2,211 matches
-
ziua mea de naștere, nu? O zbatere de pleoape, umbra fugară a unui surâs pe chipul întunecat al prietenei, un semn de ușurare - imediat reținut - al capului său blond îi dădură de înțeles Hippolitei că deschisese o ușă în zidul resentimentelor ei. Aranjându-i o șuviță de păr din fața urechii și sărutând-o tandru pe obraz, insistă cu o voce mângâietoare: — Iubirea mea, spune-mi că nu ești mânioasă, te rog! Știi cât țin la prietenia noastră. Flavia, roșind ușor, o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-se la marginea coloanei aflate în marș. își simțea sufletul apăsat, și nu doar fiindcă, oricum ar fi privit situația, aceea era pentru prima dată că își vedea regele întorcând spatele dușmanului - era mai ales chinuit de un soi de resentiment sumbru împotriva destinului care se încăpățâna să-i joace feste. Mai întâi de toate, în confuzia bătăliei duse de ariergardă în fața Aurelianei, îl pierduse pe Kayuk, trecut prin tăișul săbiei de un catafract; un lucru și mai grav era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
primite în Sapaudia, dar în rest părea a fi în plină formă. Din Sapaudia adusese la Lugdunense cinci mii de războinici înarmați și echipați cum se cuvine: în fața pericolului comun, într-adevăr, tatăl său alesese să lase la o parte resentimentele sale față de Magister militum, care în primăvară nu-și ținuse promisiunea de a le veni în ajutor. Sebastianus nu așteptase prea mult până să-i pună întrebări despre Frediana, aflând astfel că și ea se afla în armată; în timpul lungilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
neamului său, însuflețită de o ură de nestins față de huni și de o sete de răzbunare plină de mândrie. Tocmai datorită carismei sale și a hotărârii sale neclintite, atâția burgunzi consimțiseră să se alăture armatei lui Etius, trecând peste propriile resentimente față de el. principele îl avea în dreapta pe Meroveus, tânăra căpetenie a francilor salii, care, în lupta împotriva râurenilor, îl ucisese personal pe rivalul său Gundobaudus; la dreapta lui Chilperic, în schimb, trona corpolentul Sangiban. Erau prezenți apoi capii milițiilor barbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu dosul mâinii, răsturnând în iarbă cea mai mare parte a conținutului. — Ce înseamnă scârboșenia asta? strigă cu o furie nestăvilită. De ce pleacă oamenii tăi? Ambarrus, întunecat, îl privi cu o expresie în care se citea mai mult surprindere decât resentimente. Tovarășii săi, însă, se ridicaseră și se apropiau, având - chiar și femeile - o atitudine în mod clar agresivă. Milone, pe care el nu-l cunoștea, se apropie și, cu mâinile în șolduri, îi vorbi pe un ton dur: — Ei, romanule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l cu „bunica Odi”. Un lucru va rămâne cu siguranță certificat de prezența de spirit a mamei și caracterul său puternic, în sensul că noi copiii săi i-am moștenit firea năvalnică, clocotul acela lăuntric, dar mai cu seamă absența resentimentelor în relația cu semenii, ceea ce a impus legături sincere și durabile. Țin minte cât de bine arăta și ce forme frumoase avea mama; moștenea de altfel ținuta bunicii grămoștence Maia Bodarici. Orice piesă vestimentară, indiferent de croială și culoare, se
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
-l cu „bunica Odi”. Un lucru va rămâne cu siguranță certificat de prezența de spirit a mamei și caracterul său puternic, în sensul că noi copiii săi i-am moștenit firea năvalnică, clocotul acela lăuntric, dar mai cu seamă absența resentimentelor în relația cu semenii, ceea ce a impus legături sincere și durabile. Țin minte cât de bine arăta și ce forme frumoase avea mama; moștenea de altfel ținuta bunicii grămoștence Maia Bodarici. Orice piesă vestimentară, indiferent de croială și culoare, se
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de obicei, o eroare de tact, Breban a săvârșit, fără îndoială, una și mai mare. S-a grăbit să se pronunțe asupra celui care l-a provocat să iasă în arenă, nu o dată, ci de patru ori: în două dintre resentimentele sale colegiale și în două interviuri. În ciuda tonului, mai controlat decât al adversarului său, se vedea clar că numai la ofensa adusă de acesta se gândea și că se abține cu greu să nu izbucnească. Și, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
Această senzație ar fi putut să o aibă Goma, care atâta amar de vreme n-a putut reveni în România, nu Breban, care putea să vadă oricând copacii din zona natală, fie din partea românească a graniței, fie din cealaltă. În resentimentul său colegial - care se vrea superior prin această artă a descrierii și prin lipsă de încrâncenare - își face loc un entuziasm de prisos, care, literar vorbind, este neverosimil. Așa stând lucrurile, textul său ar păcătui oricum, chiar dacă autorul nu ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
că trebuia să fac ceva. Nu se mai putea așa! N-aș spune că simt mânie sau ură față de criminalul care a răspândit gazul sarin. Nu pot face legătura între criminal și atac, de aceea nu pot avea astfel de resentimente. Durerea pe care o simt familiile celor morți e mult mai importantă pentru mine decât ura sau mânia. Faptul că un adept al sectei Aum a răspândit gazul în metrou... nu aceasta e adevărata problemă. Nici nu mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mine nu prezintă nici un fel de interes.“ După atac, a suferit foarte mult. Cu toate astea, nu-i urăște deloc pe criminalii din secta Aum, care au participat la atac. Nici el nu înțelege de ce nu are nici un fel de resentiment. „Lucrez la firma asta, dar nu mă interesează deloc hainele. Văd ceva și cumpăr. Nu stau să pierd timpul.“ Cu toate astea era îmbrăcat cu gust. În perioada boomului economic am avut vânzări extrem de bune. Aproape că-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Acest atac mi-a dat ocazia să mă văd pe mine însumi din alte unghiuri. ăsta e un alt punct câștigat.“ „Nu pot să înțeleg ceea ce au făcut ei. Poate tocmai pentru faptul că nu pot înțelege, nu am nici un resentiment.“ Hayami Toshimitsu (31 de ani) Domnul Hayami lucrează la un magazin care vinde angro materie primă pentru fabricarea produselor alimentare. Zahăr, amidon. Cumpără produsele brute de la o firmă și, la rândul ei, le vinde unor magazine mai mici. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
perfect normală, treptat, sentimentul de ură s-a atenuat. Nu pot spune că sunt supărat. Nu mă pasionează deloc religia, așa că nu pot să înțeleg ce au făcut ei. Poate tocmai pentru faptul că nu pot înțelege, nu am nici un resentiment. Dacă aș fi fost mai grav afectat, probabil că ura ar fi fost mai puternică, dar... Sunt foarte îngrijorat pentru copiii mei. În spital l-am întrebat pe doctor: «Dacă mai vreau copii, oare aceștia o să fie sănătoși, nu o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în palatul fermecat purificat, îmbogățit sufletește, mai înțelept, dovedind prin tot ceea ce ai făcut că meriți să primești premiul, că el vine ca o încununare a strădaniilor tale. Știu că de-a lungul anilor ai adunat în sufletul tău multe resentimente, multă tristețe, multe neîmpliniri, regrete dar acum te invit să faci pace cu trecutul tău. Și te rog să-ți imaginezi următoarea situație: tu ești un explorator și vrei să ajungi în vârful unui munte. Acum tu ai pornit plin
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
legat de trecut și pe măsură ce urci și panta devine tot mai abruptă ai de ales: ori renunți la sac, ori riști să rămâi blocat pe cale. Ce alegi? Oare nu suntem noi călătorii care purtăm zi după zi în spate bagajul resentimentelor noastre? Al trecutului de care nu ne putem îndepărta, de oamenii sau situațiile pe care nu le putem ierta și pe care le adunăm ca pe niște comori în inima noastră ? Dar ce fel de comori sunt? Pentru că seamănă mai
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
gândește-te că ai în fața ta un om speriat care îți transmite astfel un apel stângaci către ajutor și către iubire.Puterea iubirii și a iertării pot da naștere unor miracole în viața noastră” Gerald G.Jampolsky Renunță la bagajul resentimentelor care te împiedică să te bucuri de călătorie! Dacă vei rămâne ancorat în trecut vei pierde clipa, vei lăsa să treacă oportunitățile pe care ți le scoate Dumnezeu în cale, vei rata frumusețea prezentului. Iartă toate situațiile, evenimentele, persoanele din
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
și să te-nvăluie în acceptare și astfel te vei regăsi în Pacea și Bucuria lui A FI cel care ai fost menit să fii! Iertarea este legată de acceptare, atât a trecutului cât și a prezentului. Te-ai eliberat de resentimentele trecutului când ai făcut pace în mintea ta, când ai acceptat ceea ce a fost și ceea ce este. Acceptă cu bucurie tot ceea ce vine spre tine, toate darurile pe care ți le trimite Dumnezeu. Chiar dacă acum poate nu le înțelegi sensul
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
beștelească pe cineva. Cutare e... și te-așteptai să se dezlănțuie niște îngrozitoare înjurături de mamă, te așteptai la un întreg potop de invective. Cutare are un comportament nu tocmai potrivit, își încheia eufemistic fraza profesorul meu. O scriitură fără resentimente descoperim în jurnal. Nu veniseră anii în care Mitică Dragomir să rostească o frază absulut fabuloasă: „Deși nu sunt răzbunător, l-am urmărit pe unu’ timp de 30 de ani până l-am prins cu ceva compromițător“. Apropo de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să-l desăvârșească. „Dar ziua izgonirii din grădină?”, Întreabă poeta, Înstrăinată de Dumnezeul „mic”, micșorat, Însingurat În Împărăția Sa fără om și omenesc, un zeu suprem, dar nu atotputernic, eșuat În farsa propriilor neîmpliniri, „clovn mărunțel al nimicului al căderii”. Resentimentul intensifică Însă paradoxal apartenența inițială și inițiatică, iubirea refulată potențează ardoarea trecută prin otrăvurile realului. Domnul apare, nu Întâmplător, uneori, ca un iubit, substituindu-se păgânului Domine: „Da. Ești unic. De-aceea mă supun? Nu știu bine. O, Ziua izgonirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ca liniștea interioară atunci când ființa sa fiziologică e primejduită: certitudinea că bătălia hotărâtoare se va da, pentru el, pe alt plan - acela al creației - și În vederea acelei bătălii Își menajează el forțele pentru a le păstra intacte”. În pofida nu puținelor resentimente și amintiri Înveninate și deși abia izbutea doi pași fără susținere, Paul Georgescu se dusese totuși la Muzeul literaturii, unde era expus cadavrul lui Marin Preda. A stat acolo, câteva minute, În picioare! (el, În picioare!), lângă trupul prietenului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
adversari sau de către cei care considerau că Orenștein nu trebuia, tocmai el, să abordeze tematici de prea gravă portanță și importanță națională. Ampla și coerenta sa operă, de o amprentă inconfundabil și definitiv românească, desfide, prin temeinicie și luciditate, asemenea resentimente. Autorul era, de altfel, conștient de ele. Lucrase, toată viața, În pofida și Împotriva lor. Chipul său emaciat de lecturi, trupul Încremenit, și În sacra sâmbătă, pe scaunul legământului cu cartea, fără timp nici chiar pentru Întâlnirea cu un marțian ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
poate strivitor, până la urmă. Dragostea Însăși Încearcă să descopere și să introducă În pâcla browniană a consumului de timp și În centrifuga deplasărilor imprevizibil intersectate prin care se perindă pățaniile omenești o ordine (a sentimentului, a așteptării, a interesului, a resentimentului, a eșecurilor, a dedublării). Ordonată din haos și ordonând haosul, particularizarea existenței, „personalizarea” destinului uman, În sfârșit „privit” (asumat), Înseamnă tragedia sa reală, adică bravura eșecului (totdeauna penibil, cum spuneți, iar În cazul artistului, tragic), solitudinea sfidării, mefiența față de vanitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să-l părăsească din cauza amintirilor și că nu prea stimează, de fapt, pe mulți dintre adoratorii săi de acolo. Cum devine un oraș cu asemenea conotații negative centrul de greutate al atâtor opere?” Dublinul devenise și el, nu doar datorită resentimentelor, centrul obsesiilor lui Joyce!... În cazul lui Bellow, era vorba de altceva. Evident, evitase să dezvăluie Întregul adevăr asupra motivelor care Îl forțaseră să părăsească Chicago. Ostilitatea crescuse, În ultimii ani, datorită și unora dintre intervențiile sale publice considerate „scandaloase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Înțeleg.” Un sfat de la un „minoritar” la alt „minoritar” pe care, recunosc, l-am urmat doar parțial, cu timiditate. * În aprilie 1990, sasul se afla la București, Încărcat de ajutoare vest-germane pentru România, exaltat de prăbușirea dictaturii, dar Îngrozit de resentimentele naționaliste și șovine scandate liber, ca și de frivolitatea, fariseismul și fripturismul unor colegi de breaslă. Solidarizându-se spontan cu scriitorul Sütó András, rănit În timpul conflictelor interetnice din Târgu-Mureș, Paul Schuster avea să formuleze, Într-o scrisoare către noul președinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
transmisibilă celor care nu au trăit-o. Nu se va putea adapta Între ei. „Viața era mai pură, mai simplă acolo”, Își spune În finalul cărții supraviețuitorul, amintindu-și de cei de „acolo”, buni și mai ales răi, cu un „resentiment afectuos”. Nu ezită să rostească cuvântul „fericire”. „Da, asta am să le spun celor care mă mai Întreabă despre lagăr: despre fericirea În acele locuri. Dacă mă mai Întreabă vreodată. Și dacă nu uit.” Pentru cei care s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]