2,221 matches
-
de către Hristos este cel mai bun exemplu de asumare a suferinței. A fi creștini înseamnă a ne îmbrăca în Hristos nu doar în viața, ci Și în moartea Sa, în ascultare pe Cruce (Rom. 6). Acceptarea nu este sinonimă cu resemnarea. A se resemna înseamnă a se apleca în fața unei fatalități, a unei lovituri a sorții, a circumstanțelor adverse. Acceptarea este îndeplinirea unui act de libertate, prin care ne asumăm suferința și o folosim în scopul creșterii credinței noastre, a iubirii
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Dar și din aceasta se cunoaște că este sub grija lui Dumnezeu, că-i trimite pururea suferințe”<footnote SF. ISAAC SIRUL, Cuvinte despre sfintele nevoințe, cuv. IV, în Filocalia..., vol. X, Editura IBMBOR, București, 1981, p. 42. footnote>. Acceptarea și resemnarea Creștinii călătoresc spre viața veșnică și în tovărășia suferinței<footnote MARC BOEGNER, op. cit., p. 36. footnote>. Ar fi imposibil să eliminăm întreaga suferință din viața noastră. Atunci ar trebui să dirijăm lupta împotriva eșecurilor noastre, a descurajărilor noastre, a revoltei
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
de către Hristos este cel mai bun exemplu de asumare a suferinței. A fi creștini înseamnă a ne îmbrăca în Hristos nu doar în viața, ci Și în moartea Sa, în ascultare pe Cruce (Rom. 6). Acceptarea nu este sinonimă cu resemnarea. A se resemna înseamnă a se apleca în fața unei fatalități, a unei lovituri a sorții, a circumstanțelor adverse. Acceptarea este îndeplinirea unui act de libertate, prin care ne asumăm suferința și o folosim în scopul creșterii credinței noastre, a iubirii
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
medicului putea fi stabilită pe o bază delictuală doar atunci când bolnavul se afla în imposibilitatea de a-și manifesta voința. Consacrarea constituțională a dreptului la sănătate și securitate socială, precum și generalizarea asigurărilor în domeniu au dus la abandonarea atitudinii de resemnare față de actul medical și de posibilele rezultate ale acestuia și, în mod corespunzător - fără a se pune problema vreunei creșteri a gradului de neglijență a cadrelor medicale sau a gradului de vindicativitate a pacienților - la creșterea consistentă a acțiunilor în
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
se manifesta reacționar împotriva regimului de democrație populară 71. Optimismul nu l-a părăsit, declarând că dorința lui era să revadă renașterea virtuților românești. Totuși, trecând prin tensiunile și umilințele perchezițiilor, simțindu-se urmărit și amenințat, a fost cuprins de resemnare, afirmând că: ,, Nenorocirea țării noastre e opera anglo americanilor, care au îndemnat oamenii noștri politici la rezistență nebună, fără ca ei să-și fi ținut promisiunile, astfel că ei sunt răspunzători de suferințele noastre”. După părerea sa, singura soluție este ca
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
e opera anglo americanilor, care au îndemnat oamenii noștri politici la rezistență nebună, fără ca ei să-și fi ținut promisiunile, astfel că ei sunt răspunzători de suferințele noastre”. După părerea sa, singura soluție este ca oamenii politici să accepte cu resemnare situația existentă, 67 Aristide Cioabă, op.cit., p. 34. 68 Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu și contemporanii săi..., p. 146. 69 Idem, Alexandru Lapedatu în cultura..., p. 312. 70 Idem, Alexandru Lapedatu și contemporanii săi..., p. 161. 71 Ibidem, p. 148 150
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
absurdul lumii din punctul de vedere al deținutului, pradă primejdiei de a-și pierde nu atât viața, devenită brusc o non-valoare, cât mințile, simțul valorilor în care crescuse și crezuse până atunci. Cel mai mare pericol pentru condiția victimei este resemnarea și chiar gratitudinea pentru "acel sordid culcuș pe care te prăbușeai în fiecare seară și zeama lungă pe care ți-o dădeau pentru a-ți potoli foamea implacabilă, foame care după săptămâni și săptămâni de chin visceral se transforma într-
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fapt o radiografie a moravurilor clasei de mijloc și totodată portretul unei căsnicii în timp ce cuplul tocmai traversează o criză de erodare. Iubirea inițială, trecută de faza eficienței și obișnuinței, decade în război rece, cu meandre de toleranță și ură, de resemnare și dezgust. Concluzia parțială este uneori vezi cazul doctoriței londoneze Katie, naratoarea-protagonistă a romanului adulterul și somarea partenerului cu divorțul. După 20 de ani de căsnicie cu scriitorul și editorialistul David, Katie îl înșală cu ocazia unei deplasări la Leeds
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se revarsă într-un climax al înfierării tuturor celor ce nu erau ca el, stăpânul exigent al propriei puteri simbolice. Monologul interior, doldora de revoltă teoretică fără plecare, ilustrează o tipologie a potențialului la condițional optativ, împietrită în inacțiune, indecizie, resemnare pe fond discordant. Mecanismul om-marionetă (Jonathan Noel) se speriase de eventualele, presupusele turbulențe prevestite de porumbel, cu care era inapt să se confrunte. Ca să nu mai vorbim de o totală schimbare a vieții. Condamnat pe viață la confortul amniotic al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la liziera fatalității continuu: "nimeni n-ar fi putut face nimic", de vreme ce chiar Marta "n-a vrut să alarmeze pe nimeni la ora aceea târzie, n-a vrut să o mișc nici un milimetru, nici să telefonez nimănui". O probă a resemnării, a pasivității, a etiolării voinței, în fond a eșecului, este și căsnicia imposibilă a lui Victor cu Celia Ruiz, pe care i se pare că o zărește, într-o noapte după câțiva ani de la despărțire, pe strada Castellana din Madrid
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
despre viitorul creștinismului (al Vaticanului) vs Islam, despre ratarea și împăcarea finală a unui cuplu steril Edgar Nour și Viola (nici calzi, nici reci, "nici nu suntem în stare să ne jertfim, nici să mărturisim"), marcat de culpabilitate, solitudine și resemnare, despre fertilizarea in vitro, eutanasie sau dispariția de cadavre nerevendicate și menite traficului de organe, despre operația, recoltarea și traficul de ovule căreia i se supusese și Luminița pentru a face rost de bani, despre un presupus ambasador român homosexual
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se manifesta reacționar împotriva regimului de democrație populară 71. Optimismul nu l-a părăsit, declarând că dorința lui era să revadă renașterea virtuților românești. Totuși, trecând prin tensiunile și umilințele perchezițiilor, simțindu-se urmărit și amenințat, a fost cuprins de resemnare, afirmând că: ,, Nenorocirea țării noastre e opera anglo-americanilor, care au îndemnat oamenii noștri politici la rezistență nebună, fără ca ei să-și fi ținut promisiunile, astfel că ei sunt răspunzători de suferințele noastre”. După părerea sa, singura soluție este ca oamenii
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
noastre e opera anglo-americanilor, care au îndemnat oamenii noștri politici la rezistență nebună, fără ca ei să-și fi ținut promisiunile, astfel că ei sunt răspunzători de suferințele noastre”. După părerea sa, singura soluție este ca oamenii politici să accepte cu resemnare situația existentă, 67 Aristide Cioabă, op.cit., p. 34. 68 Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu și contemporanii săi..., p. 146. 69 Idem, Alexandru Lapedatu în cultura..., p. 312. 70 Idem, Alexandru Lapedatu și contemporanii săi..., p. 161. 71 Ibidem, p. 148-150. 79
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
le socotim de nimică” atunci când cunoaștem marile nenorociri ale trecutului. Ideea, pe care Mihail Kogălniceanu a preluat-o dintr-o scriere anonimă de la începutul secolului și asupra căreia va reveni mai târziu are la prima vedere, o evidentă notă de resemnare; cărturarul găsește însă aici și suportul unui tonifiant moral. Referindu-se la exemplele celebre ale lui Socrate și Aristide el se întreabă dacă ăi este cu putință ca cineva, însuflat de asemenea pilde, să nu-și îmbărbăteze caracterul să nu
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
120 Nici în singurătatea de la Rosro Wittgenstein nu a fost satisfăcut de progresele muncii sale. Se străduia acum să se împace cu gândul că nu va putea realiza ceea ce și-a propus. Lui Malcolm îi scrie în iulie 1948, cu resemnare: „Dacă acum capacitățile mele filozofice se epuizează este păcat, dar asta este situația.“121 Părăsind Rosro, în august, pentru o vizită la familie, în Austria, și o ședere la Cambridge, unde a dictat din manuscrisele sale, Wittgenstein s-a întors
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
surd; este conștient sau este inconștient.“ (Cercetări filozofice, § 281.) Expresiile noastre despre experiențe subiective nu le „descriu“ așadar, ci le „exprimă“, tot așa cum un gest, un țipăt, o expresie a feței sau un fel de a râde exprimă indiferența, frica, resemnarea sau amuzamentul. În contrast cu enunțurile descriptive, Wittgenstein caracterizează expresiile despre stări subiective ca Ässerungen (exprimări, manifestări) a ceea ce simțim. În calitate de „manifestări“ ale stărilor subiective, ele sunt pe același plan cu manifestările nonverbale ale acestor stări. În anumite împrejurări, expresia „acum sunt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cântec "mi-a fost iubita în giulgiu o noapte" etc. etc. Un punct de maximă intensitate a percepției halucina(nt)e este propriul ritual sepulcral; strania dedublare postthanatică, amintind pe undeva de postuma eminesciană Ioan Vestimie sau de A treia resemnare a lui Márquez, păstrează totuși marca indiscutabilă a halucinantei transfigurări aruștiene. O mână (desigur) picturală și o sensibilitate hipertrofiată efasează contururile realului, le întunecă și le halucinează până la dizolvare sau la aglutinarea într-o pastă din care nu lipsește oniricul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de notat mai întâi tematizarea parodică a autorului. "Auctorele" specific universului creat în Lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut tu se prezintă cu dezinvoltură drept un ins mimat comun, posesor dezavuat al unei existențe prozaice, ce-și poartă cu resemnare condiția (a se vedea, din acest punct de vedere, alterii textuali predilecți, precum insul cu o lingură de aluminiu sau cel cu haine de arlechin și buzunarele pline de pietre). În fiecare detaliere a acestei condiții transpare însă incongruența de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
imediate, poetul alege, de la un punct încolo, să reinterpreteze această formă de real, după o lecție camilpetresciană bine asimilată; astfel, înseși dezastrele istorice, politice, sociale ajung să fie înțelese ca mijloace de definire a... feminității și iubirii: "fără urmă de resemnare/ traversai întâmplarea// în timp ce dezastrele lumii/ îți clamau identitatea", recunoaște el într-un text din Despărțirea de silabe, intitulat în timp ce încercam să-ți memorez numele o frunză ți-a acoperit șoldurile. Când abandonează tematica social-politică și tonalitatea cinic-pamfletară, Adi Cristi își
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași, 2007), Această moarte care mă învie (Editura Cronica, Iași, 2008) și Aveți nevoie de mine (Editura 24: ORE, Iași, 2012), chiar dacă tonul emițătorului de discurs erotic variază constant, de la incantația imnică pe care o naște devotata ori Sfânta la resemnarea amară sau apostrofa indignă pe care o stârnește uscata, frigida sau târfa. Am selectat, aici, doar unele dintre cele șapte femei adăpostite în cele șapte poeme care compun ultimul ciclu al volumului Prizonieri unul altuia (Editura Cronica, Iași, 2009). Căci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
capacitatea lor de a investiga misterele universului. Poetul crepuscular, deși avea în spate epoca dinamică a cuceririlor științei și în ciuda faptului că era conștient de condiția umană sortită nefericirii și morții, rămânea nemișcat, într-un gest de abandon, oboseală și resemnare. Prin urmare unii crepusculari precum Marino Moretti au declarat că îl simt departe pe Leopardi și au parodiat versuri întregi din opera să: O, Leopardi, eu nu te-am iubit. Departe / erai, departe ești, dar te zăresc / și tu cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în orice caz, una de factură critică. Montale nu a preluat decât parțial pesimismul absolut, specific gândirii mature a lui Leopardi, renunțând, de exemplu, la componentă eroica: durerea romanticului era deopotrivă mai simplă, măi deznădăjduita.151 Totuși, prin imobilitatea și resemnarea lui împinse până la extrem, pesimismul montalian îl egalează în asprime pe cel al antecesorului. Deși autorul Oaselor de sepie nu se plasează în interiorul curentului propriu-zis leopardist, se poate afirma că trăiește, eliberat de expresiile preluate direct din Canturi, sub semnul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
psihologice și morale. Revelația propriu-zisă poate fi redusă la o axiomă elementară: în interiorul mecanismului concurențial, ridicarea unuia înseamnă, necondiționat, căderea celuilalt. "Celălalt" se revelă, simbolic, prin ființa chinuită a lui Bartleby, victima indirectă a celui care a învins. De aceea, resemnarea avocatului din final, deși patetică, are ceva non-eroic în substanța ei. "Ah, Batleby! Ah, umanitate!" seamănă mai mult cu o capitulare. "Nu voi muri social pentru o abstracțiune morală" spune, într-un fel, cu precaută ("prudentă?") indistincție naratorul. Ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și eroii romanului lui Lodge, tot de o moarte (Marcos, ajuns pictor celebru, dar instabil emoțional, se sinucide!). Jose și Jaime suferă deasupra sicriului său, exprimîndu-și neputința de escaladare a circuitelor închise, imuabile, ale existenței. Dincolo de împietrirea lor, ghicim, ultimativ, resemnarea a mii de generații din trecut în fața singurei certitudini dăruite nouă în această lume aceea că, odată, vom dispărea. "Castelele de carton" ale persona jelor nu au fost astfel decît o luptă donquijotescă, ridicolă (deși eroică în intenția sa primordială
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
altă natură, de a rafina realitatea, chiar jertfindu-se pe sine. Iar jertfa creatorului este un fapt mitic, care nu mai are nevoie de niciun alt fel de explicații, el venind de la sine, ca un fel de acceptare și de resemnare tragică a menirii artistului. Noutatea vine însă la Ana Blandiana din importanța pe care o acordă, în final, împăcării cu sine. Jertfa răstignirii sufletești se transformă, și ea, din țipăt, în tăcere, adevărul constând în armonizarea exteriorului cu interiorul, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]