521,664 matches
-
Credem însă că chiar o seamă dintre noile intrări ar trebui să fie îmbogățite de ex. la insulă s-a adăugat, în ediția a II-a, pe lîngă accepția din gramatica generativă, sensul de Insulă lingvistică, semnificație aplicabilă și limbii române dar socotim că, în afară de izolarea geografică inclusă în acest concept s-ar cuveni să fie prezentă și izolarea culturală. Dacă prima nu poate fi schimbată, a doua este supusă modificării; aici exemplul limbii române este edificator: separată de celelalte limbi
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
Insulă lingvistică, semnificație aplicabilă și limbii române dar socotim că, în afară de izolarea geografică inclusă în acest concept s-ar cuveni să fie prezentă și izolarea culturală. Dacă prima nu poate fi schimbată, a doua este supusă modificării; aici exemplul limbii române este edificator: separată de celelalte limbi romanice și geografic și cultural, din sec. XVII-lea, al XVIII-lea - în special prin Stolnicul Cantacuzino și D. Cantemir - s-au reluat legăturile cu limbile și culturile romanice apusene și, astfel ne-am
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
pildă, o editură a minorității slovace din România care publică excelente traduceri din, printre alții, Bohumil Hrabal). O editură cu o rețea de distribuție care face orice carte accesibilă unui public foarte larg a scos de curînd un volum, în română și maghiară, care ar trebui să trezească multe reacții: Travers. O antologie a literaturii maghiare din Transilvania. De ce totuși Transilvania? Nu e vorba să fi fost operată o selecție din punct de vedere teritorial în corpusul literaturii maghiare, pentru că ea
O ușă întredeschisă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15080_a_16405]
-
fapt cu atât mai binevenit, cu cât se produce în spațiul ex-comunist. Un atare merit transpare în carte și prin structura ei blingvă, a doua parte reprezentând o versiune germană a primeia. Împovărați de moștenirea Securității și Stasi. Răspunsuri germane, române și maghiare la o provocare istorică/ Die Èrblast von Stasi und Securitate. Eine Debate mit deutschen, rumänischen und ungarische Antworten, trad. Kathrin Lauer, Nora Iuga, Editura Compania, București, 2002, 204 p.
Despovărați de "moșteniri" by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15106_a_16431]
-
să știm dacă Lăură a pus gheruța și pe dl Rus, ministrul de Interne. Și, à propos, de gheruțe: știați că Nicu Gheara era în sala în timpul meciului Lewis-Tyson? Dacă nu știați, aflați de la mine care am aflat de la televiziunea română. Aș putea înmulți la nesfîrșit exemplele. Televiziunile au o concepție foarte precisă despre ce înseamnă știrile. Nimic nu le-o poate clatină. Din păcate, este o concepție greșită. Ea pleacă de la premisa că publicul t.v. este exclusiv interesat de
Știri by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15098_a_16423]
-
și contextuale. Impresia mea este că opțiunea pentru Ravelstein rămâne una esențial marcată de trecutul scriitorului și de fascinanta dinamică a mediilor intelectuale nord-americane. Asupra acestui din urmă aspect, postfața lui Sorin Antohi oferă arhisuficiente lămuriri, familiarizându-l pe cititorul român cu principalele date ale lui Ravelstein și ale creatorului său. Ea se ambiționează, într-o manieră deja consacrată de critici în cazul de față, la o decriptare à clef, ideologic-culturală - care, deși stufoasă și pe alocuri digresionistă, are o amplitudine
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
din el - ceea ce, la urma urmei, reprezintă un compliment)? Să mai fie vorba și despre așteptările cititorului, care îmbogățesc lectura cu amintirea altor reușite? Poate că despre toate acestea la un loc. Există un personaj al romanului pe lângă care cititorul român nu poate trece, oricum, nepăsător: Radu Grielescu - un Mircea Eliade redat în negativ. Cum? Ușor de ghicit, prin prisma trecutului său legionar - atâta vreme cât omul real este atestat, în existența sa de la Paris și Chicago, ca fermecător. Care să fie atunci
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
cu Grielescu) este sancționat printr-o rezoluție în fapt imprecisă, jenant diletantistă. Afirmația corectă despre influențele de extremă dreaptă din trecutul său românesc va fi repede bagatelizată de unele dintre argumentele dialogului dintre Ravelstein și prietenul său Chick: portretul savantului român s-ar compune dintr-o sumă dezacordată de gesturi minore, desuet cavalerești, balcanic franțuzite după o modă întârziată - care, în contextul dat, sugerează ceva reprobabil (nu e clar ce) cu privire la fibra sa morală. Cât despre acel trecut incriminator, referințele sunt
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
proaspătul academician își citește discursul de recepție, cu un gros substrat polemic, intitulat Poporanismul în literatură. Aroganței i se răspunde cu răceală și dispreț. Oricum, în ciuda onorurilor de care se va bucura pînă la moarte, ca președinte al Societății Scriitorilor Români (1916) ori ca senator de Putna și ministru de Externe în guvernul Averescu (1920), scriitorul împărtășește întrucîtva soarta lui Slavici: este "clasat" încă din timpul vieții, iar procesul de perimare începe prea devreme. Timpul a netezit însă asperitățile acestui caracter
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
Luminița Marcu Se știe despre Dan Petrescu că este un incomod. Să-l aperi, te pui rău cu nucleul dur al establishment-ului culturii române, să nu-l aperi, pari ticăit, bătrînicios și lipsit de curaj. Iar cale de mijloc nu pare să fie, pentru că Dan Petrescu e atît de radical, e radicalul prin excelență, în fața căruia a fi nuanțat e oarecum ridicol. Nu că
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
și afirmate de el. Primul lucru care se spune întru demolarea lui Dan Petrescu e că "n-are operă", obsesia națională nemuritoare. Cu alte cuvinte avem o ștachetă ridicată pentru totdeauna la înălțimea amețitoare a istoriei călinesciene și onorabilitatea literatului român se măsoară în funcție de cît de aproape poate să sară de această ștachetă. De depășit nici că poate fi vorba, recordul e longeviv. Obsesia se vede și în literatură, Breban e încă considerat un mare scriitor din timiditatea criticii și a
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
mișcă cu destulă agilitate printre nume precum Ben Jonson, John Donne, Margaret Cavendisi, Margaret Fell, Lady Mary Wortley și mulți alții alcătuind câteva eseuri foarte "scholarly" despre o perioadă a literaturii engleze destul de greu accesibilă chiar și pentru un vorbitor român exersat. Este, de fapt, o carte pentru universitari, pentru cei care se pricep să-i cântărească validitatea referințelor și calitatea informației finite, sintetice. Pe de altă parte nu e tocmai un volum elitist. Textele sunt scrise cursiv, accesibil, citatele sunt
Teme la liteatura engleză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15107_a_16432]
-
și teoria romanului precum și cel despre Alexander Pope sunt mostre de comentariu literar care preia opiniile teoretice consacrate și le aplică cu multă acribie și seriozitate în text. În mod ciudat, referințele Mihaelei Mudure sunt în majoritate cărți ale autorilor români. Nu facem din asta un reproș, ci o nedumerire: literatura barocă engleză e o perioadă destul de inaccesibilă, cu extrem de puține traduceri, și ne-am fi dorit poate să avem și mostre de poeme traduse venind din partea autoarei. Faptul că majoritatea
Teme la liteatura engleză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15107_a_16432]
-
Îmi mențin părerea. Aceștia sunt adevărații "optzeciști", nu diverși anonimi care se tot semețesc și se afirmă în sus și în jos. C.F.: Crezi că dacă ar fi fost publicate la timp, cărțile lui ar fi schimbat ceva în literatura română? V.N.: Nu-mi dau prea bine seama cum ar fi schimbat literatura română a anilor '80. Da, probabil că ar fi schimbat-o, ar fi adus mai multă realitate, mai multă crudă întunecime în ea. Altceva sunt însă absolut sigur
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
semețesc și se afirmă în sus și în jos. C.F.: Crezi că dacă ar fi fost publicate la timp, cărțile lui ar fi schimbat ceva în literatura română? V.N.: Nu-mi dau prea bine seama cum ar fi schimbat literatura română a anilor '80. Da, probabil că ar fi schimbat-o, ar fi adus mai multă realitate, mai multă crudă întunecime în ea. Altceva sunt însă absolut sigur că ar fi schimbat, și anume imaginea României. Vezi, dacă Adio Europa ieșea
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
atenție: nu neapărat cea mai bună) este Lupul și catedrala unde combină foarte adânc aceste lumi diferite. Deci putința formidabilă de a fi în același timp național cumva (deși mereu se lepăda de această calitate cu o singură excepție: limba română) și de a fi foarte cosmopolit, la modul comunității muncitorești/industriale de la finele secolului 19 și începutul secolului 20. Puțin demodată treaba asta, dar foarte, foarte reală! New York, 29 mai 2002
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
fișe biobibliografice, consistentă și deloc aseptică, Bruno Mazzoni prezintă sintetic creația poetei noastre în studiul Ana Blandiana. L'ombra delle parole. Urmărind traiectoria scriitoarei de la debut, cercetătorul italian, prin incisive și oportune aproprieri și trimiteri, creionează panorama poeziei de expresie română în secolul XX, punctînd și modificările de optică ale criticii. Astfel, invocîndu-se analize intertextuale și declarațiile unor scriitori (între care Marin Sorescu), al căror debut a coincis cu paranteza de liberalizare din anii '60, se arată că fractura generațională a
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
mai cuprinzătoare decât Securitatea. Prin urmare, cei treizeci la sută securiști rămași de prăsilă alcătuiau, după unele aprecieri, cam șaptezeci la sută din vechii lucrători cu ochiul și timpanul. Dar toate calculele pălesc în fața evidenței că, deși "radical înnoit", Serviciul Român de Informații se ocupa exact cu aceleași măgării care făcuseră faima odioasei Securități. Ce altceva să fi făcut, la urma urmelor, când în fruntea ei se găsea un fost colaborator "amnezic" al Securității și când statul a ajuns să reprezinte
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
seama că ei sunt cu totul altceva decât găinarii oploșiți pe lângă Corneliu Coposu ori decât turnătorii cu mâini tremurânde din partidul liberal. Nu sunt singurul care face asfel de predicții sumbre pentru România. O fac destui dintre ziariștii și intelectualii români. Degeaba. Deodată cu ultima fărâmă de pâine din țară, iliescienii au furat și sacul. Nebăgând de seamă, nefericiții, că odată cu lucrurile furate au introdus în sac și ilustrele lor trupuri.
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
după rigoarea ortodoxă care cerea în mod egal individului și întregii societăți un permanent efort spre mai binele creștin, milenara temă a fortunei labilis își regăsește vechea rezolvare antică: trăiește clipa. Este o mutație profundă care semnalează intrarea spațiului cultural român în post-medievalitate (etapă prelungită la noi excesiv de mult și caracterizată prin diluarea și sclerozarea canonului medieval, fără ca el să fie înlocuit de cel al Renașterii: cu alte cuvinte, competiția spirituală nu mai are rol primordial, iar cea "materială" nu începe
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
de fapt boierimea mijlocie, și în speță, cea atașată domnului. Mai remarcăm și faptul că acest grup social, cu un cuvânt important de spus mai ales în viitor, are încă de acum schițată o "conștiință națională", deși încă rudimentară: poporul român cată să se facă națiune. În acest sens este de semnalat că deși autorul este la curent cu tot ce se întâmplă mai însemnat pentru țară pe plan internațional, nimic din aspectul cosmopolit al curții brâncovenești nu transpare în cronică
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
ce vor face oștile moscăcești și cu ale turcului". Este limpede că nu mai putem vorbi de prudență, ci de duplicitate, acuză pe care "Haizler, carele era mai mare peste nemții din Ardeal", i-o va arunca în față domnului român. Intenția acestuia, împreună cu un grup de boieri "disidenți", de a elibera Țara Românească, este privită de anonim ca un "ficleșug asupra țării și domnului", și prezentată ca o dorință de evidențiere personală lipsită de responsabilitate. Pentru prima dată, cred, apare
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
această maleabilitate extremă care ducea compromisul până, sau chiar dincolo, de limita admisibilă? Concret, se urmărea "pacea" și "odihna" țării. Dar în ce scop, care era "proiectul ideal" de existență al populației acestor meleaguri, cu alte cuvinte, care era visul român cel mai fierbinte? Era el "propășirea și înălțarea patriei", sau cumva "împlinirea" individuală? Iată cum este prezentat el de anonim: "Și acea nădejde avea ca și vara toată să treacă cu pace în țară-și, cu plimbări, cu ospețe, privind
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
deși mă simt ispitită, nu mă voi opri asupra acestei formulări cu o excepțională valoare narativă: oare cronicarul folosește conștient tehnica "suspense-ului", sau alături de el scrie însăși viața care curge?). Desfășurarea ulterioară a evenimentelor pare deci a demonstra că "visul român" poate fi înfăptuit în ciuda celor care cred în semne rele, Brâncoveanu întruchipând concretizarea lui: "Și așa cu aceasta să bucura în ospețe și în veselii, în nunte și ale boierilor de pământ și ale lui nunte, măritându-și fetile, însurându
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
meșteșugurilor" avea o limită: respectul de sine. Este tot ceea ce rămâne din fervoarea creștină a strămoșului Neagoe - o "turcire" ar fi însemnat o discreditare totală a urmașilor, o desființare identitară de neconceput. Iată dar care pare să fi fost "visul român" acum trei veacuri. Să se fi schimbat el în cursul istoriei? Literatura ce avea să vină nu o dovedește. Cel mai dorit lucru rămâne "veselirea" în lunci, codri, sate, hanuri, cafenele, casa bunicilor, "mânăstire maici"... și întotdeauna mecanismul norocului înșelător
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]