2,155 matches
-
Mihail Sebastian și Fănuș Neagu. Reprezentant notoriu al altei generații de scriitori, care începe de la Dimitrie Stelaru și Sorin Stoian și continuă cu pleiada de poeti teleormăneni, Adrian Raicu, Ștefan Stănculescu de la Turnu Măgurele; sau cu Stan V. Cristea de la Roșiori de Vede și Florin Burtan de la Alexandria, scriitorul Virgil Andronescu este autorul a patru volume de versuri: ,,Poezii’’, editura Tipoalex, 2003; ,, Chipul tău blând, coborât din icoane, mă ține strâns sub pleoapă’’, editura Tipoalex, 2010; ,, Ultimele luni din viața umbrei
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
din Cernăuți; Pyk Gălășescu, profesor suplinitor de drept comercial comparat la Universitatea din Cernăuți. Principalii colaboratori erau profesori de la diferite universități și instituții de profil din țară, dar mai ales din Cernăuți: Th. Alexandru, Petre Andrei, Gh. Arghirescu,, M. Ariton, Roșiori N. Bădescu, N. Bălănescu, S. Bibiring, T. Bocancea, G. Boldișor, C. Botez, Brătescu Voinești ș.a. Continuatoare a revistei Richter-Zeitung, redactată de avocatul Anton Nevelerel în perioada 1904 - 1912, Bucovina își propunea să servească Curții de Apel cu cele două secțiuni
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
31). La această bătălie au luat parte un batalion din regimentul de dorobanți (Mehedinți și Dolj), un batalion din 1 dorobanți (Muscel și Argeș), 1 batalion din 6 Ilfov, regimentul 10 dorobanți Putna, două regimente de călărași, 2 regimente de roșiori și un regiment de ulani ruși.161 * căderea plevnei În București, prelungirea asediului Plevnei face ca enervarea populațiunii să crească zi cu zi. Pe de o parte se dădeau asigurări formale că zilele Plevnei sunt numărate, iar pe de alta
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
spatele armatelor ruso-române de la Plevna. Luptele de aici, la care au luat parte un detașament român aflat sub conducerea colonelului George Slăniceanu și un detașament româno-rus comandat de generalul Meyendorf, din armata rusă (detașament din care făceau parte brigada de roșiori de sub comanda colonelului Victor Crețeanu și Regimentul 4 ulani = cavalerie rus) au avut loc în zilele de 7/19-9/21 noiembrie 1877, inamicul fiind silit, în cele din urmă, să părăsească, cu pierderi grele, cetatea Rahova, refugiindu-se la Lom
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
venirea lor la putere, liberalii au făcut o vină mare guvernului conservator din această prevedere. În fiecare duminică din primăvară și începutul verii era în Cișmigiu răzvod. Detașamente din fiecare armă, ofițeri, generalul Florescu urmat de aghiotantul său, căpitanul din roșiori Gherghe și alți ofițeri din stat-majorul său, luase muzică. Generalului Florescu îi mai plăcea și fastul, pe lângă dorința ce avea de a canaliza interesul public către acelea ale oștirii. Dar pasiunea opoziționistă birui. Nu e nici o asemănare între tonul ziarelor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a coordonat departamentele de Poliție, Siguranță și Jandarmerie în primele două guverne conduse de generalul Antonescu a fost Alexandru Rioșanu. Născut la 20 februarie 1892, în București, acesta a absolvit Școala Militară de Cavalerie (1913), fiind repartizat la Regimentul 9 Roșiori, de unde s-a mutat la Regimentul 4 Roșiori. Cu această unitate a luat parte la luptele de la Mereni și Robănești, unde a căzut prizonier, la 19 noiembrie 1916. Întors din captivitate (1918) a fost reîncadrat în aceeași unitate și a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
în primele două guverne conduse de generalul Antonescu a fost Alexandru Rioșanu. Născut la 20 februarie 1892, în București, acesta a absolvit Școala Militară de Cavalerie (1913), fiind repartizat la Regimentul 9 Roșiori, de unde s-a mutat la Regimentul 4 Roșiori. Cu această unitate a luat parte la luptele de la Mereni și Robănești, unde a căzut prizonier, la 19 noiembrie 1916. Întors din captivitate (1918) a fost reîncadrat în aceeași unitate și a luat parte la campania din Ungaria. În 1919
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
șeful Școlii de Cavalerie. La 31 mai 1938 a demisionat din cadrele active și a trecut la pensie cu gradul de locotenent-colonel, figurând ca rezervist la Regimentul 4 Călărași. Până atunci a mai activat în Regimentele 5 Călărași (1917-1920), 4 Roșiori (1924-1928), Brigada 2 Roșiori (1928-1931), Regimentele 6 Călărași (1931-1932), 16 Călărași (1933), 9 Roșiori (1934) și 10 Roșiori (1937). S-a căsătorit cu Sonia Economos (6 februarie 1927) și au avut trei copii: Ioana (n. 14 noiembrie 1927), Caterina (n.
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
La 31 mai 1938 a demisionat din cadrele active și a trecut la pensie cu gradul de locotenent-colonel, figurând ca rezervist la Regimentul 4 Călărași. Până atunci a mai activat în Regimentele 5 Călărași (1917-1920), 4 Roșiori (1924-1928), Brigada 2 Roșiori (1928-1931), Regimentele 6 Călărași (1931-1932), 16 Călărași (1933), 9 Roșiori (1934) și 10 Roșiori (1937). S-a căsătorit cu Sonia Economos (6 februarie 1927) și au avut trei copii: Ioana (n. 14 noiembrie 1927), Caterina (n. 12 octombrie 1928) și
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
a trecut la pensie cu gradul de locotenent-colonel, figurând ca rezervist la Regimentul 4 Călărași. Până atunci a mai activat în Regimentele 5 Călărași (1917-1920), 4 Roșiori (1924-1928), Brigada 2 Roșiori (1928-1931), Regimentele 6 Călărași (1931-1932), 16 Călărași (1933), 9 Roșiori (1934) și 10 Roșiori (1937). S-a căsătorit cu Sonia Economos (6 februarie 1927) și au avut trei copii: Ioana (n. 14 noiembrie 1927), Caterina (n. 12 octombrie 1928) și Alexandru (n. 25 noiembrie 1931); soția a decedat în februarie
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
cu gradul de locotenent-colonel, figurând ca rezervist la Regimentul 4 Călărași. Până atunci a mai activat în Regimentele 5 Călărași (1917-1920), 4 Roșiori (1924-1928), Brigada 2 Roșiori (1928-1931), Regimentele 6 Călărași (1931-1932), 16 Călărași (1933), 9 Roșiori (1934) și 10 Roșiori (1937). S-a căsătorit cu Sonia Economos (6 februarie 1927) și au avut trei copii: Ioana (n. 14 noiembrie 1927), Caterina (n. 12 octombrie 1928) și Alexandru (n. 25 noiembrie 1931); soția a decedat în februarie 1934. În februarie 1929
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
aceeași carieră. Constantin a obținut bacalaureatul la Liceul din Focșani, apoi a optat pentru cariera militară, fiind admis la Școala de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie din București, în 1901. O absolvă în 1903 și este repartizat la Regimentul 6 Roșiori, după care urmează Școala Specială de Cavalerie din Târgoviște (1904-1906), împreună cu viitorul mareșal Ion Antonescu. După absolvire, se mută în Regimentul 1 Roșiori, în care fusese repartizat sublocotenentul Ion Antonescu, unde rămâne până în 1908 când, în urma unui accident de călărie
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Infanterie și Cavalerie din București, în 1901. O absolvă în 1903 și este repartizat la Regimentul 6 Roșiori, după care urmează Școala Specială de Cavalerie din Târgoviște (1904-1906), împreună cu viitorul mareșal Ion Antonescu. După absolvire, se mută în Regimentul 1 Roșiori, în care fusese repartizat sublocotenentul Ion Antonescu, unde rămâne până în 1908 când, în urma unui accident de călărie, în timp ce participa cu unitatea la manevre, își fracturează șira spinării și este nevoit să părăsească arma Cavaleriei. La propunerea generalului Averescu, ministru de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
unde rămâne până în 1908 când, în urma unui accident de călărie, în timp ce participa cu unitatea la manevre, își fracturează șira spinării și este nevoit să părăsească arma Cavaleriei. La propunerea generalului Averescu, ministru de Război și fost comandant al Brigăzii 1 Roșiori, care îl cunoștea, trece în Jandarmerie și este numit comandantul Companiei de Jandarmi Covurlui, subordonată Regimentului 1 Roșiori. A participat la al doilea război balcanic ca pretor al Diviziei 1 Cavalerie, în perioada 20 iunie-31 august 1913. Din 16 octombrie
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
șira spinării și este nevoit să părăsească arma Cavaleriei. La propunerea generalului Averescu, ministru de Război și fost comandant al Brigăzii 1 Roșiori, care îl cunoștea, trece în Jandarmerie și este numit comandantul Companiei de Jandarmi Covurlui, subordonată Regimentului 1 Roșiori. A participat la al doilea război balcanic ca pretor al Diviziei 1 Cavalerie, în perioada 20 iunie-31 august 1913. Din 16 octombrie 1914 este comandantul Companiei de Jandarmi Dolj, cea mai mare din țară, cu care a luat parte la
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
arătat simpatie” pentru ideologia legionară și avea rude care au activat în această mișcare; - căpitan Aurel Slăvescu (Brigada 8 Cavalerie) era „afectat” de o boală a soției și „înrudit” cu fostul prim-ministru Gheorghe Tătărescu; - căpitan Eugen Petit (Regimentul 4 Roșiori) s-a arătat „lipsit de discreție și seriozitate” în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; - căpitan Nicolae Silișteanu (Regimentul 3 Cavalerie) nu avea vicii sau defecte, însă a fost respins pe motivul că soția sa era nepoata omului politic Grigore Iunian; - locotenent
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de discreție și seriozitate” în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; - căpitan Nicolae Silișteanu (Regimentul 3 Cavalerie) nu avea vicii sau defecte, însă a fost respins pe motivul că soția sa era nepoata omului politic Grigore Iunian; - locotenent M. Cristodorescu (Regimentul 9 Roșiori) se afla în aceeași situație, fiind nepotul lui Al. Donescu, fostul primar al Capitalei; - locotenent Gheorghe Rusescu (Armata 1) a fost catalogat cu „amorul propriu foarte dezvoltat”, ceea ce îi provoca acestuia dese fricțiuni cu camarazii și cu șefii. Din arma
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
doctor (științe) Nume, Prenume (Localitate de proveniență) Total 1889-1890 (stiinte naturale) Neaju, Nicolae (Focșani). 1 1892 (științe chimice) Nicolau, Dimitrie (Tecuci). 1 1896 (științe fizice și matematice) Hălăceanu, Virgil (Iași). 1 1912-1913 (științe fizice și matematice) Teodosiu, Aaram (sau Avram) (Roșiori de Vede). 1 La finalul acestor notații am putea spune câteva cuvinte despre Virgil Hălăceanu (1874-1917), cunoscut în epoca mai degrabă ca având diplomă de inginer, decat că titular al unui doctorat în științe, care publică în 1898 un manual
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
politice și administrative), Făcăeni (filosofie și litere), Fălticeni (drept), Furculești (științe politice și administrative), Giurgiu (drept), Goștile (științe politice și administrative), Motoșeni (filosofie și litere), Ocna (drept), Ozolești (drept), Pitești (filosofie și litere), Puțeni (drept), Râmnicu Sărat (medicină), Roșcani (drept), Roșiori de Vede (științe), Scradă (drept), Târgu Frumos (medicină); și, în plus, cei șase români din teritoriile ocupate, si anume: Basarabia (drept, medicina), Transilvania (Brașov / științe politice și administrative; Prejmer / științe; Vâlcele / științe), Ungaria (Riscă / științe politice și administrative). În fine
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
XE "Bariț" și contemporanii săi, vol. II, Editura Minerva, București, 1975, p. 15). La București: 2487, Craiova: 43, Ploiești: 56, Târgoviște: 48, Câmpulung: 56, Pitești: 38, Turnu: 9, Caracal: 8, Giurgiu: 36, Focșani: 21, Buzău: 7, Târgu-Jiu: 3, Câmpina: 52, Roșiori de Vede: 3, Brăila: 37. Ürmösy Sándor XE "Sándor" , op. cit., pp. 65-66. Gazeta de Transilvania, 1844, nr. 33, p. 132. „Erdélyi irodalom”, În Regélő Pesti Divatlap, 1844, nr. 48, pp. 764-766. Augustin de Gerando, op. cit. (vezi nota 719), pp. 182-187
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
școala primară la Țepu (1891-1893) și Tecuci (1893-1895), cursurile gimnaziale (1895-1899) și Școala Militară la Iași (1899-1904), frecventând apoi Școala de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie din București (1904-1906). Din 1907 predă istoria la școala gradelor inferioare din Regimentul 3 Roșiori din Bârlad. Întemeiază împreună cu G. Tutoveanu și Toma Chiricuță Academia Bârlădeană (1 mai 1915), se află printre cei care înființează și conduc revistele „Ion Creangă” și „Miron Costin” și face parte din comitetele de conducere ale revistelor „Freamătul” (la care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
învățător la Școala de aplicație de pe lângă această instituție (1906-1911). Remarcat de mai-marii lui, este trimis în Bulgaria și Ungaria pentru a studia organizarea învățământului de acolo, la întoarcere C. consemnându-și impresiile în două broșuri. În 1910 se transferă la Roșiori de Vede, iar din 1912 până în 1940 funcționează la o școală din Turnu Măgurele, fiind acolo și director. Revizor școlar pentru județul Teleorman, membru în Consiliul general al Instrucțiunii Publice, C. a intrat și în viața politică, fiind ales deputat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
Povestea neamului nostru scrisă pe înțelesul tuturor, I-III, București, 1920-1929; Nepoții Roademultulesei, București, 1922; Școala lui Chițchiron, București, [1926]; Păsărele și păpuși, ed. 2, București, [1928]; Firicel Voinicul, București, 1929; Moțodel, București, [1934]; O clacă în sat la noi, Roșiori de Vede, 1938; Datini strămoșești, Roșiori de Vede, 1939; Fata căpitanului de mazili, Roșiori de Vede, 1943; Familia Roadensec, București, 1946; Din povestea neamului nostru, îngr. Stelian Cristescu, București, 1986; Familia Roademult, îngr. și pref. Stelian Cristescu, București, 1988. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
tuturor, I-III, București, 1920-1929; Nepoții Roademultulesei, București, 1922; Școala lui Chițchiron, București, [1926]; Păsărele și păpuși, ed. 2, București, [1928]; Firicel Voinicul, București, 1929; Moțodel, București, [1934]; O clacă în sat la noi, Roșiori de Vede, 1938; Datini strămoșești, Roșiori de Vede, 1939; Fata căpitanului de mazili, Roșiori de Vede, 1943; Familia Roadensec, București, 1946; Din povestea neamului nostru, îngr. Stelian Cristescu, București, 1986; Familia Roademult, îngr. și pref. Stelian Cristescu, București, 1988. Repere bibliografice: Ana Dragomirescu, „Povestea neamului nostru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
1922; Școala lui Chițchiron, București, [1926]; Păsărele și păpuși, ed. 2, București, [1928]; Firicel Voinicul, București, 1929; Moțodel, București, [1934]; O clacă în sat la noi, Roșiori de Vede, 1938; Datini strămoșești, Roșiori de Vede, 1939; Fata căpitanului de mazili, Roșiori de Vede, 1943; Familia Roadensec, București, 1946; Din povestea neamului nostru, îngr. Stelian Cristescu, București, 1986; Familia Roademult, îngr. și pref. Stelian Cristescu, București, 1988. Repere bibliografice: Ana Dragomirescu, „Povestea neamului nostru” de Florian Cristescu, „Almanahul județului Teleorman”, Turnu Măgurele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]