1,797 matches
-
loc cu suveranul, pentru a-l însoți în lungul drum fără întoarcere? Ce făceau servitorii în astfel de situații? Se simțeau onorați sau revoltați?..." Toamna căzu brusc peste urbe, cu interminabile ploi mărunte și reci și o dată cu ele dispărură și roiurile de țânțari. Spre norocul lui Filip, care era în agonie, Carol încetă și el fumigațiile cu pucioasă. Deci nu mie îmi dorise Carol moartea și nici lui, căci altfel ar fi continuat să ardă sulf. Sau poate voise să mă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cunoscut. Carol tăcu câteva minute, se sculă din pat, din poziția lui obișnuită, scoase din buzunar o legătură de chei prinsă cu un lanț de o gaică a pantalonilor, alese cheia potrivită, descuie lacătul și deschise în fine lada. Un roi negru, zumzăitor îi păli peste față. Rămaseră buimaci câteva minute, până ce vârtejul produs de mulțimea de molii minuscule, zburătăcind orbite de lumină prin cameră, se domoli. Moliile acoperiră uniform pereții, mobilele, hainele, lăsând să plutească, suspendat în aerul încăperii, o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pierdu cunoștința, fără să știe dacă a plecat Carol sau nu. Filip a rămas în cameră revenindu-și din timp în timp din lungi leșinuri epuizante; acolo, în întuneric, sub semnul morții, singur pe o ladă de lemn, în care roiuri de molii cu o foame cosmică devorau cadavrul unui leu pe rotile, depunându-și cu fervoare ouăle în țesuturile destrămate; acolo unde cari minusculi transformau mobilierul și lemnăria casei în rumeguș; acolo unde generații succesive de insecte rezistente, imunizate deja
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
își purta tot timpul anului labele picioarelor înfășate, până sub genunchi, în ziare strâns legate cu fâșii de gutapercă muiate într-un amestec puturos de rachiu de drojdie cu scrum de bălegar, ceea ce făcea să fie în permanență însoțit de roiul bâzâitoare de muște mari și verzi de grajd. Se zicea că ar fi fugit cu ani în urmă dintr-un azil de alienați unde, din rațiuni terapeutice, i se dădea să înghită vomitive, i se făceau clisme cu zeamă de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu e sigur că Filip a existat, se întreabă dacă nu l-a inventat el, dacă nu e cumva "paznicul interior", instinctul de conservare, conștiința. La fel și scenele voit "tari" sunt subminate de simboluri și au ceva aforistic: astfel roiul de molii care iese din lada încuiată ("interzisă") pare o cugetare pe tema deșertăciunii și a trecerii timpului. Același lucru și cu proza a doua. Pusă artificial în formele povestirii cu ramă, ea ar fi valorificat mult mai spectaculos erudiția
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din cea mai frumoasă galaxie. Când vii, când treci, în urma ta răsar poteci însămânțate-n flori. Câte culori!... Câte culori!... Și păru-ți despletit din soare, dă zilei zorii, și ouă-n cuiburi pui, cu ciripitu-n sine și primul roi de-albine, iar mierea-ți dulce cu care ne-ai atins, ne-a osândit pe noi poeții, să căutăm în valuri, în vis și-n dune de nisip, în fulgi de nea, în fulgi de îngeri, în asfințit... pân‟ la
Cărări ce vin... ce pleacă... : poezie strecurată pentru tine / by Ilie Radu Ignătescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/490_a_734]
-
iarbă, melcii se târau pe pietre, lăsând În urma lor dâre luminoase ce aduceau atât de mult cu Calea Lactee, Încât sufletul bătrânei se Înfioră, cuprins de o bucurie fără margini. Gânduri dintre cele mai ciudate Îi zumzăiau În cap, asemenea unui roi de albine. Cuvintele spuse În surdină Îi revărsau În suflet miere, dar și fiere. Bătrâna Își presimțea apropiatul sfârșit și acesta era pentru ea o alinare. Viața de după moarte Însă o neliniștea peste măsură. Până acum știa una și bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de pomană ce i se bălăbănea pe umăr, pictorul se gândi să-și acompanieze ciripitul cu clinchetul dumnezeiesc pe care Îl scot crinii sălbatici atunci când Înfloresc pe țarină, dar În auz nu-i răzbătu decât un zumzet Îndepărtat al unui roi de albine. Ar fi vrut, drept mulțumire pentru găzduire, să-l răsplătească pe starețul Pafnutie fredonând această melodie, dar de pe buzele-i Întredeschise, de data asta, ieși ceva ce semăna c-un chițcăit sau scâncet. Tocmai atunci Începu să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la condiția de om. Omul Însă trebuia nimicit cu orice preț. În locul lui era mai bine să fie plantați copaci sau semănată iarbă. Oliver Își mângâie pietul acoperit de frunze aurii. Senzația era plăcută. Vântul Îi sufla din spate. Un roi de gâze se Învârteau În jurul creștetului său În chip de aură. Roșu, galben, verde: lumina semafoarelor Îi Împărțea trupul În trei cercuri. Trunchiul Îi era verde. Fața galbenă, creștetul roșu. De bucurie, masterandul Lawrence sări Într-un picior, intonând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
umbra ce se ondula În fața lui pe trotuar degaja lumină. Aburi ușori de ceață se ridicau din asfalt. Deasupra sa copacii foșneau din frunziș, cuprinși de o adiere blîndă. Viața merita trăită. Ce rost avea să te lași cuprins de roiul gândurilor negre ce-ți vuiesc deasupra capului?! Noimann scăpase de ele. În locul lor, acum fâlfâiau În jurul lui fluturi de lumină. Bucuria de a trăi ce se revărsa din cer asupra lui trebuia sărbătorită. Noimann Își duse mâna spre buzunarul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
SE FI UITAT ÎNCĂ LA RECEPTACOLUL BĂRCII DE SALVARE ȘI SĂ-I FI OBSERVAT DISPARIȚIA? HEDROCK ÎȘI MENȚINU DIRECȚIA ȘI ÎNĂLȚIMEA NAVEI ȘI FLIRTA CU GÎNDUL DE A ATERIZA ÎNTR-ADEVĂR LA AEROPORTUL MILITAR. TREBUIE SĂ FI FOST ACOLO UN ROI ÎNTREG DE AVIOANE, PRINTRE CARE S-AR FI PUTUT EVENTUAL PIERDE. DAR PE BUZE ÎI RĂSĂRI UN ZÎMBET TRIST CÎND SE CONVINSE DE NEBUNIA UNUI ASEMENEA PLAN. ERA GREU DE CREZUT CA TOATĂ POLIȚIA DE PAZĂ SĂ SE DOVEDEASCĂ ATÎT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
MICI. CRUCIȘĂTORUL BLOCA VEDEREA UNEI PĂRȚI AMPLE A CERULUI DE DE-ASUPRA. ÎȘI DĂDU SEAMA DE REALITATE CÎND SPRE DREAPTA LUI APĂRU UN AL DOILEA CRUCIȘĂTOR, UN AL TREILEA ÎN STÎNGA LUI, IAR ÎNAINTEA ȘI ÎN URMA LUI SE IVIRĂ UN ROI ÎNTREG DE DISTRUGĂTOARE. PRIMA NAVĂ, CARE APROAPE-L ÎMBRĂȚIȘA, ÎL ÎMPIEDICASE SĂ LE VADĂ PE CELELALTE APROPIINDU-SE. ȘI NU ÎNCĂPEA NICI O ÎNDOIALĂ CĂ, INDIFERENT DIN CE ARMATĂ FĂCEA PARTE, FLOTA ACEASTA ERA EFICACE. DIN NOU ÎNTINSE INVOLUNTAR MÎNA CĂTRE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să-mi clipească vecinice, abstracte, Din culoarea minții, ca din prea vechi acte. Eptagon cu vârfuri stelelor la fel. Șapte semne, puse ciclic: E ADDENDA ELAN Sunt numai o verigă din marea îndoire, Fragilă, unitatea mi-e pieritoare; dar Un roi de existențe din moartea mea răsar, Și-adevăratul nume ce port: e unduire. Deci, arcuit sub timpuri, desfășur lung țesut De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare, Și blondul șir de forme, urcând din soare-n soare, În largurile vieții revarsă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la botanică, în plus trăia din dejecțiile copacului în mijlocul dejecțiilor unei naturi din care nu prea înțelegea mare lucru. Până la urmă, m-am cărat. Ioachim acela mirosea, într-adevăr, prea urât... * Orașul Maralal, din Kenya, a fost invadat de albine. Roiurile dezlănțuite au atacat cu vehemență oamenii și animalele. Mai multe persoane au fost transportate la spital. În cele din urmă, albinele au fost neutralizate prin intervenția pompierilor. 4. Poate vorbesc prea rar și prea puțin despre Zenobia. Dar am să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
importanță dacă îl mai găseam sau nu. Îmi venea să râd, dar am oftat : „Vezi cum mă laud ?“. „Iar n-ai încredere în tine“, a spus Zenobia. (Acum zâmbea.) * La Institutul de Zoologie al Universității din Saarbrücken, albi nele unui roi lăsat să zboare într-o zonă unde se aflau linii de înaltă tensiune au fost cuprinse de panică, atacându-se reciproc și ucigându-și matca. Ele s-au refugiat apoi în stupi, unde au procedat la un fel de sinucidere
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
goldăneștenii erau convinși, că se prestează exclusiv în zilele de dulce: marțea, joia și sâmbăta. Baisa, odinioară, capiște a bondarilor, a albinelor, a buburuzelor roșii, călugărițelor vinete, fluturilor albaștri, a libelulelor cu aripi de sticlă, se trezi presărată cu un roi de curburi lăcuite în verde, de spinări vărgate, ca de purcei-mistreț, făcându-l pe Nicanor Galan să-și penduleze, entuziast, către Petronia, trupul său deșirat, închingat la mijloc de cureaua lată a chimirului. Înecându-se de bucurie, ofta astfel: Are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
viscolul își spori furia și adversitatea, imprimându-i pelerinului solitar o mișcare intenționată de tirbușon. Era o furie atâta de mare în exercitarea de vârtecușuri ale crivățului, încât pelerinul simți cum se înăbușă sub năvala fulgilor, ce căutau ca un roi de viespi să i se bage în nas, în gură și în străfundul sufletului. Instantaneu își dădu seama că, în momentul acesta destul de puțin propice ales pentru întreprinderea celebrei călătorii pe drumul bravilor cruciați de odinioară, vlaga i se diminuase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
auzea cum unii curenți neobișnuit de reci ai Anatoliei șușuiau, coborând, printre ramuri verzi ale unor chiparoși din preajmă. Înțelegea, de asemenea, că vântul risipește, peste falduri de marmură masivă, petale albe de portocali, care zburau prin aer, ca un roi ușor de fluturi străvezii... Exact! Motive ebraice, cu lei stilizați, cu dragoni înaripați, cu vulturi și alte forme zoomorfe, ședeau în umbra chiparoșilor de Sinai. Claritatea, simplitatea și unitatea copleșitoare de exprimare a acestui landșaft oriental nu putea fi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bezmetice. Parcă le sperie sau le îmbată ceva de jos. E un mister pentru mine ce se întîmplă, de ce păsările simt mlaștina și se feresc să-i treacă granița, în vreme ce fluturii par fascinați de aerul puturos al bălților. Uneori, în roiuri mari, se precipită într-acolo atrași de o forță irezistibilă și cad secerați. Din gară se vede deodată apărând un fel de brumă ciudată pe bariera de stuf. După ce ne trezeam, avea loc, aproape mereu la început, aceeași scenă. Ne
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să mai ies. Nemișcarea calmă și puturoasă a smârcurilor era o capcană perfidă. Mi s-a părut că mătasea broaștei care acoperea o baltă avea o culoare nefirească, albicioasă și, aplecîndu-mă, am descoperit un strat de fluturi morți. Prin urmare, roiurile de fluturi pe care le vedeam din gară căzând secerate nu erau o iluzie optică. Bănuiam că trebuia să existe o taină în mlaștină, dar m-am decis să amân pentru altă dată explorarea ei. M-am întors, am ocolit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Stațiunea reprezintă un model interesant, o excepție care nu poate deveni regulă. Concluzie abilă, pendulând între laudă și avertisment. Când se lasă noaptea, luna e dincolo de munte. Licuricii eliberați țâșnesc haotic: fulgere vii, amețitoare. Dar nu toți zboară. O mulțime, roiuri întregi, se așază pe oameni, pe obiectele din jur, pe arbori și pe caii ofițerilor. Bărbați-licurici, femei-licurici, scaune și sticle-licurici, Magistratul-Licurici, fiindcă cineva are grijă, de fiecare dată, ca pe el să coboare cei mai mulți. Șampanie-licurici. Armăsari de aur. Luminile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
apocaliptice, ciumă și foc, invazii. Totdeauna se găsește cineva care să facă istorie; să țină lecții despre eroism și permanența neamului, despre glie. Membrii Consiliului vor salva urbea, dau asigurări ferme. Echipe de geologi din Capitală, chemate de către Magistrat, precum și roiuri de gură-cască, stau cât e ziua de mare pe marginea faliei și privesc apa tulbure, care tot crește, alimentată de ploile ce nu mai contenesc - în vreme de iarnă! - și de izvoare nevăzute. Poate unii își imaginează ziua în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
casă l-a făcut pe ascuns, gardul viu îi ajungea până la sâni. Castanii pocneau de viață în muguri de frunză crudă; teii generoși răsturnau cupele pline cu nectar peste creștetul trecătorilor; panseluțe firave împărțeau pe din două culorile cu un roi de fluturi aripi multicolore printre frunze, petale de acuarelă în cer. O albină, enervant de avară, culegea polen de lună plină, confundând-o cu o păpădie. Felinarul din fața liceului, repeta ca un elev prostuț: Și eu sunt o stea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apelat la Haniak, dar am înțeles că i-a zburat juma' de creier când m-a recuperat din antichton. Resemnați, ei estimează că mă voi apropia de Soare și se va produce o reacție citrinică. Vor urma alte sisteme, galaxii, roiuri de galaxii, până când... nu știu! Dar eu știu! Până la capătul Eternității! Apoi mă voi împrăștia în infinit, în miriade de conștiințe primare, reluând ciclul, din nou! ...Și toate astea, pentru că la cei cinci anișori, Daniel Haniak a primit un robot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]