1,912 matches
-
într-o toropeală lungă și obositoare, năpădit de vise.. niște vise ciudate... Gândul, că după șaizeci de ani mă voi revedea în școala noastră, cu colegi, unii poate pe care nu i-am mai văzut aproape, deo viață... că voi retrăi viața de internat, că o vom reînsufleți.. că-i vom reînvia pentru câteva clipe memoria .. îmi dădea fiori... o stare ciudată. „ Să mă grăbesc.. să mă grăbesc... să nu întârzii la întâlnire..!”, murmurai eu îngrijorat. „ Ei nu, nu... cu tramvaiul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
miraculoase. În somn călătoresc prin toate lumile posibile și contemplu metamorfoze mirifice ce se desfășoară sub ochii mei fascinați. Aia mi-a povestit basmul cu un fiu de împărat care, printr-o vrajă, fusese transformat în porc. În vis, am retrăit aceeași transformare: mâinile mele au devenit picioare de animal, pielea mi s-a acoperit cu peri aspri și am început să grohăi. Dimineața mi-am cercetat atent corpul. Catharsis Uneori, noaptea, mă pomenesc plângând în tăcere, dar n-aș putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
imaginea tristă a nopții/-n care-am trăit ultimele ore la Roma”.) Trecut Uneori visez cu ochii deschiși în penumbra după-amiezii. Lumina zilei ce apune mă captivează și mă conduce de-a lungul cărărilor tăiate în memorie. Așa pot să retrăiesc episoadele cele mai vii și să mă rechem la viață pe mine însumi. În jurul meu, tăcerea absolută - dominantă și melancolică - parcă mă ia de mână și mă rătăcește într-o lume iluzorie de false imagini care, pe măsură ce se constituie materialicește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
eu, autentica plăsmuitoare a tragediei mele. Acum va trebui să-mi ucid în chinuri copiii, rodul amar al unei iubiri neînfrânate. Numai astfel voi putea să mă calmez lăuntric, numai așa conștiința mea, răscolită de răzbunare, își va regăsi pacea. Retrăiesc continuu clipa iresponsabilă în care l-am dezmembrat pe Absirt și, cu mâinile mele, i-am aruncat trupul ciopârțit pe câmpuri. A fost ca și cum m-aș fi dezmembrat pe mine însămi, ca să mă fac văzută de către ceilalți. Cred că numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
atunci când mă gândesc că voi muri și că viermii îmi vor roade carnea. Copilărie Ninge. Sunt fericit. Nu-mi mai trebuie nimic. Mă reîncarc de o energie celestă. Nu știu dacă mai contează biografia proprie. Mă întorc la Sulmona, îmi retrăiesc copilăria pură. Călătorie în Geția (2) În drumul nostru dificil spre Sarmisegetuza am întâlnit multe făpturi și animale necunoscute ce populează pădurea - sau codrul, cum îi spun geții în limba lor zgrunțuroasă. Pe aici există un curios atașament între desișul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
spăla de toate necurățeniile eului ca să mă pregătească pentru Marea Călătorie. Eram deja gata. „Ultraj amoros” Mă cufund în tăcerea nopții așa cum un pește se afundă în adâncurile neștiute. Rătăcind pe căile închipuirii, mă aflu din nou la Sulmona și retrăiesc emoțiile dimineții aceleia îndepărtate când m-am pierdut în pădure cu mica mea prietenă. Mama ei, una dintre sclavele noastre, îi spusese să se ducă să culeagă ciuperci, iar eu m-am oferit bucuros să merg împreună cu ea. Mi-amintesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
peste cap figura playboy-ului retoric inspirat nu atât din Virgiliu, cât din maximele lui Porcius Latro (Non vides ut immota fax torpeat, ut exagitata reddat ignes, „căprița dacă stă pe loc se-nmoaie, dac-o zgândărești te face să-i retrăiești flacăra”: apropo de știința vieții...): face, practic, din Ovidiu, un renegat de sine însuși. Spun legendele că poetul, idol al cercurilor mondene ale capitalei și radical-șic al Romei desfrânărilor, din cauza exceselor sale sexuale ar fi creat probleme demnitarilor de la Palat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
zeilor, spre care aspiră orice pelerin. Coincidență sau nu, după circa un mileniu de zvârcoliri demonice provocate de seisme și erupții vulcanice, care-l scosese din circuitul marilor revelații spirituale, readus la viață cu eforturi deosebit de mari, Borobudur pare să retrăiască aceeași dramă, provocată de demonicul Merapi. Singură printre zei păgâni, am cutezat a dialoga cu Dumnezeul meu. Priveam de la Înălțimea celei de-a noua terase, nu În jos, ci spre transcendent, mulțumind Forței Absolute pentru marea Îngăduință arătată În acea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
afectiv. E vorba de o savoare captivantă a unei trăirii unice ale autoarei. De aceea, curiozitatea și cutezanța ei față de aceste civilizații misterioase Îi dau libertatea de a le descifra tainele, de a le Înțelege și, mai ales, de a retrăi acele clipe de revelație cu pasiune și nobil simțământ. Modul ei de a se exterioriza devine exemplu și pentru alții, căci Îi Învață să călătorească cu rost și Înțelepciune, să știe să adulmece farmecul vieții. În această revelație a bucuriei
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
spații și în alte condiții imaginile receptate odinioară se acoperă cu aceeași senzație de culoare, parfum, de majestuos și solemn. Este plăcerea amintirilor care, cel mai adesea, vin din anii copilăriei, ca ecouri nostalgice, ca experiențe estetice, pe care le retrăim prin evocare și care se păstrează pentru totdeauna, ca parte a naturii noastre spirituale. Aceeași stare a sufletului ne face să ne repugne imaginile insalubre, despuiate de frumusețe, a unor sectoare din orașe, acoperite cu deșeuri industriale sau resturi menajere
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
oricărui pericol, căprioara se așeză pe mușchiul gros, cald ca o blana a pământului, langă iedul ei. Limba subțire a căprioarei culca ușor blana moale și mătăsoasă a iedului. Văzând acest plăpând animal, am fost emoționată. Mi se părea că retrăiesc un mit cu fata prefăcută-n căprioară. În ochii limpezi ai căprioarei sticlea ceva nelămurit. Avea niște ochi mari, blânzi, cu genele de la pleoapa de sus lungi, dând privirii o deosebită expresie de gingășie. Puiul și-a Întins capul cu
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
6 ian. 2011). - „Trei muncitori din Giurgiu au descoperit moaștele unui sfânt pitic” (Kamikaze, 31 oct. 2012). f) Memoria comunismului. - „Arsenie Boca, Sfânt fără acte” (ProTV, 28 nov. 2012). - „S-a băgat moaște !” (gândul.info, 26 oct. 2008) (citat : „Am retrăit scenele de pe vremuri, oameni care se omorau când se băga carne la alimentara” - gândul.info, 26 oct. 2009). - „Pelerinaj la foc continuu pe Dealul Mitropoliei” (ProTV, 27 oct. 2010). g) Spațiul pelerinajului, spațiu popular : cerșetori, hoți de buzunare, sărbătoare în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lider spiritual, un rege. Aici rețelele cosmice și telurice fac posibilă fuziunea între timp și eternitate. Aici au loc inițierile. Apoi s-au adăgat statuile, inscripțiile, imaginile, ustensile pentru sacrificii și libații, drumuri pentru procesiuni, locuri unde inițiații dansează sau retrăiesc dramele sacre și de unde se observau stelele. Templele sunt loc de întâlnire, de împărtășire a căutării luminii după un demers ritual. În afara timpului el permite cercetarea sinelui întru descoperirea spiritualității. Ritualul dezvoltă necesitatea înțelegerii vieții având scopul comun de dezvoltare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
noastre încarnări. Astfel, cu toate că nu suntem conștienți, tot ce a făcut obiectul reflecției noastre, că este vorba de lucruri pe care le-am văzut, auzit, pipăit, mirosit sau gustat, face parte integrantă din cunoașterea noastră. Prin asta se explică de ce retrăim în vis situații pe care credeam că le-am uitat în totalitate. În aceiași ordine de idei, când visăm, revedem persoane pe care le-am cunoscut cu foarte mult timp în urmă, auzim o muzică sau un cântec care ne-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fiecare dată când un eveniment ne revine în memorie, să încercăm să o menținem câteva clipe în conștiență, și apoi s-o analizăm ca și cum ar fi vorba de o secvență dintr-un film în care am fost actorii principali. Poetul retrăiește evenimente agreabile și pozitive, impregnându-se cu sentimentele de bucurie ce le-au fost asociate. Când dimpotrivă este vorba de situații unde comportamentul lui a fost negativ, împotrivindu-se anturajului sau a idealurilor pe care considera că trebuie să le
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
noastre încarnări. Astfel, cu toate că nu suntem conștienți, tot ce a făcut obiectul reflecției noastre, că este vorba de lucruri pe care le-am văzut, auzit, pipăit, mirosit sau gustat, face parte integrantă din cunoașterea noastră. Prin asta se explică de ce retrăim în vis situații pe care credeam că le-am uitat în totalitate. În aceiași ordine de idei, când visăm, revedem persoane pe care le-am cunoscut cu foarte mult timp în urmă, auzim o muzică sau un cântec care ne-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aminte lumea pe care-am înțeles-o fulgerător, și care m-a pedepsit zvârlindu-mă-n trupul acesta, lent vorbitor... Gravitație a inimii mele, toate-nțelesurile rechemându-le mereu înapoi. Chiar și pe tine, rob al magneților, gândule 893. Poetul retrăiește evenimente agreabile și pozitive, impregnându-se cu sentimentele de bucurie ce le-au fost asociate. Când dimpotrivă este vorba de situația unui comportament negativ, împotrivindu-se anturajului sau a idealurilor pe care consideră că trebuie să le urmeze, își asumă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să uite lupta și precum odinioară tinde să fugă în munți, pe mare, în codru, printre spicele câmpiei, pe aripile păsărilor, spații unde regăsește de fiecare dată ceea ce de fapt, inconștient a părăsit: zbuciumul natural prin care speră, dorește să retrăiască geneza, conștient de imposibilitatea devenirii prin vis. Iluziile pe care autorul și le face, ca un adevărat creator, arhitect al unei lumi magice, urmăresc un drum fantastic (ne amintește de Mihai Ursache și chiar, retrospectiv și în alt spațiu de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de rememorarea trecutului recent. Ea conține amintirea tuturor momentelor vieții pe care am străbătut-o în această lume, inclusiv percepțiile realizate prin arcul reflex senzorio-motor al celor cinci simțuri care fac parte integrantă din cunoașterea noastră. Astfel se explică de ce retrăim în vis evenimente pe care credeam că le-am uitat. În vis apar persoane pe care le-am cunoscut cu foarte mult timp în urmă, auzim melodii ce ne-au legănat în fragedă copilărie sau chiar revine un miros care
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
doar e pictoriță ! - iar Mirel știa să și aleagă prietenii ! Vizita pe care am făcut-o cu Dv. la crematoriu m-a zguduit. E prima într-un asemenea sanctuar, în care focul purifică totul. Am simțit prezența lui Mirel acolo, retrăiam clipa incinerării, auzeam parcă acordurile Concertului pentru vioară de Brahms 71. Mi s-a părut că o văd aievea pe mama sa, pe Eugen Lovinescu 72, pe regretatul Dv. soț73, după ce mi-ați vorbit de creația lui literară, de momentele
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
odihnă. Mi-ai adresat urări atât de calde (pentru care te rog să primești mulțumiri și din partea soției), ai întrezărit posibilitatea unei întâlniri în vară, cu un cerc de clujeni simpatici, în umbra unui cotnărel și câte alte gânduri frumoase! Retrăind sejurul clujean din toamna trecută, mi s a luminat chipul, și te-am simțit iar foarte aproape de inima mea. Dragă Georgel, nu-mi lua în nume de rău tăcerea. Mult timp n-am scris nimănui, pentru că nu am avut condiția
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
-ți procur medicamente. Te rog dă-mi detalii. Spune-mi ce te doare! Crăciun fără zăpadă! Până în prezent nu a căzut nici un fulg de la începutul iernii. Ieri seară - Ajunul - ne-am întâlnit în jurul pomului: bunică, mătușă, copii și alte neamuri, retrăind emoții din copilărie. Dan sa întors de la Londra și Paris cu sacul lui Moș Crăciun. Nu i vorbă că și băieții ne-au făcut daruri, așa că a fost un răsfăț general. Și atmosferă de 611 Sala mare a Fondului Documentar
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
ințepenite, atârnând ca aripile rupte, cu genunchii ghemuiți ca într-o căzătură de gheață. Părea o cameră de tortură în infern, unde fiecare păcătos își trăiește în chip singular supliciul. Țipătul sfâșietor sau urletul de groază al unuia dintre ei, retrăind coșmarul anchetei, trezea în spasme toată această lume a durerii, amorțită în inconștiența somnului. Atunci începea forfoteala, la și de la tinetă, într un fel de procesiune a promiscuității, devenită condiție normală de viață. Când timpul nu mai era în favoarea ta
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dintre noi? Poate că aceasta a fost impresia pe care ne-a dat-o el prin afirmațiile și prin unele din acțiunile sale, ca ale unui student perpetuu, chiar și atunci cînd era mai înaintat în vîrstă. Încerca poate să retrăiască ceva de care nu avusese niciodată parte și căruia îi ducea dorul. Iorga nu a ieșit practic niciodată din eterna lui studenție. Într-un sens, el a rămas veșnic adolescent 18. Avînd în minte acest lucru, putem înțelege mai bine
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
consolezi pentru faptul că nu mă iubeai îndeajuns. Oricum, nu m-ai iubit îndeajuns, și acum - acum nu mai cred în miracole. Charles, am trăit un adevărat iad, și m-am smuls din el și nu vreau să-l mai retrăiesc. Gelozia este cea mai înfiorătoare tortură și eu nu m-am vindecat de ea. Să presupunem că aș veni la tine, cu toată vechea mea dragoste, iar tu n-ai face decât să zâmbești și s-o iei din loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]