către elevi, dintre programul și regimul de lucru urmat acasă, în familie, și cel impus de școală. Deoarece elevul se află în plin proces de maturizare, se impune o justă adaptare a regimului de activitate intelectuală
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
În dependență cu scopurile și valorile acțiunilor educative, se diversifică și mulțimea posibilă de conduite pedagogice care trebuie revăzute și îmbogățite din punct de vedere axiologic și deontologic. Sorin Cristea evidențiază patru tipuri de competențe generale: - competența politică, demonstrată prin receptarea și angajarea corectă a responsabilităților directe și indirecte transmise la nivelul finalităților macrostructurale (ideal pedagogic - scopuri pedagogice); - competența psihologică, demonstrată prin receptarea și angajarea corectă a responsabilităților transmise de la nivelul finalităților microstructurale (obiective pedagogice generale și speciale, operaționalizările în sensul
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
punct de vedere axiologic și deontologic. Sorin Cristea evidențiază patru tipuri de competențe generale: - competența politică, demonstrată prin receptarea și angajarea corectă a responsabilităților directe și indirecte transmise la nivelul finalităților macrostructurale (ideal pedagogic - scopuri pedagogice); - competența psihologică, demonstrată prin receptarea și angajarea corectă a responsabilităților transmise de la nivelul finalităților microstructurale (obiective pedagogice generale și speciale, operaționalizările în sensul individualizării activității de instruire); - competența științifică, demonstrată prin calitatea proiectelor elaborate la linie de continuitate dintre cercetarea fundamentalăorientată-aplicată; - competența socială, dependentă prin
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
a activității la nivel de proiectare- desfășurareevaluare-autoperfecționare, prin elaborarea circuitelor de conexiune inversă.” [Cristea S., 1998, p. 15] „Structura funcțională a aptitudinii pedagogice, dezvoltată în jurul capacității de comunicare pedagogică eficientă, corelează patru tipuri de competențe generale: - competența politică, demonstrată prin receptarea și angajarea corectă a responsabilităților directe și indirecte transmise de la nivelul finalităților macrostructurale (ideal pedagogic - scopuri pedagogice); - competența psihologică, demonstrată prin receptarea și angajarea corectă a responsabilităților, directe și indirecte, transmise de la nivelul finalităților microstructurale (obiective pedagogice generale și specifice
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
pedagogice, dezvoltată în jurul capacității de comunicare pedagogică eficientă, corelează patru tipuri de competențe generale: - competența politică, demonstrată prin receptarea și angajarea corectă a responsabilităților directe și indirecte transmise de la nivelul finalităților macrostructurale (ideal pedagogic - scopuri pedagogice); - competența psihologică, demonstrată prin receptarea și angajarea corectă a responsabilităților, directe și indirecte, transmise de la nivelul finalităților microstructurale (obiective pedagogice generale și specifice, operaționalizabile în sensul individualizării depline a activității de instruire); - competența științifică., dependentă prin resursele de adaptare ale „actorilor educației” la cerințele comunității
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
în diverse „texte” și evaluări ale unor abordări, nu poate să nu trimită la aspecte invariabile constante. De asemenea, se cere acceptat faptul că nu e posibil să se conceapă o doctrină și o metodologie definitivă, unică și infailibilă pentru receptarea și interpretarea persoanei umane normale și dizarmonice. Teoria celor cinci mari factori asigură o acceptabilă acoperire caracteriologică, în perspectiva dimensiunilor psihice. Ea este însă lipsită de structură, centrare și ierarhizare. Se presupune tot timpul că persoana e centrată de un
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
altora și să se relaționeze astfel firesc cu ei. El nu rezonează afectiv împreună cu alții, nu e capabil de prietenie și dragoste autentică, nu realizează o bună intimanță și gradație a distanțelor psihice. Îi lipsește simpatia necesară compasiunii și milei, receptarea suferinței celorlalți. Psihopatul nu e interesat de consecințele acțiunilor sale pentru altul. Acestea sunt efectuate fără ca subiectul să implice aceste consecințe în însăși proiectul său de acțiune. Prin egofilia și egoismul său el e lipsit de generozitate. Comentariul de mai
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
muncă. I.2.4. Stilul de învățare Istoriile îi fac pe oameni înțelepți, poeții îi fac inteligenți, matematicile subtili, științele naturii profunzi, morala gravi, logica și retorica capabili de a rivaliza. Francis Bacon Stilul de învățare reprezintă modalitatea preferată de receptare, prelucrare, stocare și reactualizare a informației. A. După modalitatea senzorială implicată, există 3 stiluri de învățare principale: 1. Stilul auditiv Elevii care au această manieră de studiu: • învață vorbind și ascultând; 24 • sunt eficienți în discuțiile de grup; • își manifestă
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]