1,629 matches
-
3ș pe secundă, adică de 180ș pe minut. Aceasta ajută la efectuarea virajelor pe baza cronometrării în condiții de zbor instrumental (zbor fără vizibilitate). De exemplu, un viraj de 90ș este efectuat în 30 s. Verticala aparentă este dată de rezultanta ce apare în urma compunerii accelerației gravitaționale cu accelerația centrifugă. În zbor corect avionul trebuie așezat pe această verticală. Rolul "indicatorului de glisadă" este de a indica pilotului dacă este corect corelată înclinarea avionului cu viteza de girație sau, cu alte
Indicator de viraj și glisadă () [Corola-website/Science/313122_a_314451]
-
număr cuantic care descrie forma orbitei este numit număr cuantic azimutal și este reprezentat de litera l (minuscula literei L). Forma este generată de momentul unghiular al orbitei. Rata de modificare a momentului unghiular al unui sistem este egală cu rezultanta forțelor externe care acționează asupra sistemului. Cu alte cuvinte, momentul unghiular reprezintă rezistența unui obiect aflat în rotație la creșterea sau scăderea vitezei sale sub influența unei forțe externe. Numărul cuantic azimutal "l" reprezintă momentul unghiular orbital al unui electron
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
curentului artistic numit romantism și a fenomenului „Școlilor naționale”, sunt invocate două direcții: sincronizarea cu muzica cultă din Apus și folosirea muzicii folclorice naționale ca sursă secundară de inspirație. De altfel, orientarea muzicii românești în general se va prezenta ca rezultantă a acestor doi vectori până în ziua de astăzi. Ca în cazul altor arii culturale, problema „formelor fără fond” justifică insuccesul muzicii culte românești în primele ei decenii. Muzica ușoară își face apariția în jurul anilor 1850 prin operete, fanfare, valsuri, romanțe
Muzica românească () [Corola-website/Science/314796_a_316125]
-
Acest principiu afirmă că variația mișcării este proporțională cu forța și are loc pe direcția și în sensul de acțiune a forței. Ecuația fundamentală a mecanicii, scrisă pentru un punct material are forma :formula 1. unde formula 2 este vectorul forței sau rezultanta forțelor aplicate punctului material (corpului în mișcare), formula 3 vectorul impulsului, formula 4 masa punctului material, formula 5 este accelerația. Ecuația fundamentală se poate generaliza pentru sisteme mecanice complexe, modelate prin sistemul de puncte materiale, corpul solid și rigid, etc. Principial, relația ecuației
Ecuația fundamentală a mecanicii newtoniene () [Corola-website/Science/319866_a_321195]
-
forța ca expresie generică a cauzei ce produce modificarea stării de mișcare fără nicio informație asupra naturii sau surselor forței. Relația dată prin ecuația formula 17 exprimă cumulativ „sursa” modificării stării de mișcare, în sensul că ea este la orice moment rezultanta tuturor forțelor de orice natură care acționează asupra corpului (punctului material). Descrierea corectă pe care o dă ecuația fundamentală a mecanicii este posibilă numai dacă se cunoaște expresia explicită a acestei ecuații numită "legea forței". În general, în ecuația care
Ecuația fundamentală a mecanicii newtoniene () [Corola-website/Science/319866_a_321195]
-
dacă se cunoaște expresia explicită a acestei ecuații numită "legea forței". În general, în ecuația care exprimă legea forței intervin variabilele de poziție, viteză și timpul. Cea mai simplă situație este aceea în care asupra corpului în mișcare acționează o rezultantă a forțelor care este constantă, de exemplu, atunci când un corp cade liber în vid de la înălțime mică, asupra lui acționează numai forța de greutate, aceasta rămânând constantă ca valoare și direcție pe tot parcursul mișcării. Există cazuri, când forța care
Ecuația fundamentală a mecanicii newtoniene () [Corola-website/Science/319866_a_321195]
-
corpul la un moment dat (forța de frecare în anumite cazuri, forța Stokes, forța Lorentz, etc.) Pentru mișcarea unui "punct material liber", adică atunci când mișcarea nu este supusă la nicio restricție, singurul termen care apare în expresia legii forței este rezultanta forțelor aplicate. Dacă punctul material este supus unor legături mecanice datorate restricțiilor de natură geometrică sau fizică, constând în aceea că punctul material este obligat să se miște pe o anumită traiectorie sau suprafață, sau dacă viteza acestuia trebuie să
Ecuația fundamentală a mecanicii newtoniene () [Corola-website/Science/319866_a_321195]
-
dintre zonele împădurite ale Munților Urali și stepa euroasiatică. Acolo s-a consumat și o primă etapă a etnogenezei ungurilor. Din simbioza a două elemente etnice de tip ugric a luat naștere o populație de limbă uralică. Denumirea "maghiari" este rezultanta contopirii denumirii celor două entități etnic-tribale. Ungurii s-au autodenumit totdeauna maghiari ("magyar"), însă populațiile vecine i-au denumit unguri dupa numele țării lor, Ungaria (în latină - Hungaria). i au asimilat în cursul timpului populatii turcice care li s-au
Maghiari () [Corola-website/Science/296871_a_298200]
-
apărut pe piață la 17 decembrie 1903. Acesta era un sistem de fotografie color transparentă. rea se făcea pe trei plăci fotografice alb/negru cu substanțe cromatice sensibile numai la culorile roșu, verde și albastru. Apoi cele trei fotografii transparente rezultante se suprapuneau, dând o fotografie color transparentă. Pelicula color de tip "Kodachrome" a apărut în 1935 și s-a bazat pe emulsii tricromatice. Majoritatea peliculelor color moderne, cu excepția "Kodachrome", se bazează pe o tehnologie dezvoltată de compania germană "Agfa" în
Fotografie () [Corola-website/Science/297138_a_298467]
-
și solidelor, nu doar lichidelor. Tensiunea superficială se datorează atracției dintre moleculele lichidului prin intermediul forțelor intermoleculare. În interiorul masei lichidului, fiecare moleculă este atrasă în egală măsură în toate direcțiile de către moleculele învecinate, în condiții de echilibru termodinamic, din care cauză rezultanta tuturor forțelor este nulă, în raport cu centrul de masă al moleculei considerate. La suprafața lichidului, moleculele sunt atrase înspre interior de alte molecule aflate în adâncimea lichidului și mai puțin de moleculele din mediul învecinat (fie el vid, aer sau un
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
La suprafața lichidului, moleculele sunt atrase înspre interior de alte molecule aflate în adâncimea lichidului și mai puțin de moleculele din mediul învecinat (fie el vid, aer sau un alt lichid). Astfel, toate moleculele de la suprafață sunt supuse unei forțe rezultante de atracție moleculară îndreptate spre interior, echilibrată în celălalt sens doar de rezistența la compresie a lichidului, ceea ce înseamnă o forță rezultantă nulă. Există, însă, o forță ce determină diminuarea suprafeței libere a lichidului, și în acest sens, suprafața unui
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
învecinat (fie el vid, aer sau un alt lichid). Astfel, toate moleculele de la suprafață sunt supuse unei forțe rezultante de atracție moleculară îndreptate spre interior, echilibrată în celălalt sens doar de rezistența la compresie a lichidului, ceea ce înseamnă o forță rezultantă nulă. Există, însă, o forță ce determină diminuarea suprafeței libere a lichidului, și în acest sens, suprafața unui lichid se aseamănă cu o membrană elastică. Din cauza aceasta, sub acțiunea forțelor moleculare din partea masei de lichid, suprafața liberă a lichidului tinde
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
lichid cu o cantitate "ΔA", se deplasează prin translație latura mobilă a membranei pe o distanță ΔS sub acțiunea unei forțe externe "F". Procesul de întindere a membranei este unul cvasistatic, de aceea, această forță este permanent în echilibru cu rezultanta forțelor de tensiune superficială care se opun deplasării spre dreapta. În aceste condiții, lucrul mecanic efectuat de către forța F împotriva forțelor de tensiune superficială este formula 5. Conform relației de definiție a forței de tensiune superficială formula 1; din aceste două relații
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
al insectelor; prin aceasta se realizează un echilibru energetic în sensul că variația energiei ansamblului insecte-peliculă de apă este nulă. Fenomenul se poate explica și din punct de vedere static, prin echilibrarea forței de greutate ale celor două insecte de rezultanta forțelor de tensiune superficială ce acționează din partea peliculei de apă deformată asupra picioarelor insectelor Dacă nu acționează nicio forță normală asupra suprafeței aflată sub acțiunea tensiunii, ea trebuie să rămână plană. Dar dacă presiunea de o parte a suprafeței diferă
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
insectelor Dacă nu acționează nicio forță normală asupra suprafeței aflată sub acțiunea tensiunii, ea trebuie să rămână plană. Dar dacă presiunea de o parte a suprafeței diferă de cea de partea cealaltă, diferența de presiune înmulțită cu aria are ca rezultantă o forță normală. Pentru ca forțele de tensiune superficiale să anuleze forța normală dată de presiune, suprafața trebuie să fie curbată. Diagrama arată cum curbura unui element de suprafață duce la o componentă netă a forțelor de tensiune, normală pe centrul
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
decât o componentă roșie, verde sau albastră. Imaginea originală corespondentă este afișată alături de reconstrucția demozaicată la sfârșitul acestei secțiuni. O cameră digitală în mod tipic are mijloace de a reconstrui o întreagă imagine RVA (roșu-verde-albastru) folosind informația de deasupra. Imaginea rezultantă ar putea fi de genul acesta: Imaginea reconstruită este în mod tipic clară în zonele colorate uniform, dar are un deficit de rezoluție (detaliu și precizie) și are artefacte ale marginii (de exemplu, marginile literelor au franjuri de culoare vizibile
Demozaicare () [Corola-website/Science/319611_a_320940]
-
carteziene ale vectorului de poziție). Din punct de vedere matematic, aceste funcții trebuie să fie de clasă formula 10, adică să fie derivabile de două ori cu derivatele continue pe mulțimea numerelor reale. Asupra punctului pot acționa simultan mai multe forțe, rezultanta acestora fiind formula 11. Ecuația fundamentală a mișcării formula 12, scrisă în baza principiului al doilea al mecanicii, împreună cu condițiile inițiale, determină univoc comportamentul dinamic al punctlui material supus acțiunii forțelor aplicate. Numită și "teorema de variație a impulsului", această teoremă exprimă
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
determină univoc comportamentul dinamic al punctlui material supus acțiunii forțelor aplicate. Numită și "teorema de variație a impulsului", această teoremă exprimă relația dintre forța ce acționează asupra punctului material și variația în timp a impulsului său. Prin "forță" se subînțelege rezultanta tuturor forțelor ce acționează concomitent asupra punctului la un moment dat (forțe aplicate). formula 15 formula 16 <br> O interpretare fizică a teoremei impulsului este aceea că rezultanta forțelor aplicate punctului material este egală cu „viteza de variație în timp” a impulsului
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
asupra punctului material și variația în timp a impulsului său. Prin "forță" se subînțelege rezultanta tuturor forțelor ce acționează concomitent asupra punctului la un moment dat (forțe aplicate). formula 15 formula 16 <br> O interpretare fizică a teoremei impulsului este aceea că rezultanta forțelor aplicate punctului material este egală cu „viteza de variație în timp” a impulsului său. Dacă derivata din expresia teoremei este pozitivă (impulsul crește), atunci rezultanta forțelor este o "forță motoare", adică o forță care produce accelerarea mișcării. În situația
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
forțe aplicate). formula 15 formula 16 <br> O interpretare fizică a teoremei impulsului este aceea că rezultanta forțelor aplicate punctului material este egală cu „viteza de variație în timp” a impulsului său. Dacă derivata din expresia teoremei este pozitivă (impulsul crește), atunci rezultanta forțelor este o "forță motoare", adică o forță care produce accelerarea mișcării. În situația în care derivata este negativă (impulsul descrește), atunci rezultanta forțelor este o "forță rezistentă", deci o forță ce are ca efect încetinirea mișcării. O consecință importantă
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
de variație în timp” a impulsului său. Dacă derivata din expresia teoremei este pozitivă (impulsul crește), atunci rezultanta forțelor este o "forță motoare", adică o forță care produce accelerarea mișcării. În situația în care derivata este negativă (impulsul descrește), atunci rezultanta forțelor este o "forță rezistentă", deci o forță ce are ca efect încetinirea mișcării. O consecință importantă a teoremei impulsului este legea "conservării impulsului" care se deduce din teoremă pentru cazul în care rezultanta forțelor aplicate este nulă. Dacă sistemul
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
derivata este negativă (impulsul descrește), atunci rezultanta forțelor este o "forță rezistentă", deci o forță ce are ca efect încetinirea mișcării. O consecință importantă a teoremei impulsului este legea "conservării impulsului" care se deduce din teoremă pentru cazul în care rezultanta forțelor aplicate este nulă. Dacă sistemul mecanic este izolat, adică asupra punctului material nu acționează nicio forță sau rezultanta tuturor forțelor aplicate este egal cu zero, atunci din expresia teoremei impulsului rezultă că derivata impulsului se anulează: formula 17 De unde, în
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
încetinirea mișcării. O consecință importantă a teoremei impulsului este legea "conservării impulsului" care se deduce din teoremă pentru cazul în care rezultanta forțelor aplicate este nulă. Dacă sistemul mecanic este izolat, adică asupra punctului material nu acționează nicio forță sau rezultanta tuturor forțelor aplicate este egal cu zero, atunci din expresia teoremei impulsului rezultă că derivata impulsului se anulează: formula 17 De unde, în mod firesc rezultă egalitatea: formula 18 Pe baza acestor considerente se poate enunța "legea conservării impulsului punctului" material: Relația formula 19
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
perpendicular la o axă fixă formula 28 care trece prin punctul formula 29 (originea reperului cartezian), având versorul formula 30 se poate demonstra un caz particular remarcabil al teoremei care este importantă pentru studiul mișcărilor în câmpuri de forțe centrale: Dacă sub acțiunea rezultantei forțelor aplicate punctul material suferă o deplasare, atunci se poate defini noțiunea de lucru mecanic ca o mărime ce caracterizează schimbarea stării dinamice a sistemului. Relația de definiție a lucrului mecanic elementar al forței formula 11, relativ la deplasarea elementară formula 56 este
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
câte un punct material. Pentru sistemele continue se poate defini în fiecare punct al lor o densitate masică nenulă. Între punctele materiale ce formează un sistem de puncte materiale acționează forțe care se pot grupa în două categorii, după cum urmează: Rezultanta tuturor forțelor care acționează în și asupra sistemului este egală cu rezultanta forțelor externe, deoarece suma tuturor forțelor interne este nulă. Forțele externe și interne determină evoluția dinamică a sistemului care este riguros determinată prin ansamblul integralelor generale ale sistemului
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]