2,803 matches
-
lung și aspru, stil rasta, și de tot atâtea ori câte un chip străin se Întorcea spre ea surprins. Îi semănau toți. Erau ca el. Tribul lui. Iar ea n-avea nici o treabă aici. Își dădea perfect seama că pare ridicolă, cu părul aranjat de Michael, cu rochița de Prada și cu poșetuța din piele atârnată pe braț, cu pantofii cu vârf ascuțit și toc Înalt și cu brățară În jurul gleznei - ridicolă. Și bătrână. Probabil că nimeni de aici nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nici o treabă aici. Își dădea perfect seama că pare ridicolă, cu părul aranjat de Michael, cu rochița de Prada și cu poșetuța din piele atârnată pe braț, cu pantofii cu vârf ascuțit și toc Înalt și cu brățară În jurul gleznei - ridicolă. Și bătrână. Probabil că nimeni de aici nu avea Încă vârsta de a vota pe listele electorale. Întâlni priviri opace, Încețoșate de bere sau de altceva, sau pur și simplu indiferente. Apoi Își dădu seama că o ignorau. Era În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
muncă; numai când se gândea că ar putea să renunțe la cartea de vizită pe care scria cercetător și Academia Română i se umplea gâtul de câlți. Lui Zogru îi era milă de ea, dar i se părea totodată o ființă ridicolă, peste care i-ar fi făcut plăcere să treacă fără să-i pese. Dar nu putea și deja începuse să-și facă planuri s-o ajute în vreun fel. Cu acest gând s-a aruncat în Daniel, care tocmai pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-o să se ocupe de plictiseala asta. Mama mea a dat din cap și s-a întors înspre singurul bărbat de până atunci care nu-și feri privirea când îi întâlni ochii. Lea avea văzul perfect. După una dintre poveștile ridicole care planau în jurul familiei mele, Lea își stricase ochii vărsând un râu de lacrimi la gândul că va trebui să se mărite cu unchiul meu Esau. Asta ar fi însemnat să crezi în povești, ba chiar să ajungi să vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
seama de prezența ei. Parizianca. Așa o numeau insularii Între ei cînd vorbeau despre Chantal Pérec. Cu toate astea, ea trăia la Lands’en de douăzeci de ani. Mai mult decît unui ostracism Întru cîtva meschin, ea datora porecla asta ridicolă unei Înfățișări prea sofisticate pentru gustul localnicilor, precum și felului de a-i face să simtă că nu avea nimic În comun cu ei. Cu atît mai mult cu cît se născuse la Rennes. Cu corpul ei zvelt și musculos, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ochelaristă. Prea nefericit și prea frustrat ca să-l intereseze cu adevărat psihologia altora, Bruno Își dădea totuși seama că situația fratelui său vitreg era chiar mai rea decât a lui. Adesea, mergeau Împreună la cafenea; Michel purta hanorace și fesuri ridicole și nu știa să joace baby-foot; cel care vorbea era mai mult Bruno. Michel rămânea nemișcat, vorbea din ce În ce mai puțin; ridica Înspre Annabelle o privire atentă și apatică. Annabelle nu renunța; pentru ea, chipul lui Michel părea un comentariu despre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
practicate cu mai multe degete și chiar cu toată mâna), erau la fel de sensibile ca un calup de osânză. Obsedate de ritmul frenetic al actrițelor porno profesioniste, Îi zgâlțâiau penisul cu brutalitate, ca pe o tijă de carne insensibilă, cu o ridicolă mișcare de piston (omniprezența muzicii tehno, care eliminase ritmurile unei senzualități mai subtile, juca desigur un rol În caracterul prea mecanic al prestației lor). Bruno ejacula rapid, fără plăcere reală; pentru el, seara era atunci terminată. Mai rămâneau o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
meu, nu e niciun risc să revină asupra acestei măsuri. Se despărțiră puțin mai târziu, lângă Pont Royal. Desplechin Îi Întinse mâna. Date fiind preferințele lui sexuale, nu avusese copii, iar ideea unei căsătorii de formă i se păruse Întotdeauna ridicolă. Preț de câteva secunde, strângându-i mâna, Își spuse că momentele pe care le trăia erau de un ordin superior; apoi Își spuse că e foarte obosit; apoi se Întoarse și o luă de-a lungul cheiului, pe lângă tarabele buchiniștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a știut să atragă de partea lui acea ideologie bastardă și confuză apărută la sfârșitul secolului XX sub numele de New Age. El a fost primul din epoca sa care a Înțeles că, dincolo de grămada de superstiții desuete, contradictorii și ridicole din care era alcătuită inițial, New Age era expresia unei suferințe reale, născută dintr-o disoluție psihologică, ontologică și socială. Dincolo de amestecul grețos de ecologie radicală, de gustul pentru filozofiile tradiționale și pentru „sacru”, pe care le moștenise din Înrudirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de partener. Îmi strâng toate hârtiile, le îndes în servietă și-mi trag scaunul. — Samantha. Am uitat. Guy se îndreaptă spre mine. Am ceva pentru tine. În clipa în care îmi întinde un pachet alb simplu, mă străbate un val ridicol de bucurie. Un cadou de ziua mea. E singurul din toată firma care și-a amintit de ziua mea de naștere. Nu mă pot abține să nu radiez de fericire în timp ce desfac plicul de carton. — Vai, Guy, nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mâncare. După ce mă plimb puțin prin grădină îl găsesc pe Nathaniel în livadă în spatele unui zid vechi, în picioare pe o scară, legând o sfoară de un copac. În clipa în care pornesc spre el încep să simt o agitație ridicolă. Am gura iască - și, ce-i asta, au început să-mi tremure picioarele ? Dumnezeule, ai crede că știu să-mi păstrez ținuta. Ai crede că faptul că am fost avocată timp de șapte ani m-a pregătit pentru orice situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o interesează câtuși de puțin subiectul. Dar știu că stă cu urechile ciulite și așteaptă, ca două microfoane uriașe pregătite să preia cel mai mic zgomot. Mă furnică fața. Ce să-i zic ? O să-i zic... treizeci și cinci. Nu. Nu fi ridicolă. Nu poate să se mintă singură chiar în halul ăsta. Patruzeci ? Nu. Nu pot să zic patruzeci. E prea aproape de adevăr. — Aveți cam... treizeci și șapte, nu ? mă hazardez până la urmă. Trish se întoarce spre mine și, din expresia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
doar să dau căutare la „extratereștri, Roswell, se află printre noi”. Cu hotărâre bruscă, îmi scot telefonul. O să-l sun pe Arnold. O să-i urez toate cele bune după pensionare. Și așa poate că o să scap de toate ideile astea ridicole care-mi tot dau târcoale. Abia după vreo șase încercări eșuate reușesc să-mi fac curajul de a forma tot numărul și de a aștepta să răspundă. Ideea de a vorbi cu cineva de la Carter Spink - ca să nu mai zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ajunge aici. Dar, pe de altă parte, de ce să nu știe ? — Lucrez ca menajeră. Zâmbesc. — Ca „menajeră” ? Elldridge mă fixează nedumerit. E ultimul termen din jargon pentru consultant pentru situații de criză ? Nu mai țin pasul cu toate denumirile astea ridicole. — Lucrezi ca juristă ? spune Ketterman. Asta vrei să spui ? — Nu, nu asta vreau să spun, zic răbdătoare. Sunt menajeră. Fac paturile. Gătesc. Sunt fată în casă. Preț de vreo șaizeci de secunde rămân toți împietriți. Doamne, păcat că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În stînga și, o, Doamne, uite-l chiar În fața mea, vorbește cu Dave. Înainte să-mi dau seama ce fac, mă trezesc că-i Întorc spatele și cobor În fugă treptele, spre stradă. Hai că situația devine de-a dreptul ridicolă. N-o să pot să stau aici În stradă toată ziua. Trebuie să ajung la biroul meu. Hai, pune-ți mintea la contribuție. Trebuie să existe o soluție. Trebuie să... Da ! Mi-a venit o idee cu adevărat genială. Care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
noi. Poftim ? Connor se freacă mecanic pe față. Emma, ce spui tu aici ? Că vrei să... să... — Vreau să ne despărțim, zic, cu ochii la covor. — Glumești. — Ba nu glumesc ! spun cu iritare bruscă. Nu glumesc deloc, OK ? — Dar... e ridicol ! E ridicol ! Începe să se plimbe nervos prin cameră, ca un leu În cușcă. Deodată, se oprește și mă privește. — Zborul ăla cu avionul e de vină. — Poftim ? Tresar de parcă m-ar fi opărit cineva. Ce vrei să spui ? — Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
luat de o cumplită stare de nervozitate. Cum am să mai pot da ochii cu Lissy după ce a spus Jack la televizor ? Cum ? O cunosc de foarte mult timp. Și m-a văzut de foarte multe ori În posturi absolut ridicole. Dar nici una dintre acestea nu suportă măcar comparație cu situația de acum. E mai groaznic decît atunci cînd am vomitat În baia părinților ei. E mai groaznic decît atunci cînd m-a găsit pupîndu-mă În oglindă și zicînd „oo, baby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Există capete pleșuve care‑și proclamă tăria. Așa fusese și capul lui Ravelstein. Dar acum devenise vulnerabil. Cred că era conștient de „priveliștea pe care o oferea”, vărsat peste bord, printr‑un soi de instalație navală, larg deschisă spaimei - isteriei ridicole. Totuși, iată‑l acum detașat din triunghi și așezat În scaunul cu rotile; triunghiul a fost tras de sub el și Nikki Îi Împinge scaunul Într‑un tur al apartamentului. Rosamund și cu mine Îi urmăm din cameră În cameră. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și documentat minuțios, poate neîndurător, toate aceste caracteristici. În romanul pe care-l discut, lipsa empatiei lui „Chick” pentru „Abe” este uimitoare: omul „Abe” este aproape un monstru pervers, sclav al unor instincte și pasiuni contra naturii sau cel puțin ridicole. Scriind despre un intelectual pe care Îl detești ca om, rămâne posibilitatea de a scrie pozitiv despre ideile sale. Dar nici asta nu se Întâmplă În Ravelstein: „Chick” spune după primele cincizeci de pagini că „face tot ce poate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
am avut eu cândva, cineva a ajuns să trăiască precum un adevărat artist. Ziceați că a fost arestat și judecat? — Și împușcat, a adăugat Wirtanen. — Pentru plagiat? m-am mirat. — Pentru originalitate, a spus Wirtanen. Plagiatul este delictul cel mai ridicol. Ce mare rău e să scrii ce s-a mai scris deja? În schimb adevărata originalitate e un delict capital, reclamând adesea pedepse neobișnuite și aspre înaintea ultimului coup de grâce. — Nu înțeleg, am zis eu. — Prietenul dumitale, Kraft-Potapov, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
niște ochelari de soare care nu-l prindeau deloc, iar ea se fâțâia într-o fustă mini la minus două grade. Se țineau de șold și se tot lipeau unul de altul, pupându-se și mângâindu-se în cel mai ridicol și nesuferit fel. Imaginea acestui cuplu putea într-adevăr cauza o criză de stomac, fu de părere Elena, și asta nu neapărat din cauza exuberanței lor erotice; dar era o nepotrivire flagrantă de caracter și stil, o supărare pentru ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mă gândesc la momentul în care avea să se ridice cortina și urma să-mi văd mobilele atârnate în aer; și pe măsură ce lumina se micșoră și începu să se ridice cortina, mi-am dat seama că închisesem ochii, lucru ușor ridicol. În jurul meu auzeam oameni care-și trăgeau sufletul, după care începeau să comenteze în șoaptă, la urechea vecinului. Am deschis din nou ochii, precaută, și chiar și eu mi-am ținut respirația o secundă. Janey mă luase de mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
căsnicie. Când trăiești atât de departe de societate, înveți să vezi lucrurile în alt fel. — Nu există un alt fel. Dacă un bărbat și o femeie se iubesc, trebuie să se căsătorească. — Doar nu vrei să începem acum o discuție ridicolă? — De ce nu? — E ora patru dimineața... — Și ce dacă? Ți s-a părut o oră potrivită ca să facem dragoste. Ca să vorbim de lucruri importante, nu... — Oh! Folosești deja tonul lui Clarence. Dumnezeule, binecuvântat! De ce toate femeile vorbesc la fel după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tot lemnul? Le vom lăsa să se transforme în deșert? După opinia savanților, a treia parte din oxigenul de pe planeta noastră provine din Amazonia. Da, am mai auzit această teorie. Cu toate astea, alți savanți dau asigurări că e complet ridicolă; Amazonia nu produce mai mult oxigen decât oricare altă zonă verde de pe Pământ. Încă nu știm suficiente lucruri despre asta. — Dar, fără să știm, riscăm. E ca și cum am juca la ruleta rusească. Apăsăm pe trăgaci, fără să avem siguranța că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
glas gândurilor lui Brunetti. De ce să fie uciși amândoi? Brunetti scutură din cap. — N-am nici o idee. Dar avea. Femeia fusese redusă la tăcere. Remarca ei Întâmplătoare că n-o interesau drogurile nu fusese o minciună: ideea unei supradoze era ridicolă. Fusese ucisă din cauza lucrurilor pe care le știa despre Foster, oricare ar fi fost ele, din cauza a ceea ce-o făcuse să de-a fuga Împleticit de cealaltă parte a camerei, departe de cadavrul iubitului ei. Ucisă de droguri. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]