1,601 matches
-
3. Intrăm acum dar trebuie s-o facem într-o zonă și mai periculoasă. Asemenea marii majorități a poporului român și a păturii sale intelectuale, Constantin Noica era convins că regimul comunist era ireversibil. Și, în consecință, trebuia să ne resemnăm, să ne adaptăm și să ne realizăm fiecare cum putem, în condițiile impuse. Totul pornea, în fond, de la această constatare esențială, transformată treptat în convingere, alibi practic și moral, scuză, explicație, dogmă, tot ce vreți... Nu spunem o noutate și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
va rămâne acut, problema celor două Românii va rămâne și ea, din nefericire, acută și nerezolvată. Cartea Alinei Mungiu nu este deloc optimistă. Dar ea obligă este meritul său esențial la un profund examen de conștiință civică și politică. Ne resemnăm la această situație sau încercăm totuși s-o schimbăm? (1995) P.S. Cartea discutată constituie, după opinia noastră, o lectură obligatorie pentru toți foștii deținuți politici (1996). IV. O NOUĂ CULTURĂ ROMÎNĂ Argument Este centrul de greutate și, așa zicând, programatic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
necunoscută, fără nici un prestigiu cultural, unde umilințele de acest gen ne pândesc la tot pasul. Având oarecari experiențe editoriale pariziene (și nu la edituri chiar obscure), vorbesc și în cunoștință de cauză. Dar eternul pașoptist din noi se întreabă: ne resemnăm pentru totdeauna la acest nihilism steril și până la urmă monoton? Sau încercăm să facem cât de puțin pentru a deveni totuși europeni (căci despre asta este vorba) și în... România? Și același pașoptist întârziat pe care Sorin Antohi îl cunoaște
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ostile, nici impermeabile rigorilor stricte ale specializării, atunci când ele sunt obligate să se specializeze. Totul este când și unde practicăm specializarea necesară. Mai exact, o putem practica în cele mai bune condiții posibile. Deocamdată, posibilitățile noastre sunt extrem de reduse. Ne resemnăm, totuși, la infinit, la această situație? c. Dificultatea, pentru moment, într-adevăr enormă, este că noi nu ne-am pus încă la punct o bună metodă de a recupera sintetic și enciclopedic și de a șterge, în felul acesta, cât
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
benzi adezive, în decursul căreia resortul se destinde și trauma se transformă în revanșă estetică. Dar publicarea cărții se vădește o aventură încă și mai lungă decît gestația ei. Niciun agent literar nu o acceptă, așa încît David Vann se resemnează cu gîndul că nu va fi niciodată scriitor și se îndreaptă spre altceva. Călătorește, scrie reportaje, traversează Statele Unite într-un car cu pînze, predă literatura la San Francisco, scrie eseuri despre naufragii, construiește catamarane, le vinde, le conduce... și proiectează
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
săptămîni și luni agățându-se cu disperare de orice gînd de salvare, închipuind tot felul de semne pe plajă și urmărind cea mai mică mișcare în larg, în speranța că tovarășii săi se vor întoarce să-l caute, Narcisse se resemnează încetul cu încetul, urmărind strania existență cotidiană a unui mic grup nomad, care îl tolerează fără să-l integreze. Cel puțin o vreme, cît sunt și relatările focalizate prin mintea sa complete și minuțioase. Pe măsură însă ce adaptarea la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
uciși, să mă ucidă ei pe mine. Apoi, chiar dacă iau cu mine toți servitorii mei, nu am putea păzi toate trecătorile. În sfârșit, procedeul mă va costa foarte scump, mai scump decât valorează rezultatul. Domnul Prohibant era pe cale să se resemneze cu tristețe că nu este decât la fel de liber ca toată lumea, când o dâră de lumină îi atinse creierul. Își aminti că la Paris există o mare fabrică de legi. Ce este o lege? se întrebă el. Este o măsură la
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cea nouă... Afară e trist ca și-n casă, - Plouă, - plouă. De acum, efect al condițiilor de viață, Macedonski apare invadat de psihoza de persecuție. Poetul e sub trăsnet, lovit, sfâșiat. Aci el jură răzbunarea cea mai cruntă veacului, aci, resemnat la ideea destinului fatal al oricărui poet, se înseninează și se abstrage. Nu mai este un "poet" răstignit, este Poetul, Geniul neînțeles de contemporani. Fără profunditate, Macedonski ar fi un cabotin ridicul, plin însă de o vibrație de sine adâncă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și manufactura lui Sergiu Dan (Arsenic, Surorile Veniamin), cu ceva mai multă semnificație psihologică. În Arsenic, bunăoară, un uriaș boxer pare capabil de a face fapte groaznice din gelozie pentru soția sa, o proprietară de bar, și în realitate se resemnează la niște tranzacții profitabile. Unde începe noaptea propune documente din viața evreiască a ultimilor ani. DRAGOȘ PROTOPOPESCU Nuvelele anglicizantului Dragoș Protopopescu cultivă umorul absurd al lui Mark Twain și-și plimbă eroii români pe întreg teritoriul imperiului britanic. În realitate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în caz că afirmațiile unui nenorocit mai au vreo valoare afirm că mă căiesc și că în interiorul meu sunt torturat de ceea ce am făcut. Oricât de dureros mi-ar fi exilul, vina mea este încă și mai gravă: suportându-mi vina, mă resemnez că am meritat-o"256. Fără îndoială, sunt cuvinte frumoase, dar se simte lipsa de sinceritate a poetului. Desigur, el nu crede în divinitatea lui Augustus și cu atât mai puțin e dispus să recunoască că împăratul a avut dreptate
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
altarul sacru al împăratului (poate un fel de amenințare cu scop de șantaj), căruia îi aduce elogii pentru moderație și clemență. Ar merge bucuros de la Tomis în oricare alt loc din lume, până și în Styx; mai mult, s-ar resemna să fie ars de flăcările devoratoare ale Etnei sau să fie aruncat în mare din vârful stâncii Leucada: cel puțin ar fi nefericit, dar ar avea o anumită siguranță (tutius). Cu ocazia aniversării nașterii soției (Tristele, V, V), Ovidiu își
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fără nici un rezultat pentru propria-i soartă. Atunci speranța sa s-a îndreptat spre nepotul adoptiv al lui Augustus, Germanicus, dar tot fără nici un rezultat pozitiv 419. Între timp poetul trebuie să se fi descurajat, poate chiar să se fi resemnat, pentru că până și locuitorii Tomisului se simțeau jigniți de solicitarea continuă a lui Ovidiu de a i se schimba locul de exil420. Dar, mai ales, sufletul poetului nu-și găsea liniștea din cauza morții recente a lui Paulus Fabius Maximus, de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
puternice decât raționamentul", chiar dacă "egoismul vital al celulei vii nu poate fi înăbușit", rațiunea trebuie să triumfe, singularizând astfel omul față de viețuitoarele născute doar pentru a muri. De aceea, oamenii înzestrați cu simț moral (și estetic) superior știu să se resemneze în fața morții și s-o accepte discret ("moartea trebuie scoasă din văzul celorlalți"), din dorința nobilă de a-i feri pe cei dragi de spectacolul dezgustător al degradării fizice și al propriei descompuneri. Priveliștea morții îl ajută pe Bizu să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
am reținut 96, atunci când e vorba de literatura scrisă de critici să nu uităm că și Thibaudet, critic cu care Lovinescu are multe afinități, definea romanul în termeni asemănători, ca "autobiografie a posibilului"!). După exorcizarea demonului burghez ce reclamă împăcarea resemnată cu sine și cu lumea din jur, în episoadele succesive ale ciclului "autobiografic", personalitatea lovinesciană își va fi căutat la un moment dat, compensativ, și un analogon simbolic, ideal, cu efigie de "luceafăr". Nu-i inutil de precizat că romanele
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și spirituale. De un sistem întreg de instituții profesioniste, funcționale și eficiente. Atunci s-a format ceea ce am numit, într-o carte de călătorii, complexul Dinicu Golescu. El domină, de fapt, și azi pe toți cei ce se încăpățânează, se resemnează să rămână, încă, în țară, s-o europenizeze cu orice preț. De ce o fac ? Nu este numai spirit critic sau civic, sau patriotism, sau pașoptism întârziat. Voi reveni imediat și asupra acestui punct foarte sensibil. Schimbarea la față a României
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
care se pot concretiza în opere competitive, capabile să intre într-un dialog cultural real, neconvențional, neoficial, fără complexe de nici un fel. Deci: opere românești de semnificație și valoare internațională. Recunoaștem enorma superioritate a culturii occidentale. Dar să nu ne resemnăm, ci să urmărim să reducem pe cât posibil acest decalaj și să recuperăm cât mai mult din timpul pierdut. Nu să ne aliniem sincronic, mecanic, ci să ne aliniem prin opere pe cât posibil de cel mai înalt nivel european, arzând într-
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
un harpon; dar balena atinsă continuă să fugă, cu o viteză sporită, în linie orizontală, în loc să plonjeze. O asemenea presiune neîntreruptă asupra fierului înfipt, sfîrșește inevitabil prin eliminarea lui. Trebuia neapărat să înfigem în balenă o lance sau să ne resemnăm a o pierde. Dar era cu neputință să aducem ambarcațiunea lîngă flancul balenei, căci prea alerga repede și cu furie. Ce ne ramînea de făcut? Dintre numeroasele stratageme șiretlicuri, scamatorii și alte asemenea rafinamente admirabile, la care e silit să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și socialiștii se mărginesc la un program, mai vag al lui Eminescu, mai precis al socialiștilor, un program favorabil claselor mijlocii și țărănimii. Deosebirea dintre dânșii este numai politică. Eminescu este un conservator. Lui îi repugnă liberalismul politic, dar se resemnează. Se resemnează însă cu greu și, ca să dăm un exemplu care ilustrează totul, el e împotriva reducerii celor patru colegii electorale la trei. Democratismul, pentru Eminescu, e sinonim cu demagogismul. Când înșiră formele posibile de guvernământ, el scrie: despotismul, oligarhia
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
se mărginesc la un program, mai vag al lui Eminescu, mai precis al socialiștilor, un program favorabil claselor mijlocii și țărănimii. Deosebirea dintre dânșii este numai politică. Eminescu este un conservator. Lui îi repugnă liberalismul politic, dar se resemnează. Se resemnează însă cu greu și, ca să dăm un exemplu care ilustrează totul, el e împotriva reducerii celor patru colegii electorale la trei. Democratismul, pentru Eminescu, e sinonim cu demagogismul. Când înșiră formele posibile de guvernământ, el scrie: despotismul, oligarhia și... demagogismul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Nietzsche, că orice om de sistem este suspect. Nu ține să fie nici obiectiv, cumpănit, factor stabilizator, este „iremediabil și violent subiectiv”. Ar fi vrut să trăiască în Cinquecento la Florența sau în Grecia pe vremea lui Platon. S-a resemnat, grija lui fiind să nu-și trădeze destinul. Libertatea este și pentru el dreptul de a nu minți (o propoziție ce se repetă în eseuri; sursa ei este camusiană). Primele însemnări despre Egipt, Grecia și Italia, intitulate Drumuri prin memorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
noile achiziții. Astfel, ponderea capitalului fix începe să crească în defavoarea celui variabil. Și așa începe marea contradicție internă a capitalismului: muncitorii disponibilizați, alcătuind "armata proletară de rezervă", nu vor mai avea putere de cumpărare; muncitorii nedisponibilizați încă trebuie să se resemneze cu salarii mai mici, fiind îngrijorați de concurența acerbă pentru tot mai puținele locuri de muncă. În acest timp, fabricile capitaliste produc, cu ajutorul mașinilor, tot mai mult și tot mai ieftin, pentru a putea obține profitul necesar achitării creditelor și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
că leninismul romantic a articulat un contradiscurs pentru a delegitima discursul occidental, utilizându-i termenii în sens leninist, în nici un caz "burghez", în ciuda și tocmai datorită intenționalității lor originale. Cu alte cuvinte, leninismul romantic nu s-a mulțumit să se resemneze cu avansul ideologic occidental, așa cum s-a întâmplat în cazul leninismului sistemic, ci a acționat împotriva lui cu toate mijloacele pe care le-a avut la dispoziție. Și-a păstrat deci substanța revoluționară, iar cu timpul, în loc să o piardă, cum
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
oficială. Leninismul romantic nu putea tolera, cel puțin nu pentru mult timp, o asemenea atitudine. Substanța sa revoluționară, de care nu s-a dispensat niciodată, îi impunea o conduită militantă și integrativă totodată: nu era suficient ca populația să se resemneze cu puterea aparent ireversibilă a regimului, ci trebuia să devină parte activă și conștientă a proiectului ideologic al acestuia. Tocmai de aceea "în întregul sistem al democrației socialiste trebuie să se manifeste spiritul revoluționar, să nu se instituie imobilismul, comoditatea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
stîncii singuratice, ocolită de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul Moscova. Neuronii clamau apoteotic: "Hidrocentrala V.I. Lenin", iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale Stînca stă înfiptă resemnat în iarba primordială. Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologic-ideologice ale comunismului (ce ruginită apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la curățica masă de pe terasa barului și, vărsînd ritualic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
asediat cetățile Chilia și Cetatea Albă și au învins rezistența garnizoanelor moldovene, la 14 iulie și, respectiv, la începutul lui august 1484. Ștefan cel Mare a încercat peste un an recucerirea lor, dar lipsit de sprijinul aliatului polonez, s-a resemnat cu încheierea păcii din aprilie 1486, prin care recunoștea pierderea celor două cetăți. În septembrie/octombrie 1486, s-a ajuns la hotărnicirea teritoriului celor două raiale, Chilia (Kili) și Cetatea Albă (Akkerman). Hotarul raialei Chilia pleca de la Cogâlnic spre vest
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]