2,703 matches
-
final, oricine ajunge de râsul lumii. Da, mi-am spus și mi-am sprijinit capul în palmă. Gestul ăsta a fost o mare greșeală. Ar fi trebuit să-mi continui atacul, pentru că zâmbetul jucăuș al Martinei devenise sălbatic. Adesea, în timpul reveriilor mele nocturne îi văd chipul ca o lanternă magică, umană, plină de lumină. — Doamne, spuse ea, ce ți-e și cu suferința asta a ta. — Știu. Te face să te tăvălești de râs. Cu o mișcare rapidă am scos portmoneul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
seara... Pe o piață Cu sclipiri de fier Claxon, armonic, a sunat. Foburgul Cu bachice dorinți, Și cugetări De opere văzute, Orașul seara... Din statica uitării, - Destul frumos, Destul departe. * MERIDIAN Sezonul verii s-a finit De serenadele albastre... De reverii ascunse-n astre... - Poema care s-a sfârșit. Sezonul iernii s-a ivit De cum ninsoarea-n geamuri bate... De depărtările-nghețate... - Poema care a venit. * NIHIL NOVI Aceste cuvinte Ți le trimit De lângă lampa arzîndă, Acuși mă culc, Dar fără
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ULTIMĂ ORĂ Război Mișcarea popoarelor. Comerțul a -ncetat. Mălai, Pâine, După alfabet. Progrese în știință, Semnale, Descoperiri, Cămin, Colibă, Adăpost... Nopți roșii, Cutremur... Renașterea lumii. * PERPETUUM MOBILE Nu câștig Nici un gând Pentru a-l scrie. Compozitor de vorbe... În culori, Reverii, Armonii, Pentru a trece Tăcerea grea. Compozitor de vorbe... Lumea se schimbă. Egalitate, Idei tumultoase, Organizarea Viitorului întrevăzut. Sunt grade, Sunt Posturi de răspundere... * HIBERNAL NOPTAT Când trec În nopți tăcute Și gândul Te reprezintă În dureri mute... O, vis
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
izolare. Și ar fi ceva liniștitor. Dar și să renunțe cu totul la căutare... A tăiat puiul pentru că era acolo ca să fie tăiat. Cina a avut perioade lungi de tăcere. Dolores O’Toole era cufundată în gânduri neliniștitoare. Ieșea din reverie doar ca să le ofere domnului Jones și lui Vultur-în-Zbor alte porții de pui. Vultur-în-Zbor zări în ochii ei o lumină nouă. Nu știa ce însemna ea dar era nouă. La rândul său, el era preocupat de muntele necunoscut, cu vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și patima pentru experiență, între refuz și dăruire, ajuns în momentul de vârf de unde orice cale ducea doar în jos. Elfrina Vultur. Triunghiul nu avea trei vârfuri, ci doar unul singur. Apoi momentul a fost pierdut pentru totdeauna, pentru că, în reveria lui, bărbatul a rostit un nume. — Elfrina, a spus el. Irina Cerkasova a înțepenit lângă el. Numele pe care l-a auzit ea a fost Elfrida. — Ieși afară, i-a zis ea. Vultur-în-Zbor și-a părăsit gândurile și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de gloată. Și să mai urcăm un picuț. Până laă până la Liv. Casa neagră. O știi. Vocea i se poticni jalnic. — O știu, răspunse Vultur-în-Zbor. Am întâlnit-o pe Liv. îți transmite salutări. Virgil se desprinse dintr-un început de reverie. — Ai întâlnit-o? întrebă el. Ești sigur? Nu, zise Vultur-în-Zbor. Purta un văl negru. Din cap până-n picioare. — Ea este, spuse Virgil. E Liv. Vultur-în-Zbor se uită de jur împrejurul camerei. Plante agățătoare pe pereți. Păianjeni târâtori pe tavan. Era, probabil, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ducea zilnic la sala de sport a companiei și fără îndoială juca cricket duminica pentru a-și încheia săptămâna perfect. —Sebastian Shaw, spuse. Sper să nu consideri că m-am exprimat nepoliticos în legătură cu sculptura. Mi-am revenit brusc dintr-o reverie în care apărea Sebastian, care nu bănuia nimic, pe o bandă de alergat, purtând un șort și un tricou, transpirația începând să îi picure pe piept, mușchii coapselor și ai gambelor încordându-se în timp ce alerga... Deloc, am răspuns cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o caramelă ținută în mâini. Alice îmi spunea ceva, arătând către un stand care vindea pulovere similare cu cel pe care îl purta Tom, dar eram în dreptul boxelor și nu o puteam auzi. Cu toate astea, m-a scos din reverie. Gesticulând că ar trebui să ne îndepărtăm de zgomot, m-a condus în casa scărilor și mi-a spus pe un ton serios: Ea era femeia care i-a făcut puloverul lui Tom. E din fir natural de păr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Simon Grenville. Nu știam dacă se va bucura de compania mea sau nu, dar m-am dus la el. —Scuză-mă, acest scaun este ocupat? S-a uitat în sus, cu gândul în altă parte, de parcă era adâncit într-o reverie. —Sam, zise el. Nu era un salut foarte binevoitor, dar nici nu a fost spus, de exemplu, cu resemnarea cu care o întâmpinam eu de obicei pe Baby. În aceste circumstanțe, asta a ținut loc de „bun venit“. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
anul de învățământ politic. De la școală până la sediul gospodăriei mărșăluiau toți, în frunte cu directorul școlii și cu comandanta unității de pionieri, după gemetele muzicuței mele. Celălalt moșneag ascultă orbul, cu capul aplecat, sprijinit în mâini, cufundat în aceeași absentă reverie din străfund. Lăcrămează, cu lacrimile căzând pe treptele fostei cârciumi, sacadate, monotone, un fel de picuri ai unei ploi dintr-un început de primăvară, de cândva, dintr-o noapte pierdută... Mă fascinează moșul în manta de milițian. L-am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cețurile facerii, și-ar contempla făptura, chipul și, mai ales, lumina aceea miraculoasă venind din deschizătura ochilor. M-am oprit adeseori lângă Teodora. Am stat de multe ori lângă ea, când o întâlneam în drumurile mele pierdută în astfel de reverii. Țintuit lângă Teodora, în spatele ei, priveam peste umărul ei în aceeași vitrină, căutând aceeași lumină venind din depărtarea unor ochi înstrăinați în sticla vineție, așa cum dintr-un timp de gheață, uneori, te privesc ochii tăi de demult, tăcuți, nedumeriți, triști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fost să plece în Israel. Erau mai ales acele timbre mari, viu colorate, din țări stranii pentru noi, al căror nume, în simpla rostire, stârnea în mintea noastră, în dorurile noastre, chemări de drumuri, de aventuri nemaipomenite, de pierderi în reverii în care, intrând împreună, nici nu ne dădeam seama cum sufletele noastre se apropiau până la contopire. Am jurat atunci cu Ghidale ca primul dintre noi care ajunge în Volta Superioară sau în Indiile Orientale sau în Mozambic să-i trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau chiar mai mult la tăiat trestie-de-zahăr în Cuba. Neuitatele zafra cu care lagărul socialist ținea Cuba la sân. Au amenajat atunci un local cu specific cubanez, pe Bulevard, în localul fostului C.E.C. pe care plănuiam să-l jefuiesc în reveriile mele din înserările de la „Colombo“ (era și o agenție de turism pe acolo). Restaurant fusese și mai înainte acolo, căci după ce mutaseră C.E.C.-ul (mă turnase careva că voiam să-l jefuiesc?) doar au încropit un băruleț la intrare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe lista de așteptare, dar mă concurează Gospodăria de Partid, că strânge pentru pachetele de Plugușor, că vine micuții la Nea’ Nicu și ce să le dea omu’? Portocale și pupici!“. Ceapa poloneză putea stârni unuia ca mine, pornit pe reverii, și iluzii mediteraneene. Nu îmi încăpuseră cepele în servietă, așa că două le vârâsem în buzunarele fulgarinului. Abia în stație, așteptând troleibuzul, am văzut că îmi lipsea o ceapă, cea din stângul. Mi-o furase probabil garderobiera sau, cine știe, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lângă statui. Era preotul de la biserica unde tot voiam să ajung și nu mai reușeam. De ani și ani îmi propusesem să ajung la biserica aceea, nu una anume, dar o biserică pe care o văzusem într-o clipă de reverie la „Mureșul“, restaurantul cu autoservire de la intrarea în Lipscani, unde mă opream în drumul meu în înserat spre casă. Acolo, într-un asfințit de noiembrie, în autoservire, în fața unei chiftele cu înlocuitori de pește și a unui „Turț“ veritabil, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ar mai fi necesară prezența noastră. Scriam atât de diferit unul de altul și, totuși, textele noastre parcă veneau din același suflet, din aceleași simțiri. Eu eram ironic, sceptic, scârbit de mai toate idealismele omului. El, dimpotrivă, era înclinat spre reverie, spre melancolii de timp neaflat, spre smerenie și spre o blândețe a firii pe care, poate, în poveștile copilăriei o mai găseam. O ciudățenie a anilor acelora de căutări. Eu aș fi vrut să scriu ca el și V.V., la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îl închisese în sufletul lui, ca pe o stampă cu desenul tras în calcarul străzilor, în roșiatecele ierburi arse și în nemărginirea verzuie a mării. Asiazma-mahlesi, Paruși-mahlesi, Caraghiol-mahlesi, Dere-mahlesi, Tatar-mahlesi, Trana-gimahlesi, Ghemigi-mahlesi, Cenghiul-mahlesi, Saraiu-mahlesi, Cavac-mahlesi, Suluc-mahlesi, îngâna Kerim furat de reveriile sale, înșirând după numele lor toate mahalalele de pe terasele Balcicului în care, spunea el, avusese în fiecare câte o nevastă. Cotropiți de muzica tainică a cuvintelor, îl ascultam tăcuți, biruiți, lăsându-ne furați de mirajul tânguirilor sale. Îl stârneam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care, spunea el, avusese în fiecare câte o nevastă. Cotropiți de muzica tainică a cuvintelor, îl ascultam tăcuți, biruiți, lăsându-ne furați de mirajul tânguirilor sale. Îl stârneam cu câte o întrebare, uneori, când eu însumi mă doream toropit de reveriile unor ținuturi în care nu aveam să ajung nicicând: — Kerim, îi spuneam, pot să te întreb ceva? Mă privea cu ochi înguști, scormonind parcă în mine întrebarea nepusă, cântărind dacă merita să o primească, zâmbea sfios, clipind des, puțin speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Iar smoală. Orașul Plouă. Plouă și în case, plouă peste inimi gârbovite, arse. Frig este ‘năuntru, frig e și afară. Gândul împresoară iubiri îndrăcite visări încâlcite ziduri coșcovite deprimantă stare diurn calapod reverii pictate clonă zbuciumată. Totul se transformă-n moină-ofticoasă și-aș merge-n pădure într-un parpalac, ferit de dileme parca-aș fi brotac și vârât în scheme de mai marii mei care-s, din păcate, candizi derbedei.
Iar smoal?. Ora?ul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83719_a_85044]
-
mi Gladiola din ținutul lacurilor limpezi și casante, să tremurăm neastâmpărați de ospățul serii, să fredonăm în surdină melodii uitate în ceasul delăsării, să ne- nfruptăm dornici cu lingurița din salatiera de argint plină cu ambrozie fierbinte și să imprimăm reverii blajine în păduricea plină de alburii păcate!
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
nesupusă rătăcire a aruncat restul lenjeriei. A rămas cu bustul gol arămiu, de un arămiu uniform care mă înăbușea exclamând ca justificare: - Este prea cald... doar ai mai văzut și alte femei! A spus având privirea pierdută într-o tainică reverie, iar eu am rămas interzis. S-a apropiat de mine, plutea... buzele-i strălucitoare îmi răvășeau ființa în adâncuri. Sângele înfierbântat plana cu tunete de duhuri înfuriate. Avea sânii ca două mere micuțe, rotunde, deosebite în sublimitatea lor, de o
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
tante Marie (așa îi spunea Ioana bunicii mele) și oncle Ion Pillat veneau adesea să-i viziteze părinții, iar ea prinsese mare drag de ei. Apoi, văzându-mi numele pe copertă, 9 ODISEEA PRIMEI ÎNTÂLNIRI 1. Maria Pillat-Brateș, Pictură și reverie / Painting and Reverie, ediție îngrijită de Monica Pillat și Doina Uricariu, Ed. Universalia, București, 2006. s-a întrebat ce legătură putea fi între familia ei și cea care îngrijise albumul. Toate acestea le-am aflat în 2009, la începutul lui
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
îi spunea Ioana bunicii mele) și oncle Ion Pillat veneau adesea să-i viziteze părinții, iar ea prinsese mare drag de ei. Apoi, văzându-mi numele pe copertă, 9 ODISEEA PRIMEI ÎNTÂLNIRI 1. Maria Pillat-Brateș, Pictură și reverie / Painting and Reverie, ediție îngrijită de Monica Pillat și Doina Uricariu, Ed. Universalia, București, 2006. s-a întrebat ce legătură putea fi între familia ei și cea care îngrijise albumul. Toate acestea le-am aflat în 2009, la începutul lui septembrie, când o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
invocând diferite motive, noi îi spuneam, rânjind binevoitori: ― Să-l chemăm pe domnul Eduard, don' profesor! El se-nroșea și ne-arunca niște priviri asasine, la care noi răspundeam cu surâsuri angelice! . . . . . . . . . . . . . . . . . Glasul tăios al profesorului mă trezi brusc din reveria în care căzusem. Îmi aminteam de alte lucruri petrecute tot în clasă, odinioară... ― De ce zâmbești, domnule, în timpul explicației mele? mă întrebă Chimistul. Poftim la lecție! ― Bine, don' profesor, zic eu, ies, dar... m-ați mai ascultat și lecția trecută, și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Fata are ochii machiați cu negru Tutankamon și pare și mai atrăgătoare decât ultima oară, mai sofisticată, mai stăpână pe sine. Încearcă să nu se gândească la nimic legat de Franța, la sud de Midi. Jonathan este angajat într-o reverie dureroasă despre Cap d’Antibe, când ușa se deschide și profesorul Chapel își croiește drum printre cei prezenți, spre partea din față a sălii. Star îi face semne cu mâna și spune: — Bună, tată! Profesorul are o statură impresionantă, masivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]