1,862 matches
-
are dreptul să solicite ajutor și servicii pe baza Convenției pentru acordarea ajutorului tehnic și a altor ajutoare parcului rulant auto folosit în traficul internațional din 21 iunie 1973. Felurile ajutorului și serviciilor sînt următoarele (trebuie completat sau subliniat): 1. Remorcarea automobilului de la ........ pînă la ...... 2. Deservirea tehnică (spălarea, gresarea, înlocuirea uleiului, reglaje) 3. Reparație curentă mică (al carei cost nu depășește ...... ruble sau echivalentul corespunzător în valută țării membre a C.A.E.R.). 4. Alte reparații ......................... 5. Punerea la dispoziție
EUR-Lex () [Corola-website/Law/129358_a_130687]
-
de vehicule sau pasagerii acestora de gesturi obscene, proferarea de injurii, adresarea de expresii jignitoare sau vulgare participanților la trafic; 23. aruncarea, lăsarea ori abandonarea pe drumul public de obiecte, materiale, substanțe sau vehicule, după caz; 24. nerespectarea regulilor privind remorcarea vehiculelor; 25. neprezentarea, în mod nejustificat, în termenul stabilit la unitatea de poliție rutieră la care au fost invitate pentru soluționarea oricărei probleme legate de calitatea de participant la trafic sau de proprietar ori utilizator de vehicul; 26. pătrunderea pe
EUR-Lex () [Corola-website/Law/208393_a_209722]
-
rupturi ale cordului ori sunt uzate peste limita legal admisă; ... i) zgomotul în mers sau staționare depășește limită legal admisă pentru tipul respectiv de vehicul; ... j) motorul emite noxe poluante peste limitele legal admise; ... k) elementele dispozitivului de cuplare pentru remorcare prezintă uzuri pronunțate ori nu sunt compatibile, fiind de natură să provoace desprinderea remorcii sau dezechilibrarea ansamblului; ... l) autovehiculul sau tramvaiul are aplicate pe parbriz, lunetă sau geamurile laterale afișe sau reclame publicitare, folii neomologate și/sau nemarcate corespunzător ori
EUR-Lex () [Corola-website/Law/208393_a_209722]
-
locomotivele seriei 52 s-au dovedit foarte fiabile în exploatare pînă la sfîrșitul războiului fiind produse 6301 bucăți. Locomotivele seriei CFR 150.1000 au fost transformate pentru arderea mixtă carbuni-pacura. Ultimele locomotive au fost utilizate pînă în anii '80 la remorcarea trenurilor de marfă. Dintre toate locomotivele cu abur românești sau construite vreodată în România cea mai importantă de precizat este "locomotivă Malaxa". În anul 1927 pe porțile Uzinelor Malaxa din București, al căror fondator a fost inginerul Nicolae Malaxa, iese
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
a lovit cu o torpila tribordul portavionului Horneț, care a distrus sistemul electric și a provocat o înclinare de 14 de grade a navei. După ce a fost informat că forțele de suprafață japoneze se apropie și că eforturi suplimentare de remorcare sunt zădarnice, viceamiralul William Halsey a ordonat scufundarea portavionului Horneț, lansând și ordinul de abandonare a navei. Căpitanul Charles P. Mason a fost ultimul om de la bord, care a părăsit navă, iar supraviețuitorii au fost repede culeși de distrugătoare din
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
10.400 CP). Viteza maximă era de 110 km/h. Printre alte modele deosebite de locomotive electrice elvețiene se remarcă cele din seria Re-6/6, considerate printre cele mai puternice și mai moderne locomotive din lume. Acestea erau utilizate la remorcarea trenurilor de marfă pe trasee dificile. Printre caracteristici, menționăm: putere 7.796 kW (10.600 CP), viteza maximă 140 km/h, tonaj maxim remorcat de 800 tf. Sistemul monofazat de joasă frecvență (12 kV și 16,66 Hz) a fost
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
electromotor monofazat (cuplat la rețeaua de contact prin intermediul unui transformator) care la rândul său era cuplat la un generator de curent continuu. În perioada 1954 - 1957, au fost construite în Franța mai multe locomotive de acest tip, destinate in special remorcării trenurilor de marfă de mare tonaj. Randamentul mai scăzut a condus ulterior la renunțarea utilizării unor astfel de vehicule rulante. Curentul de la rețeaua de contact este transformat la o tensiune mai joasă și apoi transformat în curent continuu prin redresoare
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
în 1929, "Asociația Bucovineană" dispunea inițial de un planor de tip Zögling, înmatriculat YR-ACO (1). În 1932 a mai primit un planor pentru faza I, fabricat la IAR Brașov. Cu aceste planoare s-au făcut lansări cu sandoul și prin remorcare cu automobilul. În 1934 asociația fuzionează cu ARPA, școala de planorism continuând să funcționeaze. Aici a fost brevetată în 1935 prima femeie planorist din România, Felicia Bădăliță. "Asociația „Cultul Aeronautic”" a luat ființă la București în 1933, având filiale la
Asociația Română pentru Propaganda Aviației () [Corola-website/Science/329676_a_331005]
-
completă, ceea ce i-a obligat pe piloți să se ghideze doar pe semnalele luminoase de la sol, care marcau drumul spre Belgia. Datorită interzicerii comunicațiilor radio, comandanții forței de asalt nu au putut fi informați că s-a rupt cablul de remorcare a unui planor și că acesta a fost obligat să aterizeze pe teritoriul german. În cazul unui al doilea planor, pilotul a eliberat prematur cablul de remorcare și nu a mai putut ateriza în apropierea obiectivului. Ambele planoare transportau militarii
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de asalt nu au putut fi informați că s-a rupt cablul de remorcare a unui planor și că acesta a fost obligat să aterizeze pe teritoriul german. În cazul unui al doilea planor, pilotul a eliberat prematur cablul de remorcare și nu a mai putut ateriza în apropierea obiectivului. Ambele planoare transportau militarii destinați grupului „Granit” care erau destinate atacului de la Fortul Eben Emael, prin urmare unitatea germană de asalt a avut efectivul puternic diminuat. De asemenea, această unitate și-
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
asemenea, această unitate și-a pierdut comandantul, Oberleutnant Witzig, aflat la bordul unuia dintre planoarele forțate să aterizeze înainte de a ajunge la țintă. Atacul asupra fortului a fost condus de adjunctul lui Witzig. Restul planoarelor și-au eliberat cablurile de remorcare al aproximativ 3 km de obiectiv la o altitudine de 2.000 m. După ce avioanele de transport Ju-52 au eliberat planoarele, artileria antiaeriana belgiană le-a detectat și a deschis focul asupra lor. Defensiva a fost astfel alertată de prezența
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
care aceste obiective secundare erau atacate, un planor a aterizat pe fort. Din acesta a ieșit grupa de parașutiști condusă de Oberleutnant Rudolf Witzig. După ce planorul său aterizase pe teritoriul german, Witzig a cerut ajutor prin radio. Un avion de remorcare și un nou planor a sosit să îi ia pe Witzig și oamenii săi. Planorul a fost remorcat sub focul puternic al antiaerienei spre fort. După ce și-au îndeplinit misiunea principală de distrugere a pieselor de artilerie din fort, parașuțiștii
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
Britanic, ca director științific al expediției. Opinia lui Gregory, aprobată de către facțiunea Societății Regale din comitetul asociat, era ca organizarea și comanda echipajelor de teren să fie în mâinile sale:„...Căpitanul va fi instruit să acorde asistență necesară în dragare, remorcarea plaselor etc., să pună bărci la dispoziția personalului științific.” În disputa care a urmat, Markham a susținut că Scott trebuie să dețină comanda totală a expediției, fără a-i fi pusă la îndoială, Scott însuși insistând pe aceast aspect, amenințând
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
V, era cuplat, prin intermediul unor biele, direct la osiile motoare ale locomotivei. Locomotiva elvețiană avea o greutate de serviciu de 85 tone-forță și o viteză maximă de circulație de 100 km/h. Ea a fost utilizată, până în preajma Primului Război Mondial, la remorcarea trenurilor de călători în Prusia și în landul Hessen. Un rol deosebit în evoluția locomotivelor Diesel l-a avut profesorul Iurii Vladimirovici Lomonosov (1876 - 1952), care în 1920 a întocmit proiectele primelor locomotive Diesel de mare putere. După proiectele lui
Istoria locomotivei Diesel () [Corola-website/Science/313782_a_315111]
-
CP de tip 060-Da si 060-DA1. Alte caracteristici: lungimea între tampoane= 17 m, greutatea locomotivei (cu 2/3 din provizii)= 114 tf, viteza maximă= 100/120 km/h. Cele șase exemplare de locomotive construite în Elveția au fost utilizate pentru remorcarea trenurilor grele de marfă pe ruta dificilă Brașov - Predeal, înlocuind definitiv locomotivele cu abur. În 1960, conform unui contract încheiat cu firmele elvețiene menționate, debutează și în România fabricarea locomotivei Diesel cu transmisie electrică. Electroputere Craiova devenea fabricantul general, care
Istoria locomotivei Diesel () [Corola-website/Science/313782_a_315111]
-
socialiste a condus la dezvoltarea parcului de locomotive Diesel și apoi electrice care treptat au înlocuit definitiv locomotivele cu aburi. Dacă primele locomotive Diesel românești erau proiectate inițial pentru trenurile de marfă, succesul acestora a determinat utilizarea lor și pentru remorcarea trenurilor de călători. Pentru aceasta au fost operate unele modificări tehnice asupra locomotivelor ce au ridicat viteza maximă a acestora de la 100 la 120 km/h. Fiind considerate preponderent locomotive pentru trenuri de marfă, ele nu au fost prevăzute cu
Istoria locomotivei Diesel () [Corola-website/Science/313782_a_315111]
-
pretinzând că au primit o amenințare cu bombă. Cei trei încarcă în dubă lucrurile luate din avion, apoi duc duba într-un garaj închiriat de pe terenul aeroportului, unde îi schimbă aspectul și numerele de înmatriculare și cheamă un camion de remorcare pentrui a o tracta. Jimmy îi trădează pe ceilalți în încercarea de a fura atât aurul, cât și pe Fran. El îl lovește pe Joe după ce toată lumea a plecat, apoi îi spune lui Fran că Joe a schimbat planul. El
Jaf armat (film) () [Corola-website/Science/326588_a_327917]
-
uman, dând impresia că întreaga mașină este implicată în animarea personajului.” De asemenea, personajele își folosesc antenele pe post de mâini, lucru întâlnit la personajele din jocurile pe computer "Putt-Putt". Excepție face Bucșă, camionul remorcher, care își folosește cârligul de remorcare în locul antenei. Scenariul inițial a fost scris în 1998 iar producătorii au decis ca "Mașini" să urmeze producției "Aventuri la firul ierbii", fiind programat să aibă premiera la începutul lui 1999. Totuși, filmul a fost respins și a început producția
Mașini (film) () [Corola-website/Science/303732_a_305061]
-
utilizat, "Charlotte Dunoas", a fost construit în 1802 de către inginerul scoțian William Symington și a fost dotat cu un motor cu abur Watt având roți cu zbaturi pentru propulsie. Efectua remorcajul navelor pe râul Clyde din Scoția. În România, pentru remorcarea convoaielor în sectorul cataractelor și Porților de Fier, înainte de al doilea război mondial, navigația fluvială dispunea de 2 remorchere cu zbaturi: "Decebal" și "Traian" construite în 1916 și respectiv 1911. De aesemenea Societatea Română de Navigație pe Dunăre avea în
Remorcher () [Corola-website/Science/302949_a_304278]
-
era asigurată prin intermediul a două reazeme articulate, care apăsau alternativ pe sol. Un astfel de model a fost utilizat pentru minele engleze din Rainton. Experiențele efectuate între 1812 și 1813 au demonstrat că aderența simplă din roată și șină permite remorcarea trenurilor, cu condiția ca greutatea locomotivei să fie suficient de mare. Astfel, William Hedley, Jonathan Foster și Timothy Hackworth construiesc un model de locomotive cu simplă aderență în trei exemplare. Este vorba de "Puffing Billy", care a funcționat timp de
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]
-
a adăugat și o a treia, purtătoare, și aceasta pentru a reduce solicitarea asupra șinei (care de multe ori se rupea datorită greutății locomotivelor). Acest tip de locomotivă a avut o largă răspândire în Anglia, unde a fost utilizat la remorcarea trenurilor exprese, până în 1894. Succesul obținut de linia Liverpool - Manchester a impulsionat construirea unor noi linii engleze, cât și răspândirea noului sistem de transport cu tracțiune cu abur în America de Nord, în Europa și în celelalte continente. După proiectele inginerului Daniel
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]
-
Denumirea oficială era "Șenileta Ford rusesc de captura". Motorul acestor tractoare blindate era fabricat sub licență Ford. Întrucât la București există "Fabrică de autocamioane Ford", mentenanță și recondiționarea au fost relativ simple. Șeniletele au fost dotate cu un cârlig de remorcare pentru a tracta tunul anticar german de calibru 50 mm PaK 38. Tractoarele blindate au fost distribuite astfel: câte 12 bucăți au fost trimise diviziilor 5 și 14 de Infanterie, șase au fost livrate Regimentului 2 Care de Luptă și
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
Petlyakov Pe-8 sau Tupolev TB-3. Prin acest proiect se voia aprovizionarea trupelor de partizani din Uniunea Sovietică cu tancuri ușoare. Proiectul a fost abandonat, fiindcă în urma unui test s-a demonstrat că nu existau avioane suficient de puternice pentru remorcarea planorului. Tancul T-60 folosit pentru experiment era puternic modificat, fiind golit de absolut toate echipamentele care nu erau vitale: armament, muniție sau faruri. Practic, avea la bord doar o cantitate mică de combustibil. Cu toate acestea, din cauza performanțelor aerodinamice
T-60 () [Corola-website/Science/320458_a_321787]
-
află nici un alt drum. Datorită razelor de curbură mici, unele chiar de numai 104 m, și a rampelor mari cu declivitate maximă de 21 ‰, linia se aseamănă foarte mult cu celebra linie de munte austriacă care traversează pasul Semmering. Pentru remorcarea trenurilor pe dificilul traseu Oravița-Anina trebuia utilizată o locomotivă articulată cu un ampatament mic și cu o greutate aderentă de cel puțin 42 tf (tone-forță) iar sarcina pe osie era limitată la 9,5 tf/osie, din cauza slabei rezistențe a
Calea ferată Oravița–Anina () [Corola-website/Science/313504_a_314833]
-
majoritatea misiunilor au avut ca obiectiv recunoașterea deasupra Mării Negre și escortarea convoaielor între Constanța, Odesa și Sevastopol. De asemenea, s-au executat misiuni de recunoaștere a zonei frontului. Din noiembrie 1943 câteva IAR 37 și 39 au fost folosite la remorcarea planoarelor DFS-230 ale Escadrilei 109 de transport cu planoare care aparținea de Grupul de Aerotransport. Aparatele de tip IAR 38 datorită motoarelor lor mai slabe nu puteau tracta planoarele încărcate la capacitatea lor utilă de 1100 kg, ci încărcate cu
IAR 37 () [Corola-website/Science/312396_a_313725]