3,363 matches
-
să feri"), epitete ("recea cumpănă"), metafore ("cumpăna gândirii"), expresii populare ("de-ai fi cu stea în frunte"), stil clasic, armonios, clar, de o mare simplitate. Glossă are zece strofe, fiecare strofă are opt versuri scurte de opt silabe (măsura populară), rima încrucișată, ritm trohaic. Scrisoarea III Eminescu recreează istoria sub semnul vizionarismului, căutând sensurile istoriei universale și naționale. În Scrisoarea III, "omul politic, patriotul dispare într-o lume meschină", mediocră. Prin antiteză, poetul aduce față-n față trecutul reprezentat de Mircea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este un om al timpului modern, cultura lui individuală stă la nivelul culturii europene de astăzi".Titu Maiorescu aprecia la Eminescu acea "mânuire a limbii materne", bazate pe cuvinte din cele mai prozaice și mai familiare și chiar introducerea unor rime noi. În prima parte a studiului, criticul se referea la viața "externă" a lui Eminescu, viață care nu a influențat opera, fiindcă Eminescu este "rezultatul geniului său înnăscut". Existența autentică a lui Eminescu se confundă cu opera; adevăratul Eminescu este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care i-a alimentat ideile teoretice. Fondul ideatic depinde de "forma frumoasă" a poeziei, considerată "partea cea mai sugestivă în opera lui". Analizând metamorfoza culturalului în estetic, Maiorescu abstractizează forma considerând-o un principiu diferențiator al universului artistic de nonartistic. Rimele eminesciene sunt noi, formate din "împreunarea unui cuvânmt prescurtat (...) sau din două cuvinte" ; utilizarea substantivelor în realizarea rimei. Poeți și critici Acest articol marchează sfârșitul criticii generale maioresciene. Criticul a reușit să susțină și să impună o nouă direcție în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sugestivă în opera lui". Analizând metamorfoza culturalului în estetic, Maiorescu abstractizează forma considerând-o un principiu diferențiator al universului artistic de nonartistic. Rimele eminesciene sunt noi, formate din "împreunarea unui cuvânmt prescurtat (...) sau din două cuvinte" ; utilizarea substantivelor în realizarea rimei. Poeți și critici Acest articol marchează sfârșitul criticii generale maioresciene. Criticul a reușit să susțină și să impună o nouă direcție în cultura românească. El consideră că literatura de bună calitate s-a afirmat deja și ea are suficientă forță
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
larg deschiși, îl caută cu privirea. 4. Apoi el înțelege tot! 5. Iată-i că vin, la braț, cu fețe zîmbitoare: dl Alexander 6. și dra Ann. 7. Dl Alexander este poet. La viața lui a scris deja multe 8. rime. A scris o poezie despre Danny, una despre 9 pîinea cu stafide; una despre cîntecul privighetorii în 10. pădurea liniștită; și mai mult de șapte despre dra Ann! 11. De ce atît de multe poezii pentru dra Ann? 12. Ei bine
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
identificare prin empatie. Jocul între simbolistica apăsată de simbolizări emfatice și construcția elaborată contribuie la retorica naratorului, care nu vizează atît reprezentarea ororilor holocaustului, cît a indicilor în cauză: de exemplu, mîna fetiței Danka. O strategie antirealistă este "poetica dublajului"; rima, repetiția, inversările simetrice. Ea permite desfășurarea laolaltă a aluziilor biblice și istorice reale. Această strategie subminează tendința anecdotei de a prelua și a impune realismul ca sentimentalism, tendința istoriilor individuale de a umbri tragediile istorice. Totuși, ea reușește să îi
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
intitulat Sonete (1990). Scrie o poezie hieratică, în forma fixă a sonetului, vădind o limpede aspirație spre clasicitate. Versul este strict din punct de vedere prozodic, nu apelează excesiv la metaforă, poetul cultivând programat armonia, eufonia, cadențele ritmice perfecte și rime pe cât posibil fără cusur. Dar își încarcă stilul, adesea împovărându-l cu fonetisme regionale, la care se adaugă și o pronunțată ruralizare a graiului, deoarece pare a socoti reprezentativ doar idiomul din localitatea natală. Talentul învinge însă aceste tendințe de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287383_a_288712]
-
asigurat un loc în istoria literaturii române prin traducerile din literaturile antice și moderne, atras de autori diverși, de toate mărimile, de la Vergiliu la Pitigrilli. Printre cei pe care i-a mai transpus în românește se numără Horațiu, Iuvenal, Petrarca (Rime de dragoste), Fernando de Rojas (Celestina), Leopardi, Lermontov, Flaubert (Doamna Bovary), Federico García Lorca (Nemaipomenita pantofăreasă), Alfredo Panzini, Miguel de Unamuno (Negura). În schimb, un interes doar documentar prezintă producțiile sale originale: textele publicistice din Oameni. Portrete literare (1934), piesele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
Hania, București, f.a.; Alfredo Panzini, Caut nevastă!, pref. trad., București, 1928; Miguel de Unamuno, Negura, introd. trad., București, 1929; ed. 2, București, 1975, Eu! București, f.a.; Pitigrilli, În goană după dragoste, București, 1932; Nicolas Ségur, Primăvara voluptuoasă, București, 1932; Petrarca, Rime de dragoste, pref. Al. Marcu, București, 1933, Sonete, pref. trad., București, 1959; Gustave Flaubert, Doamna Bovary, I-II, București, [1940]; Federico García Lorca, Nemaipomenita pantofăreasă, introd. trad., București, 1946; Mihail Lermontov, Mascarada, pref. Mihai Novicov, București, [1948]; Horațiu, Versuri, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
imaginar, orice cuvînt poate avea această putere coagulantă sau, dimpotrivă, dezintegratoare. Poemul este - cum Îl va defini Voronca nu peste multă vreme - o „alunecare Într-o cale lactee de imagini”, „o succesiune de hazarduri”, „aventură totală”, „perpetuă mișcare”. PÎnă și rima, element tradițional constrîngător al discursului, se transformă Într-un factor de dinamizare, alături de celelalte elemente ale prozodiei clasice (Colomba e scris În Întregime În vers perfect ritmat și organizat strofic În catrene), căci ceea ce se impune În ultimă analiză este
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lemn... Și de data aceasta tensiunea afectivă, cu creșterile și descreșterile ei, face corp comun cu substanța textului: după ce crescuse din notațiile disparate ale „panicii” eului, imnul Își destructurează spre final tiparele „tradiționale”, renunțînd la ritmul ordonat și la muzica rimei, marcîndu-și căderea de tensiune și În semnul tipografic: ultima sintagmă, emblematică, „ORA CEAIULUI” e tipărită sub forma unei scări descendente, concretizînd extenuarea discursului. „Artificiu tipografic”, cum spunea G. Călinescu, dar semnificativ (ca și altele) pentru atenția acordată de poet „formelor
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de imagini Îi Înfășoară ca un fular umerii. Pasul său sună În moneda asfaltului, atinge ca o buză fluierul aerului. MÎna oprește ca un inel zborul, Împrumută albastrul din aripile coțofenei, Împletește beteala versului În ritmul ciocănitoarei, toarnă În degetarul rimei toată licoarea codrilor”... Voronca este Însă și autorul unor adevărate poeme În proză, mai mult sau mai puțin fidele „tiparului” acestei specii. Ar intra Într-o altă categorie majoritatea pieselor cuprinse În placheta din 1932, Act de prezență (cu excepția, poate
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
traducă starea de exaltare imnică, revărsarea preaplinului sufletesc, năzuința de „istovire” - cum ar zice Ion Barbu - a cîntecului, Într-un discurs ce-și reia și variază la nesfîrșit pretextele, cu atît mai mult cu cît tiparul strofic, armonia ritmică, muzicalitatea rimei Încurajează menținerea atmosferei incantatorii. Ca să sugereze intensitatea sentimentului erotic și ubicuitatea luminoasei prezențe a femeii iubite ce iradiază În toate lucrurile din jur, poetul multiplică spectaculos elementele de relație, fie la nivelul versului („Te simt În glas, În buză, În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
aventura și a o scrie prefer(ă) ipostaza din urmă”). Iar autorul, altminteri fidel preceptelor constructiviste pe care Încearcă să le aplice În versurile ce vor alcătui Invitație la bal, nu renunță Întotdeauna la armonia „clasică”, asigurată de ritm și rimă. La rîndul său, poemul Colomba, cu marile lui libertăți În materie de construcție a imaginii și cu sugestia unei dinamice viziuni simultaneiste, nu se dispensează de tiparul strofic tradițional, profitînd chiar de „antrenul” realizat de eufonie. Iar În Ulise, mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fi și a se exprima precum ceilalalți colegi (rock, sex, bancuri porcoase sau politice: "Sus muncitori și-nainte / Pe drumul marii biruinți ... Inți, inți, ia-o-n dinți"). Se complace în postura de exclus, de izolat (de unde și strigătura cu rimă insinuând că ar fi onanist ce i se adresează, între glumă și ofensă), în numele pariului său pe viață și pe moarte de a deveni cel mai important scriitor, demolatorul cosmosului pentru a-l înlocui cu o carte, un amant al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de istorioare morale pentru băieți și băiete, îi apare culegerea cea mai importantă, Proverbele românilor, care îl și face cunoscut. În prefață, H. enunță câteva observații despre vechimea și legătura speciei cu modul de viață al unui popor. Remarcând rolul rimei în memorarea proverbelor, le versifică el însuși, uneori îndepărtându-se de spiritul popular. Subliniază rolul lui Anton Pann în culegerea proverbelor și citează alți precursori ale căror lucrări i-au servit, de asemenea, la alcătuirea volumului (Aron Pumnul, Timotei Cipariu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287435_a_288764]
-
unor constrîngeri poetice ("Coca-Cola, c'est ça"18, "On est fou d'Afflelou"19, "Vas-y Wasa, vas-y la forme"21). Sloganul "On est fou d'Afflelou", de exemplu, poate fi analizat în două părți de cîte trei silabe, fiecare cu rima în -ou, întărită de f de o parte și de alta. Aceste procedee sînt folosite și în poezie, odinioară strîns legată de memorizare și de declamare. Lumea contemporană, oferind posibilitatea înregistrării unei singure voci, sau vocile împreună cu mimica și gesturile
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
în dicționare; - pe proprietățile lingvistice, pentru că proverbul este supus anumitor constrîngeri care îl stabilizează și facilitează memorarea sa. Este scurt și structurat în mod binar ("La tată avar, fiu risipitor", "Ce-am avut și ce-am pierdut"); recurge adesea la rime (cum ar fi rima în -ut de la proverbul precedent), se pun în relație părți cu un număr egal sau apropiat de silabe; se stabilesc simetrii sintactice sau semantice: "Cine învinge fără pericol, triumfă fără glorie"; recurge la construcții sau cuvinte
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
unor proverbe, care marchează tocmai caracterul lor imemorial. 2. Sloganul Proverb și slogan Sloganul, fie el publicitar sau politic, prezintă unele asemănări cu proverbul. Formulă scurtă, destinată să fie repetată de un număr nelimitat de locutori, care utilizează, de asemenea, rime, simetrii silabice, sintactice sau lexicale, sloganul constituie, ca și proverbul, un fel de citat: cel care spune "Nu există viitor fără conexiuni"40 (slogan pentru marca Connexions), sau "Coca-cola e așa"41 nu se erijează în responsabil al acestor enunțuri
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Evoluția sloganului Spre deosebire de proverb, care rămîne neschimbat cu trecerea timpului, sloganul este influențat de evoluția mijloacelor media. În epoca "reclamei", sloganul era difuzat mai ales la radio; pentru că trebuia să concentreze esențialul mesajului publicitar, el avea o structură foarte rigidă, rime, jocuri de cuvinte: "Dubo, Dubon, Dubonnet" (aperitiv), "Este bun, Banania"45, "De ce Picon? Pentru că e bun"46. Astăzi sloganul este adesea citit într-o revistă sau auzit la televiziune și nu poate fi separat de imagini, de povestiri, fiind prins
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de neseriozitate și de jovialitate frivolă identitatea unui sentimental care își exteriorizează melancolia în tumbe și poze ludice. Pe scurt, neseriozitatea unui serios care ezită să se ia în serios. Formula compozițională constă în patinarea - versificată riguros, cu ritm și rimă utilizate cantabil - pe suprafața unui mare număr de obiecte, convenții, poze, amestecate într-o confuzie a regnurilor pentru a obține efect de burlesc: „Orele le anunță cocoșii electronici./ Îmi curăță armurile de praf stelar, păpușile./ Strămoșii, din tablouri, mă urmăresc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
au diverse variante și se înscriu în șirul înaltelor valori ale culturii naționale românești. Nu ne vom opri asupra orației de nuntă despre care am scris în subcapitolul „Nunta.... Bocetele la înmormântări sunt creații care nu respectă întotdeauna o anumită rimă. Ele sunt exprimate sub formă de versete a căror melodie folosește doar 2-3 note muzicale. Impresionante sunt bocetele ce exprimă durerea despărțirii de părinți: „Tătucă, bunul meu, Tu aicea când ișei Frumos mă mai sfătuiei Dar de-amu când oi
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
senzațional al autorului, cât și înclinația sa de a supradimensiona personaje și întâmplări, plăsmuirea, cu țesătura ei de fapte pe cât de grozave, pe atât de neverosimile, ia o turnură de naivă și ușuratică legendă. Versificația, chiar dacă avariată pe alocuri de rime forțate, e în genere corectă, tacticoasă, în contrast flagrant cu patimile mari (ură, iubire, dor de răzbunare) care se agită. Prolixă este drama în cinci acte, în versuri, Dorin (1883), din care un crâmpei apăruse în „Literatorul”. Drama, erotică, sentimentală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
a lexicului, la dispunerea fantezistă a literelor, pentru a exprima o vibrație emoțională în versuri de complicată virtuozitate formală. Încrederea în puterea de sugestie a cuvintelor, în eficiența epitetului, a comparației, a alegoriei, îndrăzneața inventivitate în materie de ritm și rimă fac din Înger în gerunziu și din Pasul pe nu (2000), cu subtitlul Jurnal itinerant (1 ianuarie-31 decembrie 1996), reale laboratoare de tehnică a poeziei. SCRIERI: Cetatea de inimă, București, 1972; Porțile lui Septembrie, București, 1979; Infranord, Iași, 1981; Inscripții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
trufanda și indică volumul lui Decourdemanche, folosit și pentru Pradă de război, dar nu-l omite nici pe kir Ștefan, ,,staroste de bărbieri pe vremuri din Ploiești’’. Nota la Kir Ianulea are însă o latură mai doctă, pornind de le rimele lui Giovanni Brevio și Machiavelli, pomenește de bibliografia lui John Dunlop și de poveștile lui La Fontaine. Nota la Făt Frumos cu moț în frunte citează ediția din Perrault, după care a tradus mai înainte o altă operă. Kir Ianulea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]