2,299 matches
-
ai măcar o idee despre ce s-a Întîmplat! — Nu... sincer să fiu, n-am. Dar rămîn aici. Nimic din ce am aflat nu mi-a oferit nici cel mai mic indiciu despre motivul pentru care fratele meu, casnic și relaxat pentru prima oară În viața lui, s-ar fi transformat În piroman și criminal. Dar dacă nu Frank pusese focul la conacul Hollinger, cine o făcuse? I-am cerut lui David Hennessy o listă cu invitații la petrecere, dar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Degetele, precum cheile, aveau o semnătură unică. Ședeam lîngă omul care mă strangulase pînă aproape să-mi dau sufletul, și totuși mînia mea cedase deja În fața unor emoții mult mai confuze: nevoia de răzbunare și curiozitatea referitoare la motivațiile lui. Relaxat, lovea ritmic cu jurnalul În genunchi și se amuza de felul cum țineam În frîu puternica mașină, refuzînd să-i etalez performanțele. Ne apropiam de port, iar eu Îi observam felul copilăros În care se bucura de tot ce exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
plafonul mașinii, de parcă derula deja imagini cu aglomerația de la premieră. Părea mulțumit de munca lui din acea după-amiază, ca un evanghelist de cartier care a reușit să Împartă tot stocul de broșuri biblice. Spargerile și furturile Îl lăsaseră calm și relaxat, cu sentimentul datoriei Îndeplinite față de habarniștii locuitori ai Residenciei. Ne-am Întors la clubul sportiv, unde m-a ghidat către intrarea de serviciu din spatele bucătăriei. Acolo Își parcase Porsche-ul, departe de ochii oricărui polițist care și-ar fi făcut drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din palme.) La dreapta Charles, să-i dăm drumul. Mergem să vizităm noua ta locuință. Acum ești locuitor cu plățile la zi al complexului Costasol. Continuam să mă uit la femeile acelea, În oglinda retrovizoare. Fermecate, ca Întotdeauna, de stilul relaxat și seducător al lui Crawford, i-au tot făcut cu mîna pînă le-a ieșit din raza vederii. Au nevoie de tine, Bobby. Ce-o să se Întîmple cînd o să te-ntorci În Estrella de Mar? — O să-și vadă de-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
micul dormitor, de parcă toată casa aștepta răspunsul nostru. Mi-am dat seama că nici eu, nici Crawford nu mai respiram. Pieptul lui era nemișcat, iar mușchii feței păreau gata să-i iasă prin pielea de pe obraji. De obicei atît de relaxat și afabil, acum mai avea puțin și ieșea cu capul prin geam. Resentimentele lui pătimașe față de Sanger, invidia pentru afecțiunea cu care o Înconjura acesta pe tînăra femeie, toate mă convingeau că mai intrase și altădată În conflict cu meseria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care abia le deslușesc prin ochelari. Pe mine, oricum, simt că nu mă pot desluși. Nu mă pot explica mie însămi nici măcar când scriu. Acum, chiar acum, când scriu, în mintea mea am imaginea per fect clară a persoanei mele - relaxată și concentrată în același timp. îmi simt mușchii feței foarte netezi și regulați, însă de getele mâinii drepte, care scriu (mă uit la ele acum, cu atenție), sunt încordate, aproape că tremură, pentru că acum întreaga greutate a trupului meu s-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de lângă Madrid, locuia fratele ei. - Plin de români acolo, vai de capul lor, trăiesc mai rău ca aici. Dar strâng bani și trimit acasă, muncesc orice, să știi că spaniolii se poartă frumos cu ei. Faini oameni, spaniolii ăștia, amabili, relaxați. Madridul nu i-a plăcut cine știe ce. Prea imperial. Dar s-a Învârtit și prin Împrejurimi, Salamanca e o minune. Acolo a Întâlnit-o pe Andreea, o Întâmplare fericită. Cristina Își bea cafeaua pe o terasă, o vede pe Andreea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
copilele erau fericite, pentru noi era reconfortant să le avem În preajmă, a fost cea mai reușită vacanță a lor, cât mai rămăsese din ea. Apoi, când a Început școala, Cristina le-a Înscris la cea din comună, mult mai relaxată, cu frecvență redusă aș fi putut spune, Leac Încerca s-o convingă să le retragă de tot, eram destui deștepți la conac, ne puteam ocupa pe rând de educația lor, mai ales Sorin, fiindcă fetele fuseseră În Arad eleve la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să-l Înmormântez pe Celebrul animal. Nu știu dacă glumea spunând asta, poate că nu, În definitiv C.a părea adormit, dar noi ziceam că-i regula verii, așa se Întâmplase și cu un an În urmă. Oricum, toată lumea era relaxată și nu se puneau asemenea probleme. Ne bucuram de primele cireșe ale livezii noastre, Cristina aducea la masă roșii și ardei din mica ei seră, de care se Îngrijea Împreună cu Andreea, l-am văzut uneori și pe Cătă ajutându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
salată. Andreea e aplecată peste bufet, Îmi aruncă o ocheadă, râd, are o bancnotă vârâtă În nara dreaptă. - Du-te dracului! Mă duc. În camera cealaltă Leac pare să stea la discuții cu senatorul. Cu cagula Încă pe cap, dar relaxat, tolănit pe fotoliu. Eu mă duc lângă trepied, desfac camera, Îmi petrec curelușa pe după Încheietură, am ceva În cap, nu mai știu ce, dar Încerc să filmez. Văd cum chingile lui Pârvu nu mai sunt chiar atât de strânse, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
tânăr chelner îmbrăcat à quatre épingles.40 Te ocupi numai de dumnealor. Se întoarce către Smaranda, curtenitor ca un flăcău tomnatic la pețit: Vă urez poftă bună și seară plăcută în continuare. Orchestra se oprește pentru o scurtă pauză. Liniștea relaxată face loc foșnetului fin al unor rochii sau a câtorva râsete reținute, punctate de clinchetului cristalin al paharelor. Chelnerului revine împingând o măsuță cu rotile. Pune pe masă un coș de pâine cu chifle crocante, servește vinul și după ce învelește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bătrân doarme pe trotuar, buzele plesnind scurt și tare sub presiunea aerului expirat. Hainele aproape zdrențe, cunoscuseră și zile mai bune. Un miros puternic de rom stăruie în preajma lui. Sub cenușiul bărbii murdare, fața galbenă, de hepatic, arată calmă și relaxată. În brațele lui Morfeu, toate nevoile sunt date uitării. Iese pe bulevard. Șiruri lungi de automobile trec pe lângă el în viteză, ca în oricare altă zi de pace. Din restaurantul pe lângă care trece aude râsetele unei voioșii etilice. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Cu gândurile ce zboară deja către plăcerea voluptoasă a dușului, nu observă silueta măruntă care se strecoară silențios în umbra uriașilor castani de pe partea cealaltă a străzii, parcă legată cu un fir invizibil de el. Peste un sfert de oră, relaxat și răcorit, iese din baie fluierând bine dispus, înfășurat într-un halat imens și pufos. Face câțiva pași prin camera luminată de mica veioză cu abajurul în culoarea mierii, oprindu-se în fața micului aparat de radio și-l deschide. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fiind de cristalele sărate ale transpirației. Putea redeveni din nou studentul de la Belle-Arte care, îmbrăcat într-un costum ușor, privea de sub borul subțire al pălăriei pus pe ochi à la Humphrey Bogart siluetele adorabile ale femeilor elegante ce se plimbau relaxate pe Calea Victoriei. Sau să intre cu o fată pentru un aperitiv la Capșa sau Corso, ori la cofetăria Zamfirescu pentru minunata ciocolată de acolo. În definitiv să renască din nou la viață, la infinitele ei promisiuni și delicii. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ei în fugă. Unul dintre ei ține pe umăr o mitralieră iar celălalt strânge la piept mai multe benzi de cartușe. Ochii lui se încrucișează cu privirile ușor nervoase ale soldaților și, cu efort, își impune un aer calm și relaxat, încercând ca nimic din frământarea lui interioară să nu fie vizibilă. Panica și lipsa încrederii sunt ultimele lucruri de care are nevoie acum. Ce se întâmplă cu ea? Dar, te rog, spune-mi adevărul. Nu este timpul, nici momentul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
primarul a înțeles un lucru esențial: la rock, dance sau hip-hop se poate sta în picioare, e chiar recomandat ca tinerii să aibă spațiu pentru a se manifesta, dar un concert de 5 ore de muzică ușoară presupune o receptare relaxată, mai ales că în piață veniseră numeroși iubitori ai genului trecuți de prima tinerețe. Uriașa popularitate a lui Mihai Constantinescu și a șlagărelor sale a făcut ca la un moment dat scena să se umple de copii, antrenați de refrene
?lag?rul rom?nesc la Baia Mare by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83748_a_85073]
-
universul. În comparație cu imaginea lui din Jurnal, care a devenit oarecum imaginea sa standard, a unui Sebastian umilit și hăituit, figura lui din anii 1931-1933, reconstituibilă din articolele pe care le-a scris, este a unui ins sigur de el însuși, relaxat, chiar suficient și arogant, pentru care orice posibil adversar este o entitate neglijabilă. Marea cantitate de articole politice ocazionale, adică de reacție, de comentare a unor evenimente politice interne și externe, care ne-a rămas de la Sebastian ne permite să
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
îmi șoptea cutremurată, tu, tu... Eram convins că instinctul ei născocise somnul și în sinea mea îi dădeam dreptate. Nu datorită faptului că a doua zi trebuia să se scoale devreme (nu ca mine, care aveam cursuri la ore mai relaxate), în cei doi ani trebuise să se scoale la fel, ci, gândeam eu, pentru că în căsătorie nu se putea trăi ca într-o iubire, fără să riști moartea ei, și a iubirii și a căsătoriei. Intuiam, dar nu puteam să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zise el fixând asupra mea o pereche de ochi mari, pe care durerea îi făcea frumoși, umani, aproape frățești. În rest chipul lui părea brutal, dur, fără loc de expresie. Se ridică de pe scaun și începu să se plimbe rar, relaxat, cu mâinile în buzunare. Pasul îi era ușor, elastic. Se opri la fereastra, cu spatele la mine și se uită îndelung afară. Soneria telefonului zbârnâi. Nu se clinti însă de la geam și atunci intră secretara. "Vă caută ministerul!" îi spuse. "Cine?'" mormăi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
momentul de față, era suficient să identifice obiectivele unui individ similar cu el însuși. Și, de aceea, pentru Gosseyn Trei, venise momentul deciziei. În tăcere, dădu patru semnale, care se succedară rapid, pentru super-creierul său. Apoi se lăsă pe spate, relaxat, fixându-și privirea în tavan. La stânga sa se auzi un sunet puternic. Era vocea unui bărbat care scosese un Uuhhh! prelungit. Și apoi: "Hei!" Ultima exclamație venise dinspre purtătorul de cuvânt al celor șase indivizi care, în tot acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
dovedi a fi un ceva neted, solid, care nu ceda. ...Exact ca atunci când își venise în fire în capsulă... cu numai câteva zile în urmă, luând în considerație timpul cât fusese conștient. Se lăsă iarăși pe spate, într-o poziție relaxată, și se întrebă... "sunt oare acțiunile mele observate și aici?... Sau sunt izolat de exterior?..." Datorită acestui sentiment brusc de nesiguranță, era în mod sigur timpul pentru un test. "Alter! - Era chemarea mentală directă - ai cumva vreo idee despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
pe care am să-i prezint imediat. Fața cinică privi spre el... cu cinism. - Ascult, spuse uriașul. - Mulțumesc, spuse Gosseyn politicos. Dar într-un fel, adunarea nu mai era aceeași. Se schimbau priviri. Chiar și indivizii Troog păreau mai puțin relaxați. - "Realitățile" cu privire la existență sau non-existență nu intră în vederile Semanticii Generale, spuse Gosseyn în cuvântarea sa. Semantica Generală începu prin acceptarea a ceea ce poate fi perceput și operează în limita a ceea ce orice ființă umană, animal sau insectă poate percepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Se-obișnuiau însă repede, scădeam în interes, în luminozitate, micșorându-mă în câmpul lor vizual. Își consumau și ultimele rezerve de curiozitate și brusc privirea dispărea și rămâneau doar ochii, deschiși, inerți, organici. Acum venea rândul meu. Îi observam atent, relaxat, și asta îi scotea din sărite. Le urmăream corpurile prăvălite pe bănci, printre cărți și foi dictando, legume uriașe îmbrăcate-n haine incolore și nepotrivite. Unul nu mișca. O lene firească trecea de la un trup la altul, pulsând în ritmuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-ți faci rugăciunea; uneori, nici să te trezești. PINA AICI De fiecare dată, ghiceam chichița. Iubeam s-o descopăr, concomitent cu investigatorii: parcă scăpam de nenorocire, reconstituirea ne unea plăcut și exact, calculele sobre mă făceau să mă simt puternic, relaxat, invulnerabil. Mă fascinau detaliile infinitezimale care dădeau totul peste cap, șuruburile și rozetele nevăzute ce despărțeau viața de moarte, așteptând liniștite să fie acționate, să se deplaseze cu un milimetru, ca două piese prinse imperfect în motorul unui avion. Piulițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
preț, și el trebuia plătit. Nu se știe cum, reușisem să-i insuflăm certitudinea că a fura cheile de la mașina lui taică-su și-a ni le-aduce nouă la fiecare două seri e-un lucru normal și prietenesc. Dădeam relaxați ture prin cartier, cu Mihnea la volan, în timp ce Ovidiu urla în spate. Într-o seară, când mișcam mașina pe străduțe, am nimerit peste cine nu trebuia; mai exact, propria Dacie era s-o facă afiș pe doamna Bidileanu pe trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]