2,564 matches
-
Dumnezeu să o dăm...” Ce adânc s-au săpat, în mintea și-n sufletul meu, toate acestea! Mâna atotputernică a divinității le-a dăltuit de-a pururi, ca să rămână așa acolo și să reziste tuturor vicisitudinilor. Și să fie, totodată, reazăm cugetului, în momentele sale grele, când îl încearcă minciuna și-i dă târcoale lăcomia, când e asediată de egoism sau vrea să-l ademenească trufia. Atunci, gândul la Dumnezeu, la Isus Cristos și la Fecioara Maria alungă răul și-i
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe moment, surprinsă că era numită. Dar, după o pauză, spuse: - Cred că poți să spui că am fost implicată în această afacere de la început. Totuși, trebuie să admit că sosirea ființelor Troog nu-mi spune nimic. După ce vorbi se rezemă de scaun și ridică din umeri. Din moment ce Crang vorbise deja, Gosseyn arătă spre doamna Prescott, care stătea lângă Patricia. Femeia oftă. - Am fost aproape ucisă o dată în acest coșmar, așa că aș putea s-o accept dacă trebuie, cu speranța că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să asigure că nimeni nu va fi în pericol. - Și, încheie el plin de optimism, eu cred că, după explicațiile mele, ne vom afla în poziția de a lua decizii finale și de a trece la acțiuni finale. Când se rezemă iarăși în scaun, avu senzația că, cel puțin deocamdată, salvase întreaga situație - pentru Yona, pentru el însuși, pentru ființele umane captive, pentru toți liderii ce-ar fi putut urma la putere. Era oare posibil ca un inițiat în Semantica Generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
lucru temeinic construit trebuie să ducă undeva. A luat două cărți din vîrful grămezii, le-a pus laolaltă și a împins-o pe cea de dedesubt înspre noi ca să o privim. Și-a turnat un alt pahar și și-a rezemat spatele. Cartea era legată într-o pînză bleumarin și era decorată cu o fotografie a unui clopot mare, în negru și auriu. Era clopotul păcii care adunase tineri de toate naționalitățile, cu doi ani în urmă, la Berlin. Am întors
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
determinare implică un calcul laborios. Exemplificarea acestei metode se face pentru sistemul biomecanic al membrului inferior uman, reprezentat schematic în figura 2.43 [23]. Legăturile exterioare pentru acest sistem se consideră că sunt în punctul A, unde piciorul (I) este rezemat pe sol și în punctul D unde coapsa (III) este articulată de bazin prin articulația coxo-femurală. Izolând cele trei elemente, piciorul (I), gamba (II) și coapsa (III), așa după cum se observă în figura 2.44, se obțin 3 corpuri solicitate
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
parte, Tisa cu afluenții săi si Oltul de altă parte. Carpații, ridicând deci uriașa lor statură in mijlocul națiunii române, o împart mai ales in două trunchiuri deosebite, unul întors cu fața înspre apus, celalalt spre răsărit, care ambele se reazemă cu spatele lor de zidul cel greu de străbătut, așezat între dânsele. Puține numai și anevoioase sunt răspunderile între aceste două părți: către Moldova pasurile Tulgheșului Ghimeșului și acel al Oituzului; către Muntenia Predealul, Branul, Turnul Roș și Vulcanul: iată
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
al lui Domițian bătuse pe Daci, întâlnește pentru întăia oară Tra-ian pe potrivnicii săi, Dacii, care se retrăseseră din câmpie, și căutaseră aici un adăpost și o poziție strategică minunată, apărați fiind în frunte de cursul Timișului, iar cu spatele rezemați pe munții păduroși ce se întind la nordul acestui râu și care munți îi fereau de a fi încunjurați. Lupta ce se dădu aici fu foarte sângeroasă. Se spunea mai târziu între soldați, că nemaiajungând pânza pentru legatul rănilor, Traian
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
racordul grilajului la sol. În partea de jos a barei transversale, nu erau ghimpi, dar cele de sus o protejau. Gosseyn se ridică și se întoarse spre singura lui nădejde care-i mai rămăsese - patul. Dacă ar putea să-l rezeme de zid, ar reuși să ajungă la fereastră. Era un sistem metalic cu picioare cimentate într-un sol de beton. După ce se chinui cu el câteva minute, Gosseyn se dădu înapoi. - O celulă fără uși, zise, și liniștea. Spiritul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
punctul de a fi înghițite în mecanismul unui război dus pe o scară atât de vastă încât sisteme planetare ar putea dispărea cu totul. Remarcă în sfârșit: - Nu prea îți plac prezicătorii. De ce? Uriașul plecase de la barele celulei și se rezema de peretele de sub fereastră. - Faci mișto? zise. În ochi îi apăru o umbră dezagreabilă și veni din nou la bare. - M-ai căpiat destul pe ziua de astăzi. - Nu glumesc. Zău, nu știu. - Sunt niște nemernici, zise brusc Jurig. Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să poată vedea cu un telescop această fereastră de bucătărie, o pată de lumină într-o ceață joasă, undeva în sud. Cerul obscur se desfăcu în nori ca niște munți, cu fîșii argintii între ei. Domnul Drummond stătea pe spate, rezemat de pernă, sforăind cu zgomot prin gura deschisă. — Lăptăria o să se deschidă curînd, spuse Drummond. Janet, uite o jumătate de coroană. Du-te să cumperi ceva bun pentru micul dejun. Duncan și eu ne pregătim de culcare. Thaw și Drummond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
frunze la reprezentarea copacului de dincolo de fereastră, dar se opri, arătă spre marginea tabloului și-i spuse lui Lanark: — E acolo. Da, apropie-te, apropie-te, se auzi o voce. Lanark se duse după tablou și descoperi un bărbat solid, rezemat de o grămadă de perne, pe un pat jos. Fața, înconjurată de păr nepieptănat, care stătea zburlit în aripioare și coarne, era statuară și nobilă, în afară de o expresie neliniștită, oarecum lașă. Peste bluza de pijama purta un jerseu din lînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lumineze corespunzător. Gosseyn reglă aparatul atomic astfel încât să taie armătura metalică acoperită cu tencuială. Decupă un panou de 2,5 metri pătrați și, dintr-o smucitură, îl smulse. Lăsând în urmă un nor de praf fin, îl târî și-l rezemă de peretele opus. Când se întoarse, văzu distorsorul. Avea circa 2 metri înălțime, un metru 20 lățime și o grosime de 45 de centimetri. Era chiar mai mic decât se aștepta. Nu se vedea ieșind nici un fir. Gosseyn îl apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
activ sunt recepționate telepatic de toate celelalte corpuri pasive provenite din același... hm... bulion biologic de cultură. E de la sine înțeles că eu a trebuit să dispar, atâta vreme cât el era în scenă. Nu puteam exista doi Lavoisseur, mă înțelegi. Se rezemă, ostenit, de spătarul fotoliului și continuă cu un oftat: ― În cazul lui X doream ca el să fie cineva ale cărui gânduri să le pot percepe chiar dacă sunt treaz, astfel că l-am mutilat și i-am accelerat procesele vitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dreaptă la gură, făcându-mi parcă semn să tac (cultura Gumelnița, o replică exactă se află în muzeul orașului București). Adaug că idolul acela, care îmi face și acum semn, are cunoscutele găuri în dreptul urechilor și-și ține cotul drept rezemat în palma mâinii stângi. 14. știam un loc, la poalele pădurii, unde mlaștina devine râu adânc, mai demult stăteam acolo, pe mal, săpasem cu mâinile mele un scaun în pământ, copacii mă cunoșteau, câteodată le ceream creanga de care aveam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
după ce ne-am mutat la ea, a mai venit câteva zile să ne vadă, căzuse pe stradă, se lovise la cap, i se rupsese un dinte, venea fără el, își ținea palma pe gură, îmi aducea cărți de citit, se rezema de masa pe care dormea Dragoș, nu scotea o vorbă; Zenobia o dădea ușor și blând, cu mâna, la o parte, ca pe o draperie, de câte ori îi stătea în cale, ea nu zicea nimic, ofta, își mângâia gura cu degetul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe cât fusese primul și ca să nu uiți că te afli totdeauna pe muchie de cuțit. 2. La câteva zile după plecarea lui Dragoș pornisem pe jos, n-ar fi fost departe. Mergeam agale, din când în când mă opream, îmi rezemam fruntea de zidul vreunei case și plângeam, îmi plăcea figura; un bătrânel s-a oprit să mă întrebe de ce plâng și dacă am nevoie de ceva. „Dă-mi jumătate din batista dumitale, s-o folosesc cinstit“, i-am spus mutându
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dimineața aceea se petrecuseră prea multe, Zenobia plecase și mă lăsase singur acasă, iar eu călcasem pe trepte prea fierbinți, simțeam nevoia să-mi răcoresc tălpile, să le așez pe un asfalt obișnuit. Plângeam, aiurea, ca să mă destind, cu fruntea rezemată de zidul unei case, pe strada Romană. Era vizibil că-mi pierdeam vremea de pomană : în afara bătrânelului aceluia milos nu s-a mai oprit nimeni să mă întrebe ce am; de aceea m-am așezat pe marginea trotuarului, bolboroseam ceva
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dinți și mi-a întins stiloul plus o bucățică de hârtie, cerându-mi, pe englezește, un autograf. Atunci mi-au intrat în funcție disponibilitățile, o bănuială mi-a încolțit în minte, am izbit cu pumnul în zidul de care mă rezemasem, am izbit atât de tare, încât mi-am rănit pumnul, și am întrebat-o : «Pe ce chestie ?». Ea s-a speriat puțin, pentru că îmi curgea sânge din pumn, și m-a întrebat dacă nu eram eu unul, Buster Crabbe, un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
era și un hârdău acolo, în numele igienei, ca să ne facem nevoile în el și să-l vărsăm, pe rând, dar nu puteam dormi pentru că numai oamenii înzestrați cu însușiri speciale pot dormi în picioare și nu aveam de ce să mă rezem ca să dorm; de-a lungul pereților mișunau păduchii. Când izbuteam să ațipesc un pic, pe vine, ghemuit undeva, pe cimentul muced, venea un om, unul gol, se spunea că ar fi nebun, în orice caz, era nebun de profesie, ceea ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
paharele și lingurițele sclipeau, mă uitam prin vitrine, frumoasele înotătoare nu se aflau acolo, în schimb la o masă, aproape de geam, se așezase un domn în vârstă îmbrăcat într-o redingotă impecabilă, părul și barba albă îi luceau, domnul se rezema într-un baston cu măciulie de argint, era foarte distins, pe scaunul de lângă el stătea un băiețaș în costum alb cu guler de dantelă, consumau ceva cu frișca... „Ăștia da oameni !“, îmi ziceam și le zâmbeam prin geam, le făceam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
înlănțuit acolo de cumnatul său. După decesul acestuia, cele două surori ale sale au continuat să-i aducă zilnic mâncare și să-i facă toaleta de două ori pe săptămână. 2. M-am așezat lângă el, pe ciment, cu spatele rezemat de perete, și am rămas un timp așa, fără să scot o vorbă. Acum îi deslușeam lamentațiile : „Nathalia“, spunea, „deschide, Nathalia !“... Vedeam cum întindea mâna, ca pe un peduncul, cum râcâia, cum se retrăgea apoi în sine cu peduncul cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a Nathaliei. Și am văzut. Era o odăiță ceva mai mare decât a noastră, plină de boarfe și de vechituri aruncate de-a valma : câteva cufere sparte și prăfuite, câteva scaune șchioape așezate unul peste altul, o somieră de sârmă rezemată de perete, cu picioarele în sus, un balansoar stricat, o vază din metal coclit și așa mai departe. Acolo nu locuia nimeni, n-ar fi putut să locuiască nimeni. * Tribul indienilor șankași, care s-au războit cu incașii, retrăgându-se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
m-am hotărât să râd. Râdea și Constantin, chicoteam amândoi ca niște apucați, la colțul străzii Batiștei, înaintea eternei și definitivei părăsiri. „O duc cât se poate de bine“, spunea Constantin. „Lucrez la Percepție, în comuna Pantelimon...“ „Ești cineva !...“ Mă rezemam de zid. Aș fi fumat o țigară. „Sunt la impozite indirecte“, spunea Constantin. „Îți dai seama ? E ca un vis...“ ( Își umflase pieptul costeliv.) „Am și un coleg simpatic, peste două luni iese la pensie, până atunci existăm împreună, discutăm
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mare. De jos în sus, cum o priveam, părea o matahală. Purta o pălăriuță de pichet alb cu borul ridicat pe o parte, avea și breton, ai fi zis că atunci se coborâse de la volanul unui străvechi Ford decapotabil, își rezemase palmele de cadrul ușii larg deschise și mă privea fix. N-o mai văzusem niciodată, dar puteam să jur că era mama Mariei. „Dumneata ești Naum ?“, m-a întrebat. Aș fi putut să-i spun că nu și să scap
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
oară fața spre interiorul vagonului, am observat un amănunt care îmi scăpase la prima vedere : omul purta ochelari de sârmă subțire și fără sticle. Subtila și necesara lor prezență se justifica prin aceea că le adăugase, acolo unde suportul se reazemă pe nas, un al doilea nas, paralel cu al său, făcut dintr-o foiță de argint sau staniol și lipit așa cum își lipesc unii, la plajă, o frunză, ca să-și ferească nasul jupuit de soare. Numai că frunza lui semăna
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]