2,775 matches
-
Plăcut este gândul că, astfel ordonată, viața ta devine coerentă, nimicnicia își capătă sens, iar Luminarea veni-va ca un sfârșit firesc. Neplăcută este însă povara conștiinței că ai trăit alandala, bucurându-te doar de risipire. Deși, iată, și din risipă se poate umple golul... 31tc "31" E prima zi de Paște. Ascult la radio cântece de temniță, povara luminoasă a unor suflete chinuite pe nedrept. De fapt, nu sufletele au fost chinuite, ci trupurile lor au fost batjocorite, rănite, umilite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din această Lume. Povara ta de minune și lumină din această Lume. Nici acum nu sunt pregătit. Doar că acum mă las dus în voia acestei coborâri. Luminarea care va să vină îmi duce parcă drumul. Îmi călăuzește pașii prin risipa zilelor de demult și îmi ordonează textul trăit de mine cândva, dar scris de un altul acum. Văd acum și momentul în care m-am despărțit de Vichi. Când am fugit, de fapt, de ea. Într-o dimineață de Paște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bine știam, primii serioși pași într-o cu totul altă lume. Fără Lia, fără prelucrările lor de la partid, fără gândul că am de pierdut ceva dacă ajung sau nu inspector-șef pe județ. Mă aruncasem, conștient, în lumea aceea de risipă ca și cum experimentam pe mine un leac nou, o otravă sau un întăritor grozav, ale cărui riscuri sau beneficii, neștiute, mă sileau doar să trăiesc alandala, fără iluzii, fără avânturi, fără nimic din ceea ce ar fi putut să-mi tulbure plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ca pasărea nopții, sfredelind preaînaltul Am stat față-n față cu mine și altul Risipind nopți de vis, irosind bucurii... Acum sunt zgârcit și ador orice clipă Și caut aievea un colț străveziu, Să pot aduna ce-am pierdut prin risipă, Dar luna-mi șoptește, că-i mult prea târziu...
E T?RZIU... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83794_a_85119]
-
pretențiile, cerîndu-mi cu insistență sa mai adaug câte ceva la numele iubitei ― "nu cine știe ce", spuneau ei ― în așa fel, ca inițialele să dea: "Valeria, te iubesc", Cristina, te ador", "Lili, îmi ești dragă"... și altele cam în același gen! * O, ce risipă de dragoste era printre băieții din clasa noastră la începutul acestei primăveri timpurii! Și eu nu mai puteam să dorm de mirosul pătrunzător și dulce al fiorilor de liliac... Mă frământam nopțile pe toate părțile și-abia izbuteam să ațipesc
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
patimile oamenilor. Când vizitase Prundenii cu doi ani înainte, totul părea acolo statornic, dar probabil era ultima fază a formei de-atunci, deoarece totul se modificase cu atâta repeziciune. Mini apucase atunci panorama supremă a unei așezări. Acum putea privi risipa lucrurilor și mersul ei grabnic de fărămițire. O servitoare de oraș veni să le deschidă cu nepăsare și le conduse prin coridoare pe o terasă mică, care da pe o latură a gradinei și pe care Mini nu o cunoștea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
atrăgător, ca un Eldorado, îmi făceam proiecte îndrăznețe, pe termen lung, mă luam la trântă cu obstacolele ce mi se așezau de-a curmezișul drumului, mă băteam pentru a-mi afla locul și rostul în profesie și în viață, făceam risipă de inteligență, de energie și chiar de sănătate. Viitorul, mai luminos sau mai pâclos, și-l făurește fiecare după împrejurări, după dorință, voință și resursele intelectuale, sufletești și fizice de care dispune. Totul este să nu te mulțumești cu binele
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
decadă sub imperiul grandorii. Nu, el este aici ca un fel de prelungire, o lanternă magică a viceregelui, care nu este altceva decât imaginea lanternii magice a regelui-împărat. Lumea trebuie să accepte acest aspect, să se împace cu situația. Cu risipa. Procesiunea trece prin oraș, apropiindu-se de platoul din fața acelui oribil palat, în formă de tort de mireasă. Este prima vizită pe care sir Wyndham o face la Fatehpur, iar vederea edificiului gigantic îi accentuează starea de rău. Construcția decadentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vin seara s-adape cirezile toate, cu bivolii ceții, încearcă să scoale din chivote farmec de veri adunate, doi parmeni, cu albul veghindu-le clipa, se luptă cu spira ce-n jos îi adună și lumpenul tainic, de glod, e risipa lăsându-i în urmă, din crucea lor bună, ajunși de povară, ca plugul se taie în brazde, cu gândul tulpinilor încă, iar mugurii tainei pocnesc în odaie, pe lângă lumina ce-ncet îi mănâncă, părinții mei dragi s-au urcat pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rodii dorințele din fiecare fată coboară-n larma poftelor plurale ademenind răspunsuri și adună săruturi silnice și-atingeri goale pe somnul cald cu tihna lui cea brună eu nu te cred că netezești lumina sau că-mi dezmierzi suflarea ori risipa și încă sorb din asfințit rugina cu ochii-n care mi-am ascuns aripa privind complice beznele curate strunindu-ți glezna mă-nșelai cuminte și carnea verde-a clipelor furate lua gustul drept al dreptelor cuvinte Căutări prin vara arsă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
plămădesc în tine ca unică ființă. Chipul ți-e ars de nerostitele cuvinte, Sărutul meu setea-ți va domoli în noapte, Când trupurile noastre ți vor aduce-aminte Tulburătoare doruri din păgâne șoapte. Nu pot și nu vreau să te las risipei pradă, în ochii mei nu va muri nicicând chemarea înfiorând mute troiene de zăpadă, Iar visele-mi nu vor mai rătăci cărarea. Pe umeri frigul Uimit privesc cum ninge-ntruna ca-n poveste Și totul e nimic, nimic e tot
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și ce-i bine. în mine erau o nestinsă scânteie Și visuri nebune-n dorinți ancestrale. Spirale de dor în fantastică cheie Sub cerul senin îmi cântau madrigale. Neplânsele lacrimi rămase-n uitare Zefirul le zvântă ștergându-le clipa... Atâta risipă de viață! Iertare! Las astăzi iubirea să-mi crească aripa. Astenii de primăvară Iar mă dor albastre doruri Și mă simt căuș de vânt, Am dat mersul pentru zboruri Și cuvântul pentru cânt. Te-am pictat sub a mea pleoapă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Și împletește-n două firul Acordului de inimi calde Ce-n alb de crin își lasă girul. Din lăcrămioare, clopoței Șoptesc timid iubiri suave Pe-altar de primăvară sclave împodobind cu vis de-o clipă Trăiri ce-n taină fac risipă De flori firave. Zvon în geam apare mândră față Cu ochi de cer, cosiță blondă Să dea binețe-n dimineață Și cu privirea-i ca o sondă Absoarbe zarea-n întregime Cu fața-i vie, rubicondă. De sus în jos
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
An-te-hai se șterge la gură și se îndepărtează de masă. — Trebuie să mănânc toate astea de una singură? întreb. — Nu trebuie, doamnă. Este eticheta Curții să vi se servească nouăzeci și nouă de feluri la fiecare masă. — Dar e o risipă atât de mare! — Nu, nu veți risipi nimic, doamnă. Puteți întotdeauna să le dăruiți mâncarea slujitorilor. Sclavilor le este foame și nu li se dă niciodată să mănânce suficient. Se vor supăra? — Nu, se vor simți onorați. — Bucătăria nu prepară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu dăunătoru’! Să vă spun drept, mi s-a și aplecat de la atâta carne prăjită. Tata zicea că, cu o singură caramea, a omorât trei ciute, că după ce le altoia cu ciocanu’, le-o scotea din bot, ca să nu facă risipă.” Jivinoiu Îl luase pe după umeri pe Mititelu așa, ca un părinte, și-l trăsese din potecă, undeva la fereală de ochii și urechile celorlalți copii. Aceștia, Însă, auziseră răstelile Înăbușite ale Directorului și zăngăitul, În câteva rânduri, al legăturii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și îngrămădite într-o dezordine îngrozitoare. Peste mâncare și în jurul lui Nobunaga roiau muște. Aici pute! mârâi el, furios. Apoi, intrând în camera unde se gătea, continuă, fără a i se adresa cuiva anume: — Ce-i asta? Numai mizerie! Numai risipă! Aveți de gând să gătiți pentru onoratul nostru oaspete în putoarea asta? Vreți să-i serviți pește stricat? Aruncați imediat toate porcăriile astea! Furia lui Nobunaga era complet neașteptată, iar bucătarii-șefi i se aruncară la picioare. Era o scenă jalnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump: și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. 4. Unora dintre ei le-a fost necaz, și ziceau: Ce rost are risipa aceasta de mir? 5. Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei, și să se dea săracilor." Și le era foarte necaz pe femeia aceea. 6. Dar Isus le-a zis: "Lăsați-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
cu mâinile tremurânde mia conturat insistent fața, zăbovind asupra ochilor mei, apoi a șoptit: -Seamănă cu taică-su. Dar unde-i Nică. Mătușa ne-a făcut semn să înțelegem că moșul trăiește în cele două lumi și ar fi o risipă de timp să îi mai dăm multe explicații. L-am privit mult și i-am zărit mâinile acelea zbărcite ca niște smochine, care ne aduceau un strop de lumină în copilărie prin zborul frânt al păsărilor de ghips și al
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
stabilește că seraliștii trebuie să primească liber de la locurile lor de muncă în zilele stabilite pentru participarea la cursurile serale de la colegiile tehnice... Știm toate astea, zise un patron de firmă de construcții. Și mai știm și că e o risipă îngrozitoare de timp și de bani publici. Țara asta ar ieși mult mai câștigată dacă oamenii ăia ar fi lăsați să meargă în continuare la lucru. — Cursurile la care participă, continuă directorul înainte să apuce să intervină cineva cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
a Tovarășului Suprem... provoacă zilnic noi glume bune... și Irina râde, înveselită. Pune receptorul în furcă, stânjenită, amețită. Speriată de ce spusese sau de excesiva ei grabă de a ridica receptorul sau de șansa care s-a dovedit falsă sau de risipa serii care se taraște perfidă, încetinită. Se rotește pe un picior, să se explice. — Domnul Gafton! Să mă felicite. E foarte atent, nu uită în nici un an să mă felicite. — Deci, îl cunoști pe Mauriciu! Asta nu bănuiam, mormăie doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am văzut În viața mea niște flori atât de incredibile ca astea. Se uită la curier. Și ce-o să faceți cu ele ? — Nu știu. Ridică din umeri. Le aruncăm, cred. — O, Doamne. Lissy Îmi aruncă o privire de control. Ce risipă... Ia stai. Doar nu... — Lissy, nu pot să le accept! exclam. Nu pot ! O să creadă că asta Înseamnă că totul e OK Între noi. — Nu, așa e, ai dreptate, spune Lissy călcându-și pe inimă. Trebuie să le trimiți Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
inițial unele îndoieli, ele s-au risipit cu totul din clipa în care v-am... „întrezărit”. Conștient că avea în fața lui pe cea mai imprevizibilă și, deci, cea mai periculoasă dintre creaturile feminine, consulul îi sărută mâna cu o veritabilă risipă de galanterie, domeniu în care se simțea întotdeauna sigur pe sine, propunându-și să fie ceva mai prevăzător în continuare. Numai că după primele minute de conversație hotărârea lui se risipi, înțepeneala se dovedi cu totul inutilă și se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de mână străbătu în fugă culoarul prin puzderia de admiratori fermecați de „vocea și prezența sa extraordinară”, „de pozele sale academice de neuitat”, cum apucau unii să-i mai șoptească atunci când ea le mângâia, în trecere, obrazul, dispărând într-o risipă de bezele. PAGINĂ NOUĂ 9 Șoimul țâșni drept în sus, plană un timp gâdilând burta cerului cu franjurile aripilor, după care și le adună, se răsturnă cu capul în jos, în poziție de diamant, și căzu fulgerător asupra prăzii. Lovitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ei în timp ce astupa gaura din măseaua stăpânului, asigurând-o că posedă multe și variate leacuri deloc amare. Iată un exemplu minunat despre felul în care un om inteligent își poate folosi beteșugul surzeniei ca să dea o sclipire de galanterie unei risipe savante de vorbe, punând totodată un farmec cuceritor în practicarea unei meserii îndeobște dezagreabile. PAGINĂ NOUĂ 15 Galeria subterană, prin ecourile ei prelungi, amplifica râsetele și vorbăria invitaților. De Lăsata secului și în buna tradiție a Luminăției Sale, Nicolae își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu artificii și fel de fel de surprize comestibile, aromitoare, mișunătoare sau zburătoare, serenade cu lăutari, ca să nu mai pomenesc și de stolurile bilețelelor parfumate purtând desene elocvente și versuri duioase... Drept să-ți spun, mai multă imaginație și atâta risipă de of-uri și ah-uri ca în orașul acesta n-am mai văzut și n-am mai auzit niciodată până acum. În dormitor, înainte de a-i da poțiunile după care ea întinsese deja mâna, Guibert îi reaminti, jumătate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]