7,645 matches
-
limbii și istoriei literaturii române despre care a scris, și scrie, deopotrivă cu comprehensiune și o netăgăduită competență. Cumpărând, la 14 ani, din pură curiozitate o cărțulie intitulată Der kleine Bilder-Duden deutsch-rumänisch, adică Ghid de conversație ilustrat germano-român, a avut revelația unei limbi pentru care mai târziu, prin anii șaizeci, a făcut o adevărată pasiune. încât în răstimpul care a urmat profesorul Heitmann a devenit un adevărat focar de iradiere a cunoștințelor despre limba și literatura română prin lectoratul înființat datorită
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
trecutului, partenerul ei de dialog se concentrează asupra episoadelor recente, focalizând și povestind, literalmente, diferite operații la care participă. Într-o parte avem, așadar, o recompunere din frânturi biografice, clipe fericite și momente triste venind în succesiune; experiențe, (dez)amăgiri, revelații ce dau, împreună, o viață și un portret interior. La celălalt capăt al firului invizibil, descoperim suferințe concrete, fizice, răni și malformații descrise într-un limbaj de specialitate și oferind confesiunilor amare ale femeii ,contrafortul" unor chinuri cumplite. Dacă am
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
ratarea extazului e singura experiență legitimă: "culegătorii credeau în superioritatea morală a ratării. și în vinul lor de gheață" (p. 69). Nici inocența estică nu e una firească, fiindcă e obținută prin eludare, prin opacizarea treptată a minții, prin refuzul revelației: "inocența este un vin de gheață" (p. 66). Trebuie spus că reprezentarea estului este totuși reducționistă, monocordă și simplificatoare. Ca imagine estetică, zona exclusiv malefică și văduvită de iubire are ceva de construct alienat, lipsit de iradiere, de completitudine. Supără
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
despre poem, nici o vorbă în plus, că de nu, va trebui să te abandonez, să abandonez munca, să-i abandonez pe ai mei și, întorcându-vă tuturor spatele, să mă apuc să scriu, fără de sfârșit, despre artă, despre genialitate, despre revelația obiectivității pe care nimeni, niciodată, n-a judecat-o temeinic, despre darul identificării cu lumea, pentru că centrul tuturor acestor înălțimi este țintit de tine, ca de orice creație adevărată. Doar o mică observație cu privire la o expresie. Mă tem că lexicul
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
aceasta întru totul fulgurantă (așa cum în viață e doar fulgerul). Prin urmare, poți s-o iubești permanent, așa ca în viață numai - preț de o clipă. Nu există vreun semn pe care să nu doresc să-l inserez în termenul: revelația obiectivității. E de-a dreptul insesizabil cât de mare poet ești tu! Dureros de aproape și prea de timpuriu mi-a pus nodul în gât ceea ce avea să se întâmple la noi, și pare-se curând, pentru că respir încă de pe
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
experiență de limbaj. Dacă o cale nu se dovedește eficientă sau conduce spre un sentiment al eșecului, trebuie încercată alta. Psalmii arghezieni sunt tocmai o experimentare a căilor de acces spre divinitate. Când una dintre căi nu dă nici un rezultat (revelația sau certitudinea), limbajul se schimbă, de la invocație la agresivitate. În alte ocazii, blestemul e o formă extremă de disperare. O altă cale de cunoaștere înseamnă un alt limbaj. Un alt limbaj înseamnă alt fel de poezie, care angajează un alt
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
așa încât să informeze științific și permanent intelectualitatea franceză. în acest scop, el propunea să fie traduse discursul de recepție la Academie al lui Lucian Blaga (Elogiul satului românesc), articolele despre specificul național ale lui Camil Petrescu, Metafizica lui Nae Ionescu. Revelația este că scriitorul care a criticat în atâtea rânduri și în modul cel mai categoric România, unde totul îi apărea urât și vulgar, efectuează nu numai un act de funcționar corect, însă și unul de efectiv atașament față de țara lui
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
ei de bibliotecă este trecut însă anul 1926. Dacă Ioana Constantinescu și Matei Cazacu au publicat - pentru prima oară - o carte de bucate de la începutul secolului XVIII, mărturie deosebit de prețioasă asupra lumii românești din acea vreme, iată aici o altă revelație gastronomico-culturală care s-ar cere reeditată sau integrată într-o posibilă antologie a artei culinare de la noi, despre care în general nu avem o imagine exactă. Spre deosebire de imaginea încetățenită în general privind simplitatea, lipsa de rafinament și poate chiar sărăcia
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
legitim: cuvântul. Diagnosticul, departajarea, descâlceala sunt tot atâtea gesturi necesare unui răspuns articulat în fața viciului de procedură. Spre deosebire de criticii literari ,emancipați", teologii nu disociază foarte ușor - sau ușuratec - între etic și estetic. Dimpotrivă, tradiția cenzurează atât etica searbădă, lipsită de revelația frumosului, cât și estetica orfană, pentru care binele reprezintă un sărman accident sau - cine mai poate ști? - o convenție nedemocratică. Scepticismul nu este, totuși, aliatul principal al inteligenței creștine. Ironia, însă, da. Din acest motiv, mi se pare injustă compararea
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
să răspundă la anchete ale revistelor culturale și cotidianelor centrale, solicitat cu noi texte și - ei bine! - manuscrise. De multe ori, nu se înregistrează un salt calitativ în scrisul prozatorului nostru; nu s-a produs nici o mutație care să prilejuiască revelații critice. S-a schimbat însă, decisiv, amplasamentul. Tânărul scriitor a ieșit din obscuritatea anonimatului, la mult visatele lumini ale rampei. Însă Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, Florina Ilis, Veronica A. Cara și atâția alții cunosc bine, pe pielea
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
Ion Simuț Nu sunt prea mulți autorii a căror operă să fie, cu adevărat, o revelație postumă. La noi e greu să găsești alte nume din această categorie, la fel de importante, alături de Petre Pandrea, I. D. Sîrbu, N. Steinhardt și Alexandru Dragomir, dacă vorbim de perioada postdecembristă. În anii ´60, marea revelație a unei opere postume o produsese
Un intelectual intrat în legendă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10864_a_12189]
-
operă să fie, cu adevărat, o revelație postumă. La noi e greu să găsești alte nume din această categorie, la fel de importante, alături de Petre Pandrea, I. D. Sîrbu, N. Steinhardt și Alexandru Dragomir, dacă vorbim de perioada postdecembristă. În anii ´60, marea revelație a unei opere postume o produsese V. Voiculescu. Cine, în afară de cunoscătorii apropiați, ar fi crezut că opera lui Mircea Vulcănescu (1904-1952) are amploarea pe care a dovedit-o devotamentul restituirii sistematice și profesioniste, susținut un deceniu și jumătate, de Marin
Un intelectual intrat în legendă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10864_a_12189]
-
Gusti, Ed. Eminescu, 1998; De la Nae Ionescu la ,Criterion", Ed. Humanitas, 2003; Tânăra generație, Ed. Compania, 2004; Cuvinte pentru fratele rămas departe. Conferințe la Radio, 1930-1940, Ed. Casa Radio, 2004; Bunul Dumnezeu cotidian. Studii despre religie, Ed. Humanitas, 2004. O revelație a fost numărul special 1-2 din 1996 al revistei ,Manuscriptum", consacrat în întregime lui Mircea Vulcănescu (unele texte inedite au rămas până acum publicate numai acolo). În 2004, centenarul gânditorului a fost bine marcat editorial și publicistic. Marin Diaconu știa
Un intelectual intrat în legendă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10864_a_12189]
-
numesc romane, poeme (în proză) sau, mai nou, ca în cazul cărții Fetița cu o mie de riduri, ?poem-roman?, scrierile sale sînt un soi de pastă gelatinoasă în care s-au topit amintiri, sentimente, lecturi mai vechi sau mai noi, revelații, cugetări, senzații, trăiri, observații directe, gînduri, speranțe, vise, jocuri ale imaginației. Altfel spus, toată viața unui om cu bunele și cu mai puțin bunele. Demarcația dintre poezia și proza Norei Iuga este una iluzorie, ambele componente ale operei sale fiind
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
care o poartă prin București sau privind în depărtare pe fereastra unui compartiment de tren, eul liric al Norăi Iuga este singur cu gîndurile sale, retrăiește cu înfrigurată bucurie scene dintr-o existență tot mai îndepărtată în timp. Rememorarea marilor revelații din primii ani ai copilăriei este sublimă și înduioșătoare. Ea îi permite autoarei să se situeze pe respectivul palier existențial și să se bucure nu atât pentru descoperirea în sine cît pentru regăsirea unei stări de spririt. Pentru că, privită din
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
impasul într-un fel ce-l apropie de Vasile Lovinescu și de filiera guénonistă în genere: Cred că nenea Iancu face parte dintre creatorii privilegiați în care, uneori, coboară harul și care, atunci, cufundă în inconștientul textelor lor mesaje și revelații transestetice, transindividuale. (Dacă el nu știe de ce s-a sinucis Anghelache, textul său însă știe. în acest sens, Caragiale nu e autor, ci transmițător.) Iar în momentele lor de inspirație, hermeneuții textelor pot descifra măcar fragmente din aceste revelații și
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
și revelații transestetice, transindividuale. (Dacă el nu știe de ce s-a sinucis Anghelache, textul său însă știe. în acest sens, Caragiale nu e autor, ci transmițător.) Iar în momentele lor de inspirație, hermeneuții textelor pot descifra măcar fragmente din aceste revelații și mesaje. Căci și hermeneutica literară are legătură cu "metafizica interpretării", și ea conține ceva din acea gratia interpretandi pe care o explică Moshe Idel, pornind de la Abélard, Gioacchino da Fiore și diverși cabaliști". E, să admitem, o cale regală
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
cabaliști". E, să admitem, o cale regală de acces la profunzimile operei. O spiritualizare a ei care deschide cea mai amplă zare investigației, pe lumina căreia, după cum declară cu nereținut entuziasm dl. Vartic, "creatorul are harul de a primi o revelație, iar interpretul, harul de a o explica". Să urmărim cîteva din asociațiile pe care le stabilește cu un elan abia constrîns dl. Ion Vartic, alcătuind arborescențe bogate, rămurișuri semiîntunecate de care atîrnă roadele unor în genere suculente semnificații. Anghelache, casierul
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
la, mai puțin inocenta, lectură alegorică sau contextuală), a raporturilor existente între ficțiune și realitate, a raporturilor dintre cititorul virtual (ideal) și cititorul real. Reflecțiile lui Valeriu Gherghel asupra scrisului și a lecturii sînt pline de sugestii și pot produce revelații chiar și cititorilor experimentați. Procedeul mise en abîme este considerat una dintre trăsăturile definitorii ale literaturii moderne, iar discuțiile despre paternitatea acestuia se opresc, cel mai adesea, la nivelul operei lui André Gide. Valeriu Gherghel demonstrează însă că acest procedeu
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
interviu de două sute patruzeci de pagini cu Moshe Idel, unul din emineții specialiști în gândirea ebraică, excepțional interpret al Cabalei și respectat savant, invitat de toate marile universități ale lumii. Repet: am început lectura plin de tensiunea negativă indusă de revelațiile privitoare la biografia ascunsă a lui Sorin Antohi. E posibil ca, pe de-o parte, să fi vrut să plătesc pentru cuvintele rele spuse despre el (sunt cu atât mai furios, cu cât sunt convins că Sorin Antohi ar fi
Infelix culpa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10130_a_11455]
-
treaba cea mai simplă: te duci și citești ce-au scris și alții, în alte culturi, fără presiunea utilității imediate, dar mereu atent". Îi datorez lui Sorin Antohi - într-o perioadă în care mi-a provocat atât de multă amărăciune - revelația descoperirii unui personaj extraordinar, numit Moshe Idel.
Infelix culpa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10130_a_11455]
-
știința nu rabdă asemenea excepții. Nu pentru că ar fi opacă în radicalismul cu care le tăgăduiește existența, ci pentru că nu are nevoie de ele. Știința poate descrie realitatea de una singură, fără să mai aibă nevoie de excepții, fulgurații sau revelații miraculoase, cum nu are nevoie nici de proptelele credinței sau de imboldul idealurilor morale. Știința e pustiitoare: explică lumea ucigînd sufletele. Din cauza ei, am ajuns cu toții să trăim cu picioarele pe pămînt. Aproape că am ajuns să ne tîrîm la
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
care să zguduie, să miște, să-l miște și să-l epuizeze în același timp pe actor și pe spectator. Tragedia tinerei Sarah Kane a declanșat cred, o repunere în pagina istoriei literare și dramatice sau chiar un fel de revelație asupra felului de a scrie, o modă, chiar, la un moment dat, pe la sfîrșitul anilor nouăzeci. Să nu fi fost piesele ei îmbibate de zbuciumul, și psihic, patologic, al ei?... Puțin probabil. Nu pot să trec cu vederea stilul ei
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
Popescu și Augustin Buzura. Probabil că lucrurile sînt mai grave: le-a citit și n-a înțeles nimic. Altfel nu se explică enormitatea afirmației. Trecînd în revistă și alte răspunsuri ale scriitorilor din ancheta cu pricina, Avramescu mai are cîteva revelații: scriitorii nu sunt pricepuți la marketing cultural (o mai spuseseră și alții), nu pot pretinde a fi conștiință publică (și asta fiindcă "publicul, întrebat în 2005 cu privire la scriitori, abia a reușit să furnizeze cîteva nume"!), și "nu reușesc să se
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10168_a_11493]
-
învățat să aștepte. Și să se ascundă, ca Daniel Boc: "Nu fațada - culcușul fiarelor./ Numai și numai fundătura. De acolo/ pornesc rădăcinile unicei libertăți și/ istoria co-născătoare de oameni/ din oameni luînd, împrumutînd/ grăuntele pornirii către vis,/ un snop de revelații și păcate.../ Mulțime, vast deșert uman/ și omenesc.../ din ordine nu iese/ altă ordine." E suficient să citești cum își încheie Virgil Ierunca aceste cronici, sau epiloguri țintind nu marmura, ci memoria caldă, neîndoită, a unor oameni pentru care celălalt
Popasuri. Zăbave by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10186_a_11511]