15,122 matches
-
să șadă la țară mai mult de o oră, două, pe durata unei escapade. Da, e frumos. M-am născut acolo și trăiesc acolo, mi-am dorit asta, altfel m-aș fi orientat către o altă meserie, aiurea. Nu mai rezista. Deschise poșeta și scoase țigările, îl întrebă dacă fumează, el refuză, nu, nu fuma, mulțumi frumos. Eu am să trag o pipă, spuse și scăpără paiul de chibrit. Mă rog, n-o fi frumos din parte-mi. Trase cu nesaț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sprâncenele în sus, voia să împiedice, cu orice preț, să-și formeze acea mimică devenită la ea reflex, de a-și îngropa ochii sub ridurile dispuse ca niște raze, clipea des, aproape că-i dădeau lacrimile. Și totuși trebuia să reziste, tristețea se poate exprima și verbal, nu era nevoie să-și adecveze figura, o făcea în suficiente ocazii și avea mult succes, auditoriului i se strângea sufletul, pur și simplu Acum își voia chipul lipsit de riduri, dar era cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
singuratici, pârliți de soare, prăfuiți, dar a căror imagine te și ducea cu gândul la o vacanță petrecută cândva la munte, iar alături de ei un drumeag șerpuind pe câmpie și, lateral, o casă cu toate ferestrele deschise? Desigur brazii aceea rezistau acolo la șes în plin soare, doar în ideea de grup. Era toamnă, bătea foarte tare vântul. Cu fața ascunsă între gulerul hainei, aproape că s-a ciocnit de profesorul Alexe așa cum mergea cu ochii mai mult închiși din pricina prafului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să vorbim așa cum stabiliserăm la telefon cu o zi înainte. Hei, ce faci? Tu treci pe lângă mine și nu mă cunoști? Habar n-am ce comportament e ăsta, e clar că fugi de mine, dar hai să vorbim, să înțeleg! Reziști până mâine? îmi spune el zâmbind în telefon, așa cum zâmbește mereu, de ai senzația că e calm și echilibrat și binedispus și nimic grav nu poate fi, ne vedem mâine după spectacolul tău și a plecat înainte de spectacol iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
însurat și ai o viață de căcat și ești un lăbar fricos... eu te accept fără să-ți cer nimic, nu vreau să divorțezi, nu vreau nimic! și-așa ne vedem numai când ai tu timp, ce e între noi rezistă doar dacă e frumos, adevărat! atunci de ce pula mea nu dai un telefon că nu vii când știi că te aștept, poate nu avea cum, da’ să mă sune din baie putea, sau când cobora să-și ia țigări... i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
munți și orașe. Povestiți întâmplări posibile din timpul zborului: au rătăcit, poate, drumul din cauza nopților întunecoase, lipsite de stele; ploaia ori furtuna i-a silit să se așeze în locuri neprielnice; puiul cel mare, neantrenat îndeajuns n-a mai putut rezista călătoriei. Arătați dacă familia de prepelițe a ajuns bine la destinație sau dacă eroul nostru a fost iarăși neascultător și a plătit de data aceasta cu viața. Transpuneți-vă, pe rând, în locul fiecărui personaj, după cum urmează: Grupa I. Imaginați-vă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
e timpul potrivit să ne întoarcem acasă, părăseam ținuturile dinspre miazăzi și ne continuam drumul până în țările de unde am venit, traversând aceleași ținuturi minunate. Multe dintre noi au murit pe acest drum, dar cea mai mare parte din stol a rezistat acestei lungi călătorii. Acum, sunt bucuroasă că am putut face cunoștință cu voi și vreau să vă arăt ceva: aceștia sunt puișorii mei. Abia s-au născut, dar, ce păcat, noi nu aveam încă o casă: locuim prin vecini. Într-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ascunse merinde sau averi. În cetate însă, nu se aflau decât nouăsprezece plăieși, care înlocuiau garnizoana plecată la Iași pe lângă domnul Cantemir. Acești moldoveni simpli, îmbrăcați în portul nostru popular, nu s-au speriat însă de amenințările polonezilor. Ei au rezistat eroic, timp de cinci zile, asalturilor dușmane. După cinci zile, au fost nevoiți să abandoneze, din lipsă de merinde și muniții, având permisiunea de a pleca în munți. Dar, la ieșirea din cetate, armata poloneză se așează pe două rânduri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
realitate. În plus, morți fiind, ne vor scădea cu siguranță impozitele! Să nu mai exiști, și să te bucuri! Ce simțământ Înălțător! Își umezi buzele și Începu să fluiere un cântec optimist. 3. Zâmbește, pentru Dumnezeu! Era cu neputință să reziste glasului ei bine timbrat. Prin urmare zâmbi. Ca un clovn la pensie. Fericit, cu alte cuvinte, că poate fi, În sfârșit, trist. Totul se duce de râpă, iar ea Îi cere să zâmbească. Spărgea al treilea ou. Celelalte se prăjeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
treabă. Împlinise douăzeci și doi de ani și se specializase În primirea și ocrotirea stagiarilor. Nu avea vreo preferință pentru un profil anume. Licențiați să fie. Se Îmbrăca cu gust și dansa frumos, cu stil chiar. La votcă nu prea rezista ori, e bine știut faptul, stagiarii plecau din oraș atât de repede, Încât biata Sușu nu apuca să se obișnuiască cu băutura asta pe care, ea personal, o găsea mai puțin grozavă decât se zicea. În altă companie Însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de animale libere, care nu fac altceva decât să pască, să bea apă la fântâni din lemn cu cumpănă și să se Împreuneze când le venea sorocul. În cazul meu, recunoștea mândră Marta, sorocul pica În fiecare zi. Cine nu rezista, pleca. Lui Coriolan nu-i putea reproșa nimic. Nici măcar o scurtă dezertare. Când scăpa de la partid, recupera toate nopțile de absență precum cătanele Întoarse de pe front, sau de la Plenița unde era un batalion disciplinar. De acolo a venit și vecinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
IX. Stepa de lavandă Grațian ceru centralistei pentru prima dată În viață numărul acela de telefon nesfârșit de lung. A răspuns chiar ea. Nu se aștepta. Și-au urat „La mulți ani” și multe alte lucruri. Părea Încordată. N-a rezistat mult și a Întrebat: El ce face? El? Nu știa cum să-i spună. El e neschimbat. Adică? Adică le face pe toate pe de-a-ndoaselea. Mai precis, a zis ea. După cum știi, de Sfântul Vasile e bine să stai pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mine. Peninii sunt de vină... Am ridicat privirea. Mark Richardson era o persoană sociabilă, un ascultător și un vorbitor împătimit deopotrivă. Din pricina asta fusese o alegere așa de bună ca identitate falsă. Dacă voiam ca dispozitivele mele de apărare să reziste, întâlnirile cu alți oameni, comunicarea, strângerea de informații, toate lucrurile astea trebuiau făcute jucând rolul lui Richardson. Numai așa puteam să mă mișc prin lume fără să isc valuri, fără să fiu găsit și sfâșiat în bucăți. Dar a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
opresc și înșfacă o halcă din ea. Mai ales când e vorba de mintea bătrânilor. — Credeam că-și aleg o singură țintă. O singură victimă iar și iar până când... Am lăsat propoziția neterminată; stomacul meu nu era în stare să reziste la asta. — Asta e o marcă a teritorialității. Din când în când, câte-un ludovician - cel mai adesea un mascul mare și dur - se fixează asupra unei singure surse de hrană. Nimeni nu știe de ce fac asta. Ce încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
specific englezesc pe aragazul mic, de tabără, cu o seară înainte să ne strângem bagajele pe Naxos și să plecăm spre barcă. Toate amintirile astea, toate dor foarte tare și fiecare într-un alt fel, așa că nu cred c-o să rezist să nu clachez. Mai rău, ceea ce mă îmbolnăvește este faptul că: nici unul dintre lucrurile pe care cred că mi le amintesc despre ea nu este întru totul adevărat sau complet. O pierd deja în schimbul generalizărilor, în nesfârșitele șoapte ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Săptămâna trecută l-am anunțat pe proprietar. O să mă mut pentru o vreme. N-am spus nimănui că plec, nici tatei. Nu știu dacă e bine sau rău ceea ce fac, dar adevărul e că nu mai fac față, nu mai rezist să fiu eu. Mi-e dor de tine, Clio. Îmi pare tare, tare rău. 34 Ultima sforțare Alunecând, pierzându-mi dezechilibrul, m-am sforțat să mă ridic în picioare. Împleticindu-mă pe puntea înclinată și udă cu laptopul lui Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
restul sétenilor era cum se va menține În slujbé Vasilii Gavrilovici, dacé pentru a-l da afaré pe Alexandr Timofeevici s-a folosit de un motiv atît de delicat. Nimeni nu se putea gîndi cé Vasilii Gavrilovici va putea sé reziste prea multé vreme ca paznic la tabéré, avîndu-l În același timp pe cumnatu-séu cu cheile, féré sé fure nimic din tabéré, cu toate cé atunci cînd un cumnat este șeful gospodériei Într-o tabéré, lucrul acesta etse imposibil, dar dacé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Universitaria, Craiova, 1995, pp. 53-64. Capitolul 2. Controlul intern 107 107 Desigur, procesul de implementare a acestor principii este dificil, este un proces de durată, care trenează, dar viitorul ne împinge în această direcție, în sensul că entitățile nu vor rezista concurenței în care sunt implicate prin integrarea României în Uniunea Europeană. Astfel, acestea vor fi obligate să implementeze principiile controlului intern, care au fost testate și perfecționate, decenii la rând, în țările anglo saxone. În aceste condiții, în România, a fost
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
unui citat din Ceaușescu. Trebuia găsit un cap-țap ispășitor. ALAGHERCOMALAGHER! Leandru m-a forțat să-mi semnez demisia. "N-o dai? Îți desfac contractul de muncă. Disciplinar. Cu litera i! Nu te mai angajează nimeni nicăieri". La ancheta securității am rezistat; nu și la presiunile șefului revistei: Leandru Diță-Lerești. În treacăt fie zis, după eveniment '89, cineva a vrut să facă un caz de disidență din greșeala aia. N-am acceptat. Dar antecedente politice aveam. Sau "zgaibe la dosar". Volumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de roșie era, se lasă umflată de vînt. În spate, zăplazul căzut al bunicii Leonora. Aveți și altele? Mă omor după fotografii alb-negru. Mai am, prin mansardă, o cutie burdușită cu instantanee îngălbenite (albastrul de Voroneț, somptuosul albastru de Voroneț rezistă de 450 de ani; clișeele din anii 70 nu), dar n-am chef să le dezgrop. De cînd trupul meu se cam cheamă plecare, mi-e din ce în ce mai greu să mă confrunt cu fata care am fost, cu tînăra care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de ucis ca orice monstru, cu lancea societății civile fără frontiere. Defăimarea Mioriței n-ar fi gustat-o. Nici n-ar fi încercat să mă liniștească, așa cum ar fi încercat, poate, tata: "A mai trecut ea prin detractări și a rezistat, Iordana. Ce, e ușor să iubești o capodoperă? Te copleșește". Dacă vom face cartea-dialog, trebuie neapărat să-i vorbesc lui Șichy despre felul cum m-au ajutat Iordan și cu tata să traversez "vremurile noi", "de tranziție" și acelea. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
port mort. Își rezema ochii de el cînd își bea cafeaua și ploua. Plopul se ridica pe vîrfuri, să i se uite în casă. Matur, îi depășise etajul: Mă cam privea de sus. Și, oftînd: Avea pielița prea fină ca să reziste la poluare. S-a prăbușit. Nichita Stănescu îl personalizase și el pe "arborele Gică". E luxul nostru de filologi. Îi bag sub ochi albumul. O las să-l răsfoiască pînă pun de-un filtru mic și-i dau lui Tano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de zi), o frunză roșie. O bancnotă, parcă, de zece, scoasă din circulație. Dragostea pentru Iordan a crescut ca vișinul ieșit din crăpătura temeliei. Fără șansă. Și uite-l: s-a înălțat strîmb, cu grilajul demisolului intrat în trunchi. A rezistat așa, schilodit, în timp ce mărul sădit la loc bun a crăpat pînă la jumătate. Eu n-am rezistat decenii fără bărbatul meu? Iordan m-a subjugat total. A doua oară într-o singură viață n-are cum să se mai întîmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
crescut ca vișinul ieșit din crăpătura temeliei. Fără șansă. Și uite-l: s-a înălțat strîmb, cu grilajul demisolului intrat în trunchi. A rezistat așa, schilodit, în timp ce mărul sădit la loc bun a crăpat pînă la jumătate. Eu n-am rezistat decenii fără bărbatul meu? Iordan m-a subjugat total. A doua oară într-o singură viață n-are cum să se mai întîmple. N-am putut să renunț la el, nici după căsnicia a patra. Prea era palpabilă absența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
morți?" Să știi, mai trebuia să-i spun, că detest împreunările frenetice, urletele de leu-leoaică, salturile de fiară, năvala. Le resping. Sînt respingătoare. Un juste milieu e... Idioată mai e madammm Tatatu sau cum o fi chemînd-o, cînd se miră: "Reziști o săptămînă fără un bărbat?" Și, atotștiutoare: "Sexul monogam e o barbarie". Idiot mai e și sexologul chel, cu teoriile despre cei 4-5 centimetri de carne ("cel mai bun penis e ca mînerul rotund de la ușă"), disecînd reușita "actului", în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]