1,648 matches
-
tematic, așa cum au procedat deja alți autori (Zevit, 2001; Miller, 2000; del Olmo Lette, 2008). Capitolul 2 Orizontul istoric Pretinsul yahwism originar pre-statal Conform povestirilor din Geneză și Exod, religia ebraică ar proveni dintr-o formă deja aproape monoteistă de religiozitate familială practicată de patriarhii Abraham, Isaac, Iacob și Iosif. Religia profesată de patriarhi ar fi astfel anticiparea cvasi realizată a acelei religii monoteiste care a obținut apoi deplina revelare prin Moise, înainte de instalarea în țara Canaanului. Istoriografia biblică consideră că
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
În afară de aceasta, reiese că și religia vechilor locuitori ai Palestinei (Nakhai, 2001, pp. 119-60; Niehr, 2002, pp. 99-115) este coerentă cu această organizare urbană și se potrivește perfect cu contextul religios politeist al regatelor siro-palestiniene ale timpului (Xella, 2007). În religiozitatea acestor vechi locuitori ai Palestinei se observă, de asemenea, o relevantă influență egipteană, cu siguranță, datorată faptului că teritoriul Palestinei a rămas sub dominația egipteană pentru circa trei secole. Mărturiile religioase din această perioadă nu ne permit să scoatem în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în mijlocul poporului său în templu. În acest fel templul devenea locuința sfântă a divinității și prezența sa în templu era garanția stabilității, a protecției și a favorului întregului popor. Sprijinul și protecția divină a credincioșilor săi se manifesta și în religiozitatea privată prin frecventele formule de binecuvântare adresate lui Yhwh. Zeița Așera Termenul ebraic ’ăšêrâ apare în Biblie de patruzeci de ori. El poate indica numele propriu al zeiței Așera sau, în același timp, un obiect din lemn, un stâlp, considerat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
temple, pentru Regatul lui Iuda, arheologia documentează existența unor mici lăcașuri de cult, mai ales, în interiorul fortărețelor sau caravanseraiurilor, prevalent în apropierea locurilor de frontieră (Lachiș, Kuntillet ‘Ajrud, Beerșeba), unde, probabil, era mai mare posibilitatea ca diferite culturi - și, deci, religiozitatea - să se întâlnească în același loc. Aproape de renumita cetate iudaică Lachiș a fost găsită o încăpere de cult (cult room 59) databilă spre sfârșitul secolelor al IX-lea - al X-lea î.C. E vorba de o cameră mică: pe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
preexilice, din unele indicații biblice, ca și din confruntarea cu alte culturi din Orientul Apropiat antic, putem presupune că principalele rituri magice s-au dezvoltat în speță în ambientul sănătății (magia terapeutică), cu ocazia pregătirilor pentru război (magia profilactică), în religiozitatea familiară bazată în special pe funcțiunile apotropaice și aducătoare de noroc ale amuletelor. Deși putem distinge cu dificultate realitatea efectivă descrisă în relatările biblice, în cazul magiei terapeutice putem cita mai multe vindecări și purificări realizate de profeții Ilie și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
victoria purtând niște coarne de fier pe cap sau în 2Rg 13,15-19 unde lansarea săgeților de la fereastră anticipa ritual și magic victoria regelui Ioaș asupra arameenilor. În ciuda dificultății de a găsi în Biblie mărturii care să se refere la religiozitatea populară, mai sus citatele interziceri împotriva magiei pot fi o oglindă a ceea ce se întâmpla efectiv în familiile israelite. Această opinie este de asemenea confirmată de arheologie care a scos la lumină sute de amulete, talismane și figurine cu rol
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Bronzului Târziu până în epoca elenistă (Herrmann, 1994, pp. 316-391; cf. Fig. 14) au fost găsite sigilii cu imaginea sa. Zeul/demonul egiptean Bes, înfățișat ca un pitic cu barbă, deformat, cu trăsături animale, era un personaj apotropaic destul de răspândit în religiozitatea populară și avea rolul de a alunga spiritele rele, în special în perioada de sarcină și naștere. În multe morminte de pe teritoriul lui Iuda ce datează, în special, între secolul al VIII-lea și al VII-lea î.C., au
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Iuda a persistat cultul yahwist, pe de altă parte, în regiunile periferice, este documentată prezența cultului specific religiilor vecine, după cum rezultă, mai ales, din descoperirile arheologice din Galileea și din zona de coastă unde au fost găsite multe mărturii ale religiozității feniciene sau filistene din epoca persană (cf. infra, pp. 132-133). Influența religioasă a fost cu siguranță variată, fie pentru că teritoriul siro-palestinian era împărțit în mai multe regiuni mici (Fenicia, Filisteea, Idumeea etc.), fie pentru că comunitatea iudaică a început să fie
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în Iuda care, probabil, intenționa să-și reconstruiască rapid un stil normal de viață religioasă. Din punct de vedere al practicii religioase, e foarte probabil ca această separare să fi avut consecințe vizibile, astfel că ar trebui să tratăm distinct religiozitatea ebraică din Babilon, de cea din Iuda. Din păcate nu dispunem de suficiente documente despre religia practicată de comunitatea iudaică din Babilon, dar este probabil ca - dincolo de integrarea naturală a unor israeliți în lumea babiloniană - diferite cercuri să fi accentuat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
lui Isaia (așa-numitul Deuteroisaia) sunt datate în timpul exilului babilonian și dovedesc cum, în fața pierderii autonomiei statale (Is 40,27), unii teologi evrei au propus ideea superiorității tradiției religioase yahwiste asupra celorlalte tradiții religioase (Is 40,28-31). Pentru prima dată religiozitatea ebraică a început să gândească în termeni de exclusivitate a credinței proprii, fundamentând propria identitate religioasă pe exclusivismul yahwist, contestând existența reală a altor divinități în afară de Yhwh. În textele atribuite tradiției sacerdotale exilice - ca de exemplu, povestirea creației din Gen
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Blenkinsopp, 1998; Middlemas, 2005). Există slabe elemente scripturistice (Ez 33,24 ș.u.; Ier 41,4 ș.u.) care lasă să se înțeleagă cum un cult yahwist a continuat la Betel și Mițpa. În afară de aceasta, putem considera cu certitudine că religiozitatea privată, la nivelul familiei și al comunității locale, și-a continuat dezvoltarea tradițională fără întreruperi relevante, pentru că tragedia exilului interesase în mod direct doar o mică parte a comunității de la Ierusalim. La fel ca în cazul documentării despre exilați, nici
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de altă parte, populația rezidentă în Babilon, mult mai hotărâtă să-și păstreze propria identitate națională prin intermediul unei re-instituiri religioase rigoriste, tinzând să anuleze orice posibil element de contaminare de sorginte babiloniană sau de orice altă natură. Primul tip de religiozitate, non-monoteist, deschis la influențele exterioare, este cel care a fost exportat în diaspora egipteană și care se va găsi apoi atestat ulterior în colonia iudaică din Elefantina (cf. Dion, 2002; Contini, 2009), în timp ce „modelul babilonian”, mai rigorist, tipic teologiei sacerdotale
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
rigorist, tipic teologiei sacerdotale, este cel care va fi readus în Iudeea după întoarcerea din exil și care, în ciuda unor opoziții, se va impune în religia iudaică din epoca persană și elenistă (cf. Boccaccini, 2008). Numai acest ultim tip de religiozitate va fi considerat ortodox de către textele biblice, astfel că (târzia) Cartea lui Esdra lasă să se înțeleagă că numai repatriații trebuie considerați moștenitorii religiei ebraice „autentice și originare” (cf. Esd 6,19-22: „Cei repatriați au celebrat Paștele [...]. Fiii lui Israel
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sine probleme și divergențe între susținătorii și opozanții reconstruirii, dar izvoarele pe care le avem la dispoziție nu ne furnizează elemente sigure, limitându-se să favorizeze „partidul” celor reîntorși (Esd 9,8-9), adică pe cei care susțineau acel tip de religiozitate care doar ulterior a învins. „Reîntoarcerea” sau „restaurarea” cultului originar yahwist preexilic prezentată de cărțile biblice apare, mai degrabă, ca rezultat al unui lung proces de revizuire religioasă. Conform tendințelor exegetice moderne, cultul, așa cum este cunoscut în actuala legislație a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
arheologice, mai pronunțate în regiunile nordice, dintotdeauna orientate mai mult spre lumea feniciană. Regiunea Iudeii în sens strict pare însă mai izolată din punct de vedere cultural și probabil tocmai datorită acestei „izolări” accentuate, se va maturiza cu timpul o religiozitate cu puternice trăsături ereditare. Prima parte a perioadei persane a fost doar începutul deplinei și maturei religii yahwiste monoteiste și aniconice care ne este familiară prin cărțile biblice și prin punctul său de sosire va trebui plasat la mult timp
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
satisface necesitățile religioase ale adepților. „Micul Vehicul” se adresa în principal comunităților monahale, pe când noua direcție încerca să conducă la eliberarea tuturor oamenilor, fie ei monahi sau laici. De la școala Hīnayăna la Mahăyăna se observă un proces de transformare a religiozității. Hīnayăna presupune o religiozitate severă numai pentru o elită de asceți și insistă mai cu seamă pe înțelepciune ca virtute și pe meditație ca mijloc de dobândire a eliberării individuale, văzută ca dizolvare sau stingere a propriei ființe. Idealul vieții
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
adepților. „Micul Vehicul” se adresa în principal comunităților monahale, pe când noua direcție încerca să conducă la eliberarea tuturor oamenilor, fie ei monahi sau laici. De la școala Hīnayăna la Mahăyăna se observă un proces de transformare a religiozității. Hīnayăna presupune o religiozitate severă numai pentru o elită de asceți și insistă mai cu seamă pe înțelepciune ca virtute și pe meditație ca mijloc de dobândire a eliberării individuale, văzută ca dizolvare sau stingere a propriei ființe. Idealul vieții îl reprezintă arhat-ul, adică
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
elită de asceți și insistă mai cu seamă pe înțelepciune ca virtute și pe meditație ca mijloc de dobândire a eliberării individuale, văzută ca dizolvare sau stingere a propriei ființe. Idealul vieții îl reprezintă arhat-ul, adică ascetul pe deplin eliberat. Religiozitatea mahayanistă este o religiozitate mai populară, cu un ritualism accentuat, penetrată de influențe hinduiste, care, menținând esențialul din tradiția buddhistă și propunând de la început eliberarea ca proces de golire de sine până la deplina stingere sau iluminare, acordă în același timp
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
insistă mai cu seamă pe înțelepciune ca virtute și pe meditație ca mijloc de dobândire a eliberării individuale, văzută ca dizolvare sau stingere a propriei ființe. Idealul vieții îl reprezintă arhat-ul, adică ascetul pe deplin eliberat. Religiozitatea mahayanistă este o religiozitate mai populară, cu un ritualism accentuat, penetrată de influențe hinduiste, care, menținând esențialul din tradiția buddhistă și propunând de la început eliberarea ca proces de golire de sine până la deplina stingere sau iluminare, acordă în același timp o mai mare importanță
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și a unor "drepte" politice, sunt constituite de tipul lor cognitiv și uman, autoplasarea lor în locul de altădată al directorilor de conștiință, al preoților medievali "atotstăpânitori" pe idei, pe cunoașteri, pe "politici culturale" etc. Acești intelectuali-predicatori nu ne arată decât religiozitatea din miezul gândirii lor una ritualizată și simbolizată social-politic! Ei sunt simboluri ale cuvintelor și ale vocilor, instrumente de propagandă politicianistă, dar și de interes personal. Intelectualii moderni în religiozitatea Ideilor și a Spuselor lor devin Funcții Dogmatice pentru un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pe "politici culturale" etc. Acești intelectuali-predicatori nu ne arată decât religiozitatea din miezul gândirii lor una ritualizată și simbolizată social-politic! Ei sunt simboluri ale cuvintelor și ale vocilor, instrumente de propagandă politicianistă, dar și de interes personal. Intelectualii moderni în religiozitatea Ideilor și a Spuselor lor devin Funcții Dogmatice pentru un sistem dogmatiza(n)t social-politic. Astfel vom înțelege simboluri politice precum Stalin (cei care nu sunt cu mine nu există!) și Hitler (obediența și idolatria, absolutizate social-politic, anihilarea "ereticilor"!). La
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
supus!) se întâlnesc în instincul de animal politic al omului modern. Politicianul e transformat într-un simbol al luptei (de exemplu, al luptelor anticorupție în cazul nostru!) de către simbolurile din cultura umanistă! Practica e profund "magică" și profund mitizantă. E religiozitatea în exercițiul ei modern. Omul a devenit o piesă, un obiect într-un sistem depersonalizat sau, în cazul regimurilor totalitariste, element de statistică! Foucault adresa o întrebare, de altfel, interesantă în privința acestui raport inversat între om și politica sa modernă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
conducă societatea și statul. Colonizare, subordonare civică și conservare a unor puteri ale unor intelectuali și politicieni per se și fără nicio logică cu vreo dezvoltare socială sau de rezolvare a unor multiple probleme sociale. Politica reprezentării per se este religiozitatea modernă în simbolistica ei socială, în virtualul ei mediatic și anticivic. Sinele politicienilor strivește dreptul la educație de sine al civililor moderni printr-un învățământ ținut în mediocritate, printr-un sistem public reverbativ și autosuficient, prin dreptul diferențiat și redus
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se deține, spune Kant. În realitate, puterea nu se deține, ci se exercită prin legi, norme sociale, regulamente, directive etc.; se exercită prin corpul nostru și pe sufletul nostru... dacă ne supunem ei! Ceea ce constituie puterea este un soi de religiozitate și dogmatică a dreptului divin... Evident că o putere politică nu se poate constitui decât pe cele două fundamente: morala și cunoașterea! Concepția lui Kant despre putere se întemeiază pe vizibilul său personal. Kant vedea că monarhi neoabsolutiști precum Frederic
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
h šimek" YHWH / le>addek" ‘elyÄn ‘al kol h"’"reț (Ps 83/82,19): „... Tu te numești YHWH / Tu singur ești preaînalt peste tot pământul.” (t.n.) Ca atare, inspiră omului care îl contemplă acea teamă sacra, componența esențială a religiozității în Vechiul Testament: k YHWH ‘elyÄn nÄr"’ / Melek g":Äl ‘al kol h"’"reț (Ps 47/46,3): „Căci Domnul este preaînalt, înfricoșător, Împărat mare peste tot pământul” (t.n.). Semnificații de bază: superior, inaccesibil. 3.1.6.3. r"m
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]