KorAP: Find »[drukola/base=regionalizare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 >

1,584 matches

Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424

www.infoeuropa.ro HYPERLINK "http://www.mae.ro/"www.mae.ro HYPERLINK "http://www.mmssf.ro/"www.mmssf.ro HYPERLINK "http://www.europa.eu.int/"www.europa.eu.int Politica de dezvoltare regională între necesitate și proiect: ce fel de regionalizare? Veronica Mitroi Sursele și evoluția ideii regionale În Europa de azi, conceptul de bază pe care se construiește teoria dezvoltării teritoriale este coeziunea economică și socială. Acesta se traduce într-un principiu fundamental, și anume că dezvoltarea economică și socială

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
re-distributivă, urmărind o reorientare a fluxurilor de venituri din anumite teritorii către altele. Problematica regională nu este una nouă în Europa, de-a lungul ultimului deceniu state europene au încercat diferite modalități de reformă politică sau economică plecând de la principiul regionalizării. Încă din 1946, Italia avea prevăzută în Constituție existența regiunilor ca formă de organizare administrativă, iar în țări precum Franța și Marea Britanie regiunile au existat numai ca instrumente ale guvernelor pentru acțiuni de tip economic. În anii ’70, problema regionalismului

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
dezvoltării regionale părea indispensabil succesului aderării, reprezentate prin capitolul 21 de negociere. Astfel, putem întâlni regiuni de dezvoltare în toate țările în curs de aderare, chiar și în cele mai mici și mai omogene dintre ele. Această dimensiune normativă a regionalizării poate fi înșelătoare. Nu trebuie uitat că în statele europene în care există un sistem instituțional puternic și unde regiunile reprezintă în prezent noi comunități teritoriale dezvoltarea acestora nu a fost determinată de politicile comunitare, ci de evoluțiile politice specifice

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
mai bogate țări către regiunile mai sărace. Promovarea politicii de dezvoltare regională în statele membre UE, cu scopul de a corecta și a preveni disparitățile regionale, a constituit un nou imbold pentru creșterea rolului și importanței regiunilor. În mod paradoxal, regionalizarea statelor membre este percepută ca un mijloc de mărire a gradului de integrare în sistemul Uniunii Europene. La nivelul Uniunii Europene, politica de dezvoltare regională s-a impus ca un instrument de solidaritate între statele membre, înțeleasă, în primul rând

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Scoția și Țara Galilor, unde s-au produs reforme instituționale în 1998. Pentru statele din sud-estul Europei, pregătirea pentru aderare presupune realizarea unui cadru instituțional capabil să realizeze și să administreze programe de dezvoltare cofinanțate prin fonduri europene. În acest context, regionalizarea apare ca unul dintre standardele europene ce trebuie atins, în vederea accesului la beneficii ulterioare. În aceste state ideea dezvoltării regionale a apărut ca o cerință a Uniunii Europene pentru reforma administrativă, și nu ca o conștientizare a unor nevoi și

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
trebuie atins, în vederea accesului la beneficii ulterioare. În aceste state ideea dezvoltării regionale a apărut ca o cerință a Uniunii Europene pentru reforma administrativă, și nu ca o conștientizare a unor nevoi și interese teritoriale specifice. Regiunea - un concept atotcuprinzător Regionalizarea este în prezent o tendință comună marii majorități a organismelor teritoriale din Europa, chiar dacă ideea unei Europe a regiunilor și-a pierdut o bună parte din credibilitate și este acum mai puțin susținută. Această tendință de scădere a popularității unei

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
al „dezvoltării durabile” (înțeleasă ca o responsabilitate față de generațiile viitoare prin promovarea dezvoltării economice și sociale ținând cont de impactul asupra mediului), idee ce depășește cadrul european, fiind promovată la nivel global prin acorduri internaționale începând cu anii ’80. Chiar dacă regionalizarea este tendința comună de evoluție a organizării teritoriale în statele europene, e aproape imposibil de găsit o concepție minimă comună tuturor statelor din Uniunea Europeană. În condițiile în care diversitatea instituțională existentă în domeniu face foarte dificilă cuprinderea tuturor formelor de

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
de găsit o concepție minimă comună tuturor statelor din Uniunea Europeană. În condițiile în care diversitatea instituțională existentă în domeniu face foarte dificilă cuprinderea tuturor formelor de manifestare sub o noțiune unică de regiune, putem aborda subiectul prin intermediul unei definiții a regionalizării ca proces dinamic și evolutiv, care afectează nivelul intermediar al guvernării. Necesitatea unei definiții comune a regiunii este resimțită, poate cel mai puternic, la nivelul instanțelor Comunității Europene care trebuie să construiască un cadru legal comun pentru toată Uniunea și

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
o nouă organizare teritorială care să îndeplinească mai bine propriile obiective, fiind condiționat tot timpul de constrângeri impuse de cadrul instituțional și politic. Prezentăm în tabelul 3 o sinteză realizată pe baza studiului profesorului Marcou (2000), referitoare la formele de regionalizare existente la ora actuală în Europa. Tabelul 3. Tipuri de regionalizare în Europa Tip de regionalizare Descrierea tipului de regionalism Exemple de state 1. Regionalizare administrativă Statul creează autorități subordonate guvernului sau instituții ce activează sub controlul sau în numele său

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
fiind condiționat tot timpul de constrângeri impuse de cadrul instituțional și politic. Prezentăm în tabelul 3 o sinteză realizată pe baza studiului profesorului Marcou (2000), referitoare la formele de regionalizare existente la ora actuală în Europa. Tabelul 3. Tipuri de regionalizare în Europa Tip de regionalizare Descrierea tipului de regionalism Exemple de state 1. Regionalizare administrativă Statul creează autorități subordonate guvernului sau instituții ce activează sub controlul sau în numele său. Grecia, Portugalia, Anglia, Suedia, Bulgaria, Estonia, Ungaria, Lituania, Slovacia și Slovenia

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
constrângeri impuse de cadrul instituțional și politic. Prezentăm în tabelul 3 o sinteză realizată pe baza studiului profesorului Marcou (2000), referitoare la formele de regionalizare existente la ora actuală în Europa. Tabelul 3. Tipuri de regionalizare în Europa Tip de regionalizare Descrierea tipului de regionalism Exemple de state 1. Regionalizare administrativă Statul creează autorități subordonate guvernului sau instituții ce activează sub controlul sau în numele său. Grecia, Portugalia, Anglia, Suedia, Bulgaria, Estonia, Ungaria, Lituania, Slovacia și Slovenia 2. Regionalizare prin intermediul autorităților locale

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
tabelul 3 o sinteză realizată pe baza studiului profesorului Marcou (2000), referitoare la formele de regionalizare existente la ora actuală în Europa. Tabelul 3. Tipuri de regionalizare în Europa Tip de regionalizare Descrierea tipului de regionalism Exemple de state 1. Regionalizare administrativă Statul creează autorități subordonate guvernului sau instituții ce activează sub controlul sau în numele său. Grecia, Portugalia, Anglia, Suedia, Bulgaria, Estonia, Ungaria, Lituania, Slovacia și Slovenia 2. Regionalizare prin intermediul autorităților locale În acest caz autoritățile locale existente îndeplinesc și funcții

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Europa Tip de regionalizare Descrierea tipului de regionalism Exemple de state 1. Regionalizare administrativă Statul creează autorități subordonate guvernului sau instituții ce activează sub controlul sau în numele său. Grecia, Portugalia, Anglia, Suedia, Bulgaria, Estonia, Ungaria, Lituania, Slovacia și Slovenia 2. Regionalizare prin intermediul autorităților locale În acest caz autoritățile locale existente îndeplinesc și funcții specifice regionale, fie prin extensia responsabilităților inițiale, fie prin cooperare într-un context mai larg. Germania, Danemarca, Finlanda și Irlanda; în unele țări sistemul se aplică parțial: Portugalia

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
sau substituirea unei noi autorități teritoriale la un nivel situat peste nivelul autorităților teritoriale existente, considerat ca fiind regiunea. Exemplul tipic pentru acest model este Franța; în estul Europei, Polonia și Cehia și, mai nou, Slovacia, Bulgaria și Slovenia 4. Regionalizare politică sau autonomie regională (regionalism instituțional) Deosebirea esențială constă în puterile legislative acordate prin Constituție acestui tip de regiuni. Acest tip de regionalizare este considerat un model care tinde spre autonomia regională. Se regăsește numai în anumite state din Uniunea Europeană

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
model este Franța; în estul Europei, Polonia și Cehia și, mai nou, Slovacia, Bulgaria și Slovenia 4. Regionalizare politică sau autonomie regională (regionalism instituțional) Deosebirea esențială constă în puterile legislative acordate prin Constituție acestui tip de regiuni. Acest tip de regionalizare este considerat un model care tinde spre autonomia regională. Se regăsește numai în anumite state din Uniunea Europeană (Spania, Italia și Belgia) și funcționează și în anumite părți din Portugalia și Marea Britanie (Scoția și Țara Galilor) 5. Regionalism prin autorități de tip

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
regăsește numai în anumite state din Uniunea Europeană (Spania, Italia și Belgia) și funcționează și în anumite părți din Portugalia și Marea Britanie (Scoția și Țara Galilor) 5. Regionalism prin autorități de tip federal Federalismul, prin el însuși, nu este o formă de regionalizare, deși instituțiile sale sunt influențate de tendința spre regionalizare. De asemenea, regionalizarea nu este uniformă. În unele state pot exista mai multe tipuri de regiuni. Germania, Austria și Belgia și, într-o oarecare măsură, Rusia Această diversitate de manifestări ale

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
și Belgia) și funcționează și în anumite părți din Portugalia și Marea Britanie (Scoția și Țara Galilor) 5. Regionalism prin autorități de tip federal Federalismul, prin el însuși, nu este o formă de regionalizare, deși instituțiile sale sunt influențate de tendința spre regionalizare. De asemenea, regionalizarea nu este uniformă. În unele state pot exista mai multe tipuri de regiuni. Germania, Austria și Belgia și, într-o oarecare măsură, Rusia Această diversitate de manifestări ale principiului regionalizării se referă nu atât la aspecte teritoriale

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
funcționează și în anumite părți din Portugalia și Marea Britanie (Scoția și Țara Galilor) 5. Regionalism prin autorități de tip federal Federalismul, prin el însuși, nu este o formă de regionalizare, deși instituțiile sale sunt influențate de tendința spre regionalizare. De asemenea, regionalizarea nu este uniformă. În unele state pot exista mai multe tipuri de regiuni. Germania, Austria și Belgia și, într-o oarecare măsură, Rusia Această diversitate de manifestări ale principiului regionalizării se referă nu atât la aspecte teritoriale (definite, în primul

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
instituțiile sale sunt influențate de tendința spre regionalizare. De asemenea, regionalizarea nu este uniformă. În unele state pot exista mai multe tipuri de regiuni. Germania, Austria și Belgia și, într-o oarecare măsură, Rusia Această diversitate de manifestări ale principiului regionalizării se referă nu atât la aspecte teritoriale (definite, în primul rând, în funcție de dimensiunea teritoriului), cât administrative și de realizare a competențelor. Două probleme de bază apar în definirea statutului regiunilor: pe de o parte, modul de constituire și desemnarea reprezentanților

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
dezvoltare sunt menite așadar realizării dezvoltării la un anumit nivel de intervenție considerat funcțional. În cadrul regiunii, teritoriul este privit ca o unitate spațială funcțională, caracterizată de interrelații și dependențe multiple. În realitate, există un contrast remarcabil între generalitatea tendinței de regionalizare și diversitatea manifestărilor instituționale, la fel ca și între popularitatea noțiunii și dificultatea de a o defini. De aceea, realizarea unor studii comparative, foarte necesare, de altfel, între diferitele state europene în ceea ce privește regionalizarea trebuie realizate cu prudența necesară. Perspective ale

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
un contrast remarcabil între generalitatea tendinței de regionalizare și diversitatea manifestărilor instituționale, la fel ca și între popularitatea noțiunii și dificultatea de a o defini. De aceea, realizarea unor studii comparative, foarte necesare, de altfel, între diferitele state europene în ceea ce privește regionalizarea trebuie realizate cu prudența necesară. Perspective ale ideii regionale în România - aplicarea principiilor europene Regionalismul are o tradiție destul de puternică în țara noastră. Încă de la formarea statului român modern, diviziunile statale s-au manifestat ca unități administrativ-teritoriale solide, având fiecare

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
de eficiență necesare, ci în același timp, nu încurajează nici existența unui raport de nesubordonare între autoritațile centrale și cele locale (așa cum prevede legea) și nu constituie un suport adecvat pentru dezvoltarea economică locală” (Ghinea, Moraru, p. 9). Chiar dacă ideea regionalizării face obiectul a numeroase critici, este evident că nu putem vorbi despre dezvoltare regională în afara regiunilor, oricum ar fi ele concepute. Specificul împărțirii teritorial-administrative deja existente în România ridică întrebarea oportunității realizării unor structuri administrative suprajudețene în condițiile în care

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
fiind una de maximă importanță în cadrul paradigmelor dezvoltării. Acest lucru este demonstrabil prin faptul că sunt promovate viziuni specifice asupra organizării teritoriale - conceptele de regiune de dezvoltare (vezi capitolul „Politica de dezvoltare regională între necesitate și proiect. Ce fel de regionalizare?”) și de pol de dezvoltare în construcția politică a UE - și, în mod complementar, sisteme de măsurare interesate în promovarea unor indicatori măsurabili la niveluri cât mai specifice din punct de vedere teritorial, de la regiune până la localitate. Evidențierea diversității la

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Corola-website/Law/150249_a_151578

MONITORUL OFICIAL nr. 241 bis din 8 aprilie 2003 --------- Articolul 1 (1) Fără a se aduce atingere prevederilor Ordinului ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 272/1.07.2002 care aprobă Normă sanitară veterinară ce stabilește regionalizarea unor țări terțe pentru importurile de ecvidee, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 680/ 13.09.2002, autoritatea veterinară centrală a României trebuie să autorizeze activitățile de import de material seminal de la ecvidee colectat în centrele incluse pe lista

EUR-Lex (2003) [Corola-website/Law/150249_a_151578]
Corola-website/Law/150256_a_151585

2 ovulele/embrionii*(1) au fost colectate de la iepe donatoare care; 13.2. ova/embryos*(1) were collected from donor mares which; 13.2.1. în ziua colectării au fost localizate în clădiri situate pe teritoriul său, ori în cazul regionalizării, într-o parte a teritoriului unui stat membru care este considerat a fi liber de pesta africană a calului în concordanță cu legislația CE; 13.2.1. on the day of collection have been located în premises situated on the

EUR-Lex (2003) [Corola-website/Law/150256_a_151585]