67,163 matches
-
chiar de redacțiile ce le acceptaseră mai înainte, motivul invocat fiind acela că textele nu corespundeau exigențelor impuse de colectivul redacțional. Prin urmare, aceiași oameni care prima dată acceptaseră un text pe motiv că avea o înaltă ținută teoretică îl respingeau a doua oară pe motiv că nu întrunea condițiile de calitate și conținut cerute de redacție, cînd de fapt ceea ce atîrnase hotărîtor în balanța refuzului nu fusese conținutul articolelor, ci amănuntul psihologic că numele autorilor nu atrăgea atenția, cum nici
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
căror inteligență și cultură nu se îndoia nimeni se comportaseră ca niște bieți diletanți, lăsîndu-se păcăliți de detalii pe care în mod normal nu trebuiau să le ia în calcul, ba chiar stăruind cu fermitate că decizia lor de a respinge textele fusese una cît se poate de întemeiată. Exemplul e sugestiv în privința felului cum un om inteligent poate avea o atitudine prostească. Dacă generalizăm problema, ea ar suna astfel: ce se petrece în mintea unui om inteligent atunci cînd ajunge
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
și 22 de volume, face gestul "imoral și inuman" de a-l lua peste picior. Lucru deloc întîmplător, de vreme ce nici comisia de validare de la Uniune n-a fost impresionată de "ceea ce am prestat eu în Banatul cultural" și i-a respins dosarul. E desigur un complot al "celor care nu mai fac cultură pentru români", ci al căror "ornic se potrivește și funcționează după ornicul de la Budapesta, Viena și Tel-Aviv". Poate n-am fi dat atenție aberațiilor "scribului din Banat", dacă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9885_a_11210]
-
neașteptat, printr-un ricoșeu brutal și tandru în același timp, paradox care întreține arderea interioară a personajelor. Richard își sărută soția în timp ce o ajută să urineze într-o cratiță, adolescenta japoneză se oferă goală detectivului Mamiya, gest disperat al fetei respinse repetat, din start sortit ridicolului. Ińárritu evită cu toate acestea vulgaritatea sau pornografia, evidențiind puterea de semnificație pe care o au actele liminale. De altfel, regizorul privește cu scepticism rezolvarea istoriilor prin- tr-un deznodământ fericit, poveștile rămân cel puțin suspendate
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
Evola își prezintă viziunea metafizică cu privire la existența sexelor omenești. Pesemne că, folosit la plural, sub forma "metafizicii sexelor", titlul ar fi fost mult mai aproape de conținutul cărții. Ceea ce sare în ochi de la bun început este hotărîrea cu care filozoful italian respinge toate teoriile moderne care au într-un fel sau altul legătură cu diferențierea sexelor în cadrul speciei umane. Cu alte cuvinte, ceea ce pentru noi înseamnă achiziții indubitabile ale cunoașterii actuale, pentru Evola seamănă cu deraierile jalnice ale unei omeniri ce și-
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
fi la mijloc și o bravadă adolescentină bizuită pe un resort imitativ? Să luăm intempestiva modă drept un factor al perenității? Bănuim că practicanții erosului într-un limbaj ultradezinvolt ar fi uneori mulțumiți să-i blamăm cu energie, să-i respingem vehement, așa cum se țntîmpla în interbelic, ca pe niște "stricători" de limbă, ca pe niște corupători ai moravurilor, deoarece sînt (măcar) un pic... exhibiționiști. Ca niște avangardiști sui generis ce se află, sînt bucuroși să provoace scandal. E drept, discursul
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
o inadecvare. Doar autoarea însăși ajunge că constate: "Cuvântul nisiparniță este și un tratat postmodern de abolirea punctuației..." (92) Un fel de nepăsare disociativă schimbă receptarea critică, precum se întâmplă cu un extras din Al. Piru, critic care l-a respins și minimalizat grav pe Țepeneag, în articolul citat drept comentariu pertinent (58-59). De ce nu observă Daiana Felecan că și Ov. S. Crohmălniceanu, pornind de la Freud, nu poate ajunge decât la visul suprarealist, și nu la matricea, legea, canonul, paradigma visului
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
și regretul. E simptomatic faptul că nici una din căpeteniile bolșevice n-a găsit de cuvință să-și ceară iertare pentru rolul jucat în genocidul de o jumătate de veac. Insist asupra cuvântului "genocid", pe care destui apologeți ai comunismului îl resping. Și nu mă refer doar la exterminările propriu-zise. Mă refer la ceea ce au făcut cu mințile a milioane de oameni agenții bolșevismului. Mă refer la infantilizarea, la lobotomizarea și la sădirea microbului fricii în fiecare familie și în fiecare individ
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
a fost deportat în lagărele de la Auschwitz și Buchenwald, de unde a revenit în 1945. Traseul scriitorului nu este unul ușor multă vreme. Primul său roman, În afara destinului - tradus și publicat și în limba română la Editura EST, în 2003 - este respins, inițial de editură. A muncit la el din 1960 pînă în 1973. În 1975 i se publică, în sfîrșit, dar nu urmează mare lucru. Critica se abține. Opera acestui scriitor mare, cu un ton filosofic ferm, ironic, ludic, tulburător, își
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
Sunteți și voi oare, zilnic, atât de resurscitați? Strâng toamne lângă pietrele ce s-au aruncat fără temei, Și contemplez asupra caracterelor unor josnice femei... Mi se închid drumuri pe care ziua eu le-am visat... Clinchetul copilăriei este deja respins și uitat? Ofer atât cât un miren poate da din suflet, Dar mulți așteaptă o simfonie, nu doar un sunet. Uităm să respectăm ce avem mai de preț: În loc de iubire oferim mizerabilul dispreț! Aplec ochii în pământ, îndur, sper și
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
prefăcându-mă că nimic nu s-a schimbat Haotic scormonesc într-un viitor rigid. Știu că ți se pare hilar Dar acum, visez... în liniște, alături de tine! Albastru Eu totuși am să vă spun că iubesc. Nu contează că sunt respins de voi ci că pot oferi ceva plăcut. Ea merită tot ce trebuie pentru o dragoste curată. Nu îmi dați voi conceptul iubirii, pentru că nu există! Uităndu-mă în ochii albaștri am tot ce vreau. Nu vreau și nu pot să
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
nu fulgere împotriva modernismului, ca în fața unei mari erori. Când nu poate numi ceva prin derivarea de la tradiționalism, o face prin trimitere la clasicism. Într-un interviu din 2002, își definea gustul în următorii termeni: "Iubesc tradiționalismul modern și nu resping ultramodernismul impregnat de tradiționalism" (în "Universul cărții", nr. 8-9 din 2002). Îl admiră pe Ion Barbu pentru idealul său clasic, pentru aspirația spre oda pindarică și frumusețea geometrică, nu pentru experiența modernă a limbajului. Prețuiește primul roman al lui Camil
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
-o prima dată pe Adina, lui Duminică i-a pierit orice veselie. Avu zguduirea a ceva presimțit și deveni tăcut și sfios. Începură să-și trimită scrisori foarte triste, râzând. Când vreunuia îi scăpa vreo destăinuire mai neacoperită, celălalt o respingea la fel, râzând. Ei se simțeau protejați de ceva care le îngăduia să mai zăbovească puțin alături de ei înșiși, așa cum erau de fapt. Și le mai îngăduia - credeau ei - și refacerea, retrăirea adevărată a ceea ce ar fi trebuit să fie
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
înglobează, ca orice text postmodern care se respectă, metatextul. Referințele la propria scriitură și la temele ori personajele predilecte ale cărților publicate abundă în acest volum-arhivă, de o intensă, aproape dureroasă autoreferențialitate. Spre deosebire de "optzeciștii" puri și duri, pe care îi respinge cu un nu hotărât armelor textuale, autorul apropiat de Sorin Preda este mefient față de orice convenționalizare, de sublinierea (fie și în răspăr) a procedeelor și tehnicilor cu care se fabrică proza. Nu este suficient să demontăm și să realcătuim textul
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
reușește să traseze toată evoluția poetică a Constanței Buzea: În mod paradoxal, poemele elocvente (s.a.) ale Constanței Buzea (născută în 1941) constituie, prin ani, un drum spre tăcere. În placheta sa de debut din 1963, De pe pământ, discursul e nestăpânit; respinsă în viață, vorbăria dă năvală în poem" (p. 65). O revelație a cărții lui Ilie Constantin este cea legată de poezia lui Gheorghe Grigurcu. Aceasta a stat mai mereu în umbra criticii cunoscutului autor. Chiar și înainte de 1989, Gheorghe Grigurcu
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
necesar, lungmetrajul de debut al lui Gheorghe Preda a fost dorit ca o provocare la adresa trend-ului actual: mizerabilist, minimalist, anitcalofil, cu mize sociale și nu strict estetice, cu priză directă la realitate, docudrama etc. Dacă întoarcem pe dos modelul respins de regizor ar trebui, în principiu, să găsim mizele sale și un film estetizant, în afara actualității, a sferei sociale, psihedelic, fantast, evazionist, un thriller conceptual sau un film de artă în sensul de "artist" așa cum o serie de prozatori esteți
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
prețul (său) de obiect artistic, măsura, cu alte cuvinte, de a satisface ceea ce nu s-a putut numi altfel decît gustul". Cu toate că reflexivă, critica se regăsește în rolul său "modest, de estetică practică", determinat de infinita variație a fenomenului artistic, respingînd "putința de a fi socotită drept aplicare a spiritului exclusiv teoretică". înainte de a-și articula "propria teorie", critica se cade a ține seama de "realitatea nucleară a obiectului ei de cercetat, din natura căruia să-și tragă metodele de lucru
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
noi catolicii cu protestanții. Inchiziție, ... arderi pe rug... Nema. Sau ceva în genul Dogmei Filioque... E mai simplu. O chestiune de genealogie. De familie, la propriu, cu încuscriri, neveste, neamuri și moștenitori. Un fel de... patriotism și fanatism... Exact ce resping creștinii, importante fiind înrudirea, neamul... Se spune direct: " Citind cartea lui Barnaby Rogerson, afli că forța islamismului stă în genealogie. Musulmanii sunt preocupați până la obsesie de origini și de ramificații familiale, cu încrucișări de neamuri și de număr de urmași
Șiit sau sunit?... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9275_a_10600]
-
a fost și este marcată puternic de prea puținii centimetri ai staturii sale, idealurile nefericitului personaj sunt unele de compensație. Când trebuie să te înalți pe vârfuri pentru a săruta mâna unei doamne sau când, la oferirea unei flori, ești respins cu apelativul crud stârpitură, îți creezi o lume a ta, paralelă, în care batjocura sau mila semenilor nu mai contează. O lume imaginară, aprinsă de forța gândirii, și care este foarte bine ascunsă, sub măști succesive, de privirile prea curioase
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
Finalul cărții e el însuși de-o actualitate șocantă. Risipirea românilor în cele patru vânturi, revenirea și plecarea în numele unei neașezări fără leac constituie o descriere sfâșietoare a destinului pe care nici nu ni-l asumăm, nici nu-l putem respinge. Compus ca o replică adresată Cetitorului (adică Cenzorului din epoca comunistă), textul are gravitatea și patetismul autentic al unui discurs politic asumat: Peste locuri, peste personaje și peste esopicul limbaj ce le-a făcut posibile se așternea pulberea cenușie a
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
la o masă amicală ascund ceva necurat." Dumneavoastră ce credeți? Robespierre vs. Danton, ediție revăzută și adăugită... Televiziunea ideală Cronicarul visează o televiziune care să aibă asupra publicului un efect paradoxal: să-l atragă și, în egală măsură, să-l respingă. În primul rând, bineînțeles, să-l atragă. Televiziunea trebuie să fie un spectacol non-stop al existenței umane. Un super-serial cu șase miliarde de personaje care: ară pământul, primesc premii Nobel, fac dragoste, iau parte la războaie fratricide, pictează îngeri, mor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
intimideze sau să plictisească. Scopul lor originar era să facă posibilă comunicarea, să instaureze o atmosferă de sărbătoare, să captiveze. Emisiunile culturale ar putea fi mai captivante decât filmele polițiste. Televiziunea visată de cronicar are, însă, și forța să-l respingă pe telespectator. Mesajul ei este: "ți-am arătat ce se întâmplă în țara ta și în lume. Ai văzut ce mare nevoie este de oameni activi, care să crească copii, să stingă incendii, să construiască diguri, să lupte cu teroriștii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
a gata, ci îl faci singur după cîtă zestre culturală ai adunat în tine. Cînd însă mesajul e doldora de informație, atunci golurile de conținut lipsesc iar nevoia de a te implica spre a întregi mesajul dispare. Concluzia? Mijloacele fierbinți resping receptorul, cele reci îl atrag, adică primele nu incită imaginația celui care le percepe, pe cînd celelalte da. De pildă, radioul este un mediu de comunicare fierbinte, căci, bogat fiind în informații, ascultătorul nu simte nevoia unui efort mintal prin
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
în România unul care stă foarte bine în sondaje ca prezidențiabil, deși susține că a vorbit cu Dumnezeu". Până să ajung la el, am descărcat, însă, o altă informație interesantă care mi-a arătat că "după ce doi ambasadori au fost respinși de Comisiile parlamentare de politică externă, tot aceleași Comisii au mai avizat favorabil pe alții". Ceea ce, evident, m-a bucurat, ba chiar la fel de mult ca o altă perlă care vestea că "ieri în sala Amfiteatru a Teatrului Național din București
Topîrceanu - pescuitor de perle by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9300_a_10625]
-
teoretică venită din cea mai profundă asumare directă, practică a actului regizoral. Actorul este cel care se începe mereu pe sine: în aceasta constă gloria lui." Formidabil! Cînd renunță la un personaj pe care l-a jucat o vreme, interpretul respinge implicit toate posibilele dezvoltări pe care începutul cerut și inițiat de respectivul rol le-ar fi putut desfășura într-însul, pînă la capăt. Dar capătul e consecvent refuzat și acest refuz îl dăruiește unei fidelități mai înalte - adică libertății de
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]