17,843 matches
-
camere de luat vederi de pe o autostradă și vocea comentatoriului, înainte de toate astea producătoarea va însoți peria de scos pete înapoi în camera verde. Producătoarea de platou îi va înmâna microfonul fără fir spilcuitului cu „ Investiții video”. Îi va spune Roții de Fitness: „Vă mulțumesc că ați venit, dar ne pare rău. Avem prea mulți invitați, și emisiunea s-a lungit...”. Și va pune agenții de pază s-o escorteze afară. Asta ca să poată termina rapid și să preia transmisiunea rețelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tot mai stacojie, iar vocea o șoaptă, să începem prin a face ce am promis. Cele trei luni. Scrieți-vă capodopera. Și-atât. Când mâna ei îi dă drumul, scaunul cu rotile zdrăngăne, stârnind un nor de praf din covor. Roțile din față ale scaunului se ridică de pe covor la aterizarea dură a bătrânului, care își duce ambele mâini la gât, să-și elibereze grumazul. Se apleacă apoi să-și ia cana de cafea de pe podea. Șuvițele cărunte pe care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
par ca niște case. Doar brațul lui Packer petrecut pe după ea ar putea fi un duplex pe Park Avenue. O vilă în Creta. În noaptea aia se întâmplă ca o mașină neagră să oprească scrâșnind din frâne, urcând cu o roată pe trotuar. Farurile, două cercuri de raze strălucitoare îi lovesc drept în ochi pe domnul și doamna Keyes, trezindu-i din somn. Portiera din spate se deschide și de pe banchetă se revarsă țipete. O fată se prăvălește pe trotuar, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
jumătate adormiți, clipind în lumina puternică a farurilor. Bărbatul nu se poate să nu-i vadă. Șoferul nu se poate să nu-i vadă. Fata țipă: Vă rog. Țipă: Numărul mașinii... și e trasă înapoi înăuntru. Portiera se trântește și roțile demarează țiuind, lăsând în urmă doar sângele fetei și urme negre de pneuri. În rigolă, alături de paharele de carton de la fast-food, căzută pe jos în timpul încăierării, o ureche smulsă, palidă, în care scânteiază încă doi cercei de aur.. Abia în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Mona Lisa. Create de nume care nu erau Pablo Picasso. În noapte aceea, uitându-se la desene, Terry aproape s-a dat bătut. Aproape. A doua zi un bărbat a venit la el la studio, unde niște muște negre dădeau roată unei grămezi de fructe pe care Terry încerca s-o picteze când fusese arestat. Tipul era principalul critic de artă al unui concern de publicații. Era un prieten al judecătorului din seara precedentă, și criticul ăsta a zis da, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
muștele care bâzâiau, omul a spus că i-ar plăcea să-i vadă lucrările. — Foarte bine, a spus criticul, privind pânză după pânză, fiecare îndeajuns de mică încât să încapă sub un palton. Foarte, foarte bine. Muștele negre tot dădeau roată, aterizând pe merele atinse de putregai și pe bananele negre, apoi zumzăiau în jurul celor doi. Criticul purta ochelari cu lentile groase cât niște hublouri de vapor. Îți venea să strigi când îi vorbeai, așa cum ai striga la cineva aflat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vor vinde pentru o avere. Tablourile cu maică-sa, cu prietena, câinele sau hamsterul vor primi sprijinul de care au nevoie pentru a deveni clasice precum Mona Lisa. Precum Kokopelli, zeul zvăpăiat al indienilor hopi. În studio, muștele negre dau roată aceleiași grămezi de mere moi și banane fleșcăite. Și dacă te-ajută, îi spun ei lui Fletcher, tipul cu printurile și-a câștigat faima doar fiindcă a ucis un sculptor leneș, care la rându-i a omorât un pictor băgăcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
platinat, ca un etalon care arată cât am stat închiși aici, Miss America urmărește cu privirea motanul care curăță de carne un alt deget. Ridicându-și ochii spre Directoarea Tăgadă, zice: Dacă tu ai fost aia care mi-a luat roata de exerciții, o vreau înapoi. Cu mâinile ușor depărtate, zice: E din plastic roz și cam atâta de mare. Ți-o amintești, nu? Măturând părul de pisică de pe bandajele ei de mătase galbenă, Directoarea spune: — Și de copilul din burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
regulă, în spatele camerei obscure, permițând astfel filmului să se poată deplasa ușor din caseta originală în lăcașul pentru păstrarea peliculei expuse. La aparatele de format îngust Leica (24×36 mm), transportul filmului se realizează și prin intermediul unui pinion cu două roți dințate, ai căror pinteni intră în striațiile standardizate de pe marginea peliculei. Odată ce filmul a fost expus, el trebuie tras înapoi în caseta protectoare, pentru a putea fi scos apoi din aparat. Acest lucru se realizează prin deblocarea pinionului cu roți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
roți dințate, ai căror pinteni intră în striațiile standardizate de pe marginea peliculei. Odată ce filmul a fost expus, el trebuie tras înapoi în caseta protectoare, pentru a putea fi scos apoi din aparat. Acest lucru se realizează prin deblocarea pinionului cu roți dințate, permițând deplasarea filmului în sens invers (în funcție de tipul aparatului, deblocarea se face în diferite moduri, cel mai des întâlnit fiind apăsarea unui buton aflat în partea inferioară a aparatului). Odată deblocate roțile dințate, filmul se trage în casetă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
lucru se realizează prin deblocarea pinionului cu roți dințate, permițând deplasarea filmului în sens invers (în funcție de tipul aparatului, deblocarea se face în diferite moduri, cel mai des întâlnit fiind apăsarea unui buton aflat în partea inferioară a aparatului). Odată deblocate roțile dințate, filmul se trage în casetă prin rotirea unei mici manivele („șpul”), care se găsește în partea superioară a aparatului (figura 2.22). La aparatele electronice, după ce a fost expus în totalitate, filmul este tras automat în caseta protectoare (figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
jucării pe care, mai apoi, le împrăștiase prin toată curtea și nu le mai găsise. Mama îi cumpăra orice. Părinte ce întruchipa doi în unul, nu se gândise vreodată s-o refuze. Dar bucata aceea de fier, garnisită cu două roți și o șa ochioasă, i se părea cel mai teribil obiect pe care îl văzuse până atunci. Privi, prin geam, efortul chinuit al celorlalți. Distracția dură până în seară când, epuizați, intrară în casă. Luana se furișă afară și o zbughi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ciudă, știind că numele celei mai mari gimnaste din lume trebuia să-l poarte Doinița, cea mai talentată dintre ele, elastică și pricepută, membră a cercului de gimnastică, care îi uimea pe toți cu ceea ce știa să facă. Sfoara, coșulețul, roata și tumbe peste cap, exhibiții de care Luana nu era capabilă. Recunoștea, era maestră la săritul coardei, dar la gimnastică se unduia cu grația unei scânduri de lemn. Dar cine avea puterea să se pună cu Luana?! Dacă prestațiile băieților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la aniversările zilelor de naștere ale copiilor. De ziua lui Dan, Anda pregăti o masă festivă bogată. Luana se găti și împreună cu Sanda se prezentă la ușa vărului ei, cu o față radioasă de sărbătoare ițită din spatele unui cadou cât roata carului de mare. Amândouă îl sărutară pe obraji iar băiatul le însoți în sufragerie, cu fața arzând. Intrarea Emei fu umbrită, ca de fiecare dată, de sporovăiala continuă și fără sens a Vandei. Luă cadoul din mâinile fetei și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din spectacole erau creația ei. Cel din seara aceea îl începu Ema, așezată pe un scaun cu vioara sub barbă. Cum să iei din pod o cioară Când e tristă și fugară Și când, bătrână, abia se mișcă Ca o roată de morișcă ce deodată s-a stricat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? Ciupi coardele și vioara făcu: "Scârț-Scârț!" Intră, apoi, Dan. Cum să iei dintr-o poiată O găină speriată Care, tocmai, a ouat, Că de foame a răbdat, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcu anevoie, într-o hărmălaie de nedescris. Procopsiți cu noi prieteni, nici unul dintre tineri nu mai ședea la locul pe care venise. Numărătoarea nu mai corespundea cu cea de la plecare. Când, în cele din urmă, profesorii îi dădură de capăt, roata se puse în mișcare. Lângă Luana, Marc nici nu respira. Era atât de fericit că-l primise lângă ea, încât amuțise. Fata privea tăcută pe fereastră, simțind că o copleșește oboseala. Nu dormise deloc și acum legănatul ritmat al mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prezența unei biciclete ce se ținea aproape, în spatele ei. Schimbă pinionul și prinse viteză. Bicicleta din spate țâșni și ea. Luana coti brusc și se trezi pe-o străduță îngustă, pe care n-o cunoștea. În spate, ca o obsesie, roțile celeilalte călcau pe urmele ei. În capătul străzii Luana frână brusc și întoarse bicicleta. Din față, călare pe o semicursieră verde, apropiindu-se cu o viteză năucitoare, venea Liviu Livianu. Evită în ultimul moment ciocnirea și eșuă, undeva, pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sudoare, ca din altă viață. Măcină zile întregi tâlcul acelui vis și fu convinsă că toate i se întâmplaseră cu adevărat dar că, pentru umilința de care dăduse dovadă acceptând voia Celui de Sus, El se îndurase de ea, întorsese roata timpului și-i redase mama. Din ziua aceea, primul gând de dimineață se îndrepta spre Dumnezeu. Îi mulțumea că se trezise sănătoasă, Îl ruga să vegheze asupra ei, a mamei și a bunicii, să le păzească de orice rău. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atât mai puțin s-o jignească așa de tare. Sătulă de împunsăturile băiatului, cum că fetele de la Timișoara nu vor face nicicând așa și pe dincolo, se ridică bățoasă de jos și aruncându-se în șa țintui bine bicicleta pe roți, o ridică brusc de pe loc, peste șanțul de la marginea drumului și luând viteză strigă spre cei rămași în iarbă: Desigur, nici asta nu vor face, vreodată, fetele de la voi. În casa în care se născuse bunica locuia sora mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și apoi înțepată cu un ac în degetele de la picioare. A fost trează pe tot timpul operației. Simțea o apăsare puternică în trup dar nici un fel de durere. Fără nici un avertisment fu săltată pe sus, așezată pe o masă cu roți și dusă în salon. La scurt timp începu calvarul. O durere adâncă i se cuibări în trup, sfârtecând-o, făcând-o să urle. Pacientele din salon se răstiră la ea, cerându-i să tacă. Începu să plângă și se rugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a prieteniei lor, ea nu avu stare. Se foi în timpul orelor și nu pricepu nimic din ce se preda. Gândul ei era departe, se scălda în marea ochilor pe care-i aștepta. Ernest veni la facultate s-o întâmpine. Dădu, roată, în jurul clădirii și-o zări prin geam, într-una din sălile de seminar. Ședea în banca de lângă geam și tot căutând în întunericul de-afară îl văzu stând înfipt în fața ferestrei. Când băiatul începu să se strâmbe schimonosindu-și îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
evenimentele ce aveau să apară. În a noua zi a prieteniei lor, o zi de luni, Luana îl așteptă cu îmfrigurare în fața facultății. Învățată ca el să fie deja acolo când iese ea, privea acum pierdută în lungul străzii. Dădu roată de câteva ori împrejurul clădirii, gândind că el venise totuși dar n-o văzuse. După un ceas, își amăgi sufletul că poate mai zăbovise încă o zi acasă, în sânul familiei. În tramvai prinse speranță, imaginându-și ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ripostă Luana cu amărăciune. Spre surprinderea ei, după un pahar de vin, reuși să se simtă bine. Foștii colegi o invitară la dans, familia Darie, Mara și Bogdan făcură tot posibilul să nu se simtă stingherită. Toate merseră ca pe roate până în jurul orei unu din noapte. Se aflau adunați la bar când cineva o întrebă unde îi e soțul. Luana se fâstâci. Iuliana încercă să schimbe vorba dar Rosti Seneg, cocoțat pe un scaun, insistă ca ea să răspundă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încrezătoare în forțele proprii, conștientă că e capabilă în orice minut de mai mult. Nu era gelos pe Bariu. Nu acesta era cuvântul. Dar trăia un sentiment nedefinit la gândul nenumăratelor ore pe care le petrecea lângă ea. Dumnezeu întorsese roata pe neașteptate și el era acum acela care aștepta cuminte, săptămână de săptămână, ca ea să-și facă timp și pentru el. Discutau despre afaceri și managementul resurselor umane, despre invențiile de ultimă oră, rămânea uimit s-o vadă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o apucare profesia ei, să fie un părinte adevărat. Era convinsă că va ști cum să facă asta. Plecarea bunicii îi aminti că acel înscris așezat deasupra ochilor și numit destin era singurul responsabil de învârtirea crudă și nedreaptă a roții vieții. Refuză să-și mai facă procese de conștiință față de faptul că urma să aleagă. Fiecare era obligat să-și poarte crucea cu care se născuse. În viață nu poți să ai tot ceea ce-ți dorești. Poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]