1,746 matches
-
inima se zbătea, vinovată, picioarele se muiaseră, brațele atârnau, mutra speriată nu îi tulburase pe judecători. Lucrau de zor, se auzea, din nou, murmurul vocilor, surdina refrenului voios. „Jigo, jig, jigodia. Jigo Jigo, s-o întinzi.“ Foile foșneau, sucite răsucite, refrenul susura, ațâțat. Străinul rămăsese țintuit, cu scaun cu tot, în rama ușii. Il priveau acum cu toții, disprețuitor, stăruitor, plictisiți,neobosiți. Ba da, ba da, obosiți! Dintr-odată și-au șters, ca la comandă, frunțile, sprâncenele fosforescente, măștile nădușite. Se încălzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bubuie un impozit peste cap, sau peste bot, ce mai contează unde, așa ca învățătură de minte, fiindcă după părerea sa, nu suntem de fel copii cuminți și încă mai îndrăznim să mișcăm în frontul instituit de el. Iar ca refren la melodia cu impozitările pe care ne-o tot cântă de o bucată de vreme, se aude în surdină chestia cu concedierile ce vor continua pe tot parcursul anului viitor. Așa că va fi vai de noi, și bine de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fii aproape știiii, îmi inervează mădularul încă dinainte de a fi revenit cu totul din lumea întreruptă a somnului. Chiar au căzut bine pentru starea mea sufletească Hi-Q, doi băieți sortiți să rămână singuri - se pare că fata pisicoasă care cânta refrenul părăsise iar trupa... Și eu m-am trezit într-o dimineață de iarnă singur, cu tot paliativul Zina. Aseară o găsisem pe mama urmărind cu un interes care parcă nu era al ei știrile de la 19.00, pe care de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
destul de devreme, dar continuam să o văd din ce în ce mai frumoasă. Era atâta lumină care venea dinspre ea că am simțit cum mă topesc în visare. O auzeam repetând rugător: Să nu adormi, să nu adormi! de parcă îmi fredona în șoaptă un refren de cântec popular și eu îi răspundeam amorțit: “Nu te teme, nu dorm... nu adorm”, dar deja sforăiam cuvintele alea. Mi-aș fi dorit să mai pot sta treaz, să o ascult cum îmi vorbește, dar mintea mea se refugia
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
era așa de scurtă, încât i se zărea cusătura de la hamleții albi cu găurele, Lia avea niște pantofi roz de lac, cadou de la studenții greci de la medicină unde preda taică-său, Maria țopăia în sus și în jos fredonând un refren din Modern Talking. Un individ care venea cu viteză din sens opus, excitat probabil de buchetul acela de fete în uniformă, m-a apucat la nimereală de sân și a strâns tare. S-a îndepărtat, lăsându-mă în urmă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
care abia intrasem. — Care prietenă? — Roșcata aia solidă. Aia care stătea cu limba-nfiptă în urechea ta. — Când? — De unde dracu să știu eu. Habar n-am. Sâmbătă noaptea. — Nu a fost vorba de mine, am spus eu, care mai folosisem deja refrenul ăsta: ăla e fratele meu geamăn. Spune-mi ce s-a întâmplat. Dădu sec din cap. I-am întins o hârtie de douăzeci, dar n-am mai vrut să-mi spună nimic. — Eu sunt John - el e Eric, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
memorie strofa a doua, ale cărei versuri, prin ubicuitatea și eternitatea lor corespund cu armonia lor muzicală: “Trăiască patria cât soarele ceresc, rai vesel pământesc cum nu e-n nicio țară” (versul ultim nesigur) Aș mai aduce slavă muzicii din refren pentru altitudinea ei spirituală. Între multele și interesantele documente pe care semnatara volumului și naratorul le- au așezat în partea a doua a cărții, mă opresc în onoare, asupra Monumentului Crucilor Înfrățite, ridicat la Aiud în memoria martirilor anticomuniști: HRISOV
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
tata de două sau trei ori „puișor“, căci tata a fost întotdeauna aspru cu mine și uneori de-a drep tul rău. Era la fel cu Cristian Vasile. Era o minune că bruta în smoking putea da atâta duioșie virilă refrenului: Ce vrei să-ți scriu Acuma, când ne despărțim? E prea târziu, Noi nu ne mai iubim. Cuvinte dragi de-amor Le-am tot rostit la timpul lor. Atât le-am repetat... Ne-am înșelat... Cei din public, îmbogățiții și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mașinist (trăgea în fiecare seară cortina), un bătrân cu aspect de boschetar, căruia teatrul îi dădea, de milă, o pâine. Cineva i-a spus că era Cristian Vasile și că fusese faimos la vremea lui. I s-a și fredonat refrenul Zarazei. Unchiul meu i-a dat bătrânului o cinzeacă și acesta, gâjâind în șoaptă, i-a po vestit cele de mai sus. Le povestea oricui, dar nimeni n-a pus pân-acum povestea pe hârtie. O fac eu, în cele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai sus. Le povestea oricui, dar nimeni n-a pus pân-acum povestea pe hârtie. O fac eu, în cele din urmă, deplin conștient de faptul că nu aceste biete pagini vor duce mai departe amintirea lui Cristian Vasile, ci refrenul etern al Zarazei: Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza, Cine te-a iubit, Câți au plâns nebuni pentru tine Și câți au murit. Vreau să-mi dai gura-ți dulce, Zaraza, Să mă-mbătezi mereu, De a ta sărutare, Zaraza, Vreau
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Îl săruta pe obraji. Apoi s-a ridicat, a luat cu delicatețe chitara, parcă nevrând să Îl trezească, ori parcă vrând să păstreze clipa asta de intimitate fără sfârșit. A Închis ochii și a Început să cânte, imperfect, poticnindu-se, refrenul Concertului de Aranjuez, fără să-i pese de notele false, de realitate, de asfințit. Apoi vocea i s-a auzit limpede, aproape, tandră, Însoțind acordurile chitarei, de parcă ar fi vrut să Îi ocrotească somnul, tânără fată cântând lângă mort, pentru ca
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Întâlnirii cu fidelitatea minciunii. Intrase În tunelul oranj și cădea, se Învârtea și Îi venea să vomite, de pe frunte și din căușul vânăt al cearcănelor transpirația Îi curgea În pahar - , și-a zis. „Ionel, Ionelule / Nu mai bea, băiatule“, iată refrenul pe care i se părea că pleacă din lumea asta, nu și celorlalți Însă, care se legănau Într-o parte și-n alta, intonând cu voci de măgari sentința fatală de care ținea grozăvia refrenului. S-a ridicat atunci și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Nu mai bea, băiatule“, iată refrenul pe care i se părea că pleacă din lumea asta, nu și celorlalți Însă, care se legănau Într-o parte și-n alta, intonând cu voci de măgari sentința fatală de care ținea grozăvia refrenului. S-a ridicat atunci și a luat-o clătinându-se către ușă, trebuia să fugă, să se salveze, dar țiganii de la pompe funebre tocmai intraseră, prefăcându se triști, i-au strâns mâna și l-au Întrebat unde e mortul. Vasile
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
luat-o Încetișor spre magazinul universal „Dacia“. — Nu-l aștepți pe Siboiu? a strigat Căreală În urma lui. — Nu. Cristian Siboiu nu există, pe cine să aștept? Un gând Însă Îi tot trecea prin minte, malițios, care Îl amuza ca un refren de cântec lăutăresc: — Și dacă voi deveni În felul acesta celebru? Apoi a Început să râdă de unul singur, repetându-și Întruna că el, Vasile Moare, nu există. 7 — Și dacă eu nu exist, nimic nu există, și-a zis
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
românească citează la „revista revistelor” un text al italianului R. Cantalupo, intitulat „Dada sau demența precoce“. Sub semnătura „Sbilț”, un articol din 2 august („Bolșevismul în artă“) evaluează „manifestele haosului” de după 1917. Nu lipsesc cronicile „la zi”: sub titlul de refren dadaist „Tzaca, Tzac, bumbarassa!“, în numărul din 5 decembrie, Lucrezzia Karr(nabatt) prezintă acid și ironic un număr recent din revista 391. Aceeași Lucrezzia revine, în 25 decembrie, cu un articol despre vernisajul, la Paris, al unei expoziții de Fr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rar lux! RAR, DAR BINE! Dacă vrei să mor de foame, mor de foame, bum! Azvârlemă printre dame, printre dame, bum! Dacă vrei să mor de sete, mor de sete, bum! Azvârle mă printre fete, printre fete, bum! Este un refren pe care mi-a fost drag să-l reaud, cu vreo câteva zileîn urmă, după ce,în casa unui cinstit și de ispravă enoriaș, s-au consumat aproape două ore de un tradițional praznic ortodox. Căci, după aia, ce a urmat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
lu’Arcuș: RAR, DAR BINE!, DUPĂ MINE, DUPĂ MINE; BUM!, va rămâne adânc întipărit în memoria întregii comunități de prăzniceni, ale căror nume, deși aș putea să le înserez, aici, nu găsesc, totuși, că ar fi productiv s-o fac. Refrenul ăsta l-am auzit, cu ani și ani în urmă, pe când actualul părinte Tata lu’Arcuș era, doar, student, evident, la teologie. Refren, care, cum zic, l-am auzit, fredonat, cu o voce de argint, a altui popă, rudă bună
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
deși aș putea să le înserez, aici, nu găsesc, totuși, că ar fi productiv s-o fac. Refrenul ăsta l-am auzit, cu ani și ani în urmă, pe când actualul părinte Tata lu’Arcuș era, doar, student, evident, la teologie. Refren, care, cum zic, l-am auzit, fredonat, cu o voce de argint, a altui popă, rudă bună cu Tata lu’Arcuș. Coborâtor dintr-o prelungită spiță de preoți, care-și afla capătul începător tocmai prin secolul al nouăsprezecelea, iubitor al
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Provident cu dobânzi de 650% pe an. Totuși pentru oblojirea conștiinței lor, un studiu a arătat că 78% dintre români semnează contractele de credit, fără să le fi citit, sau fără să le fi citit atent. Mereu auzi ca un refren motivația oamenilor, care acum se plâng că-i omoară banca: „Ce să mai citesc nene, oricum toate băncile e hoți! Și la alții crezi că nu-i la fel?” Dar cel mai mult mă încântă, mai ales pițipoancele acestea care
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la telefon: — Curge sânge pe pereții bucătăriei? A, sigur că da, n-ar trebui să suportați așa ceva! Și Stridie zice, la telefonul lui: — Aș dori să știu numărul pentru mica publicitate de la Miami Telegraph-Observer. Și radioul întrerupe totul cu un refren de cornuri franceze. Se aude o voce profundă de bărbat, cu un țăcănit de telex în fundal. — Liderul celui mai mare cartel sud-american al drogurilor a fost găsit mort în apartamentul său de lux din Miami, zice vocea. Gustave Brennan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Eliade Și ne mulțumim cu genii ce-au ieșit din mascarade! Toate-acestea se întâmplă pentru că-i demo prostie, Bișnițarii vin să facă din cultură parodie! Iar acel stăpân de haite, aciuat la Cotroceni, Râde de se prăpădește la al proștilor refren! Astă viperă cu coarne, râgâind a băutură, Evadată din epave, are gust pentru cultură?! Șleahta lui de iguane, de hiene și varani Își petrece vremea-n glume cu retorici de golani. După ce ne-azvârl în criză, ne privează de valori
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
după un meci de tenis deosebit de Înfierbîntat, se dusese după ea la dușul din exterior ca s-o ajute să reînșurubeze capătul care lăsa apa să țîșnească În toate direcțiile. O privire fusese de ajuns. Mai tîrziu, Chantal Își făurise refrenul obișnuit al celor care, sătui, Își pot permite să aibă remușcări. Avea mai mult decît dublul anilor lui, chiar dacă ea nu și-i arăta pe ai ei, era prea mult, mult prea mult. Momentul acela de rătăcire nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
știi unde îl găsești. N-o să crezi ce amintiri năstrușnice mi-au invadat creierașul în clipa cînd am intrat aici, păcat că acum e liniște, adio zbenguială, vremuri bune, aglomerație, Tatăl Nostru printre înjurături și rîgîituri, muzica corului amestecată cu refrenele alea rock, și norișorii de fum de țigară care pluteau deasupra parcă în așteptarea unor îngerași care nu se mai iveau odată. Ești nebun, Roja, dar mă rog, dacă ții morțiș eu nu mă opun, a ta să fie, să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Marthei. Înfierbântat de gestul ei, am simțit că-s pe cale să-mi dau drumul. Am împins-o într-o parte, ca să nu ejaculez, și i-am șoptit: — Eu, nu ei. I-am mângâiat părul, încercând să mă concentrez asupra unui refren tâmpit de la radio. Madeleine mă strânse în brațe mai tare decât orice fată primită de mine ca premiu la meciurile de box. Când m-am mai răcorit, am întins-o ușurel pe spate și m-am vârât în ea. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ridicat cupele în semn de mulțumire spre Nakht-re pentru acea distracție minunată. După ce aplauzele s-au terminat, cântăreața la sistră a început să cânte, acompaniată doar de instrumentul ei și de o singură tobă. Era un cântec lung, cu multe refrene. Povestea nu era una deosebită: povestea unei iubiri găsite și pierdute - cea mai veche poveste din toate timpurile. Singura poveste. La începutul poveștii, bărbatul răspunde iubirii fetei și cei doi se bucură unul de altul. Dar apoi povestea ia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]