2,724 matches
-
ei). ¶ Marie-Jean de Condorcet publică una dintre primele și cele mai importante lucrări de stiință probabilităților. ¶ Thomas Reid publică Essays on the Intellectual Powers of Man în care este continuată critică epistemologiei lui Hume. Apare dialogul critic The Progress of Românce de Clară Reeve. ¶ Edmund Cartwright inventează un război de țesut total mecanizat; îl folosește în 1787 în fabrica să, dar, fiind imperfect, trece la producția în masă abia în secolul al XIX-lea. ¶ J.P. Blanchard și J. Jeffries traversează pentru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și J. Balmat deschid epoca explorării marilor altitudini muntoase (alpinismul profesionist): sînt primii care escaladează masivul Mont Blanc. Pentru romantici acest motiv va deveni aproape un model arhetipal. Apare volumul Poems Chiefly în the Scottish Dialect de Robert Burns. ¶ Apare Românce of Real Life de Charlotte Smith. ¶ Mozart: Căsătoria lui Figaro. ¶ W. Herschel publică lucrarea Catalog al nebuloaselor (într-o variantă completată este folosit și azi). ¶ Apar primele ipoteze privind existența unei ere glaciare europene (Johann von Charpentier și Louis Agassiz
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
germani și francezi, în numeroase periodice din Transilvania și din Regat, precum „Foaia poporului”, „Vatra”, „Familia”, „Telegraful român”, „Tribuna poporului”, „Sămănătorul”, „Luceafărul”, „Foaia interesantă”, „Revista noastră”, „Revista politică și literară”, „Viața literară și artistică”, „Țara noastră”, „Viața românească”, „Junimea”, „Viitorul româncelor”, „Flacăra” ș.a. O parte din versuri este strânsă în plachetele Poezii (1901), Poezii (1905) și în cele două volume intitulate Din caierul vremii (I-II, 1916). Acestora li se adaugă traducerea dramei lui Fr. Schiller, Fecioara din Orléans (1909). Singură
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
constituie punctul de pornire spre un excelent portret interior al scriitorului. Toată această performanță - o spune criticul - se datorează unui „personaj original”. Inteligentă, ironică, de o sinceritate stânjenitoare uneori prin brutalitățile ei, dar care nu jignește niciodată, C. este o româncă bine adaptată mentalității pariziene, o româncă fără complexe și fără ifose. SCRIERI: Studenta, București, 1954; Distanțe, București, 1962; Poezii, pref. Eugen Simion, București, 1995; Marin Preda, Scrisori către Aurora. Eugen Simion - Aurora Cornu, Convorbiri despre Marin Preda, postfață Eugen Simion
CORNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
excelent portret interior al scriitorului. Toată această performanță - o spune criticul - se datorează unui „personaj original”. Inteligentă, ironică, de o sinceritate stânjenitoare uneori prin brutalitățile ei, dar care nu jignește niciodată, C. este o româncă bine adaptată mentalității pariziene, o româncă fără complexe și fără ifose. SCRIERI: Studenta, București, 1954; Distanțe, București, 1962; Poezii, pref. Eugen Simion, București, 1995; Marin Preda, Scrisori către Aurora. Eugen Simion - Aurora Cornu, Convorbiri despre Marin Preda, postfață Eugen Simion, București, 1998. Traduceri: W. Shakespeare, Hamlet
CORNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
și în rachiu semințe de ciumăfaie, „amețitoare și veninoase”, și „astfel pe mulți îi vor fi buimăcind de cap ca să facă toate după voia lor” (12, p. 66). La rândul său, în 1874, Simeon Mangiuca descria un obicei similar la „româncele din Banat” (6). Ernst Jünger a vorbit și el despre obiceiul vechilor germani, care a supraviețuit „până în epoca modernă”, de a adăuga în bere diverse ingrediente psihotrope, „de multe ori dubioase și interzise”. „Mai ales, este pomenită măselarița, utilizată și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
altul, cum închid ochii și cum, transpirați, cu obrajii aproape stacojii, adorm (153). Uneori, pentru a-i liniști, pruncilor li se dădea să soarbă vreo băutură alcoolică. Pe la începutul secolului al XIX-lea, medicul Bucureștilor, Constantin Caracaș, se plângea că româncele de la țară sau mahala „îi adapă [pe copii] cu vin, cu rachiu, uneori, chiar când încă sug” (290, pp. 93, 96). Acest obicei malign îl găsim redat și de Felix Aderca, la un personaj dintr-o mahala a Craiovei, în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
chiar poate să-i facă pe unii oameni nemuritori (201). Este posibil ca porecla profesională Lochman (cu sensul de vraci sau spițer iscusit) să se fi transformat, cum am văzut că se întâmplă, în renume și apoi chiar în nume. Româncele din epocă foloseau într-adevăr afionul în diferite situații, inclusiv când se retrăgeau în pat. Ne asigură vornicul Nicolae Văcărescu într-o scrisoare-poem din 1814, adresată nepo- tului său Iancu. Jupânesele, se plânge vornicul, nu mai gătesc și nu mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sociale și profesoratului destinat acestui scop) pervertește „natura adevărată a femeilor”. Evenimentele centrale - căsătorii, divorțuri, nașteri, avorturi - trebuiau și ele scoase cât mai mult din sfera de decizie a femeilor, fiindcă ele erau tratate ca mai puțin raționale, mai temătoare (româncele măritate cu ungurii) sau chiar mai viclene (unguroaicele măritate cu români). Femeile divorțate aveau „trecut pătat” și era bine ca o autoritate să vegheze asupra lor. Faptul de a practica avortul sau contracepția era judecat În funcție de potențialul eugenic și pedeapsa
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și, de aceea, nu li se putea Încredința responsabilitatea aplicării normelor eugenice. Adepții eugeniei au mers chiar mult mai departe, argumentând că birocrații care nu erau de etnie română reprezentau o amenințare disgenică directă, pentru că obișnuiau să ia În căsătorie românce, care Își pierdeau astfel identitatea națională și Întemeiau familii ai căror copii erau asimilați etniilor maghiară sau germană și Încetau să mai fie români. Astfel, argumentele eugeniste concluzionau că straturile sociale care ideal ar fi conținut potențialul eugenic cel mai
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
aptitudinilor fiecărui elev. Sănătatea fizică și aparența estetică urmau să aibă, de asemenea, un rol important În procesul de selecție În școli 42. Elevii cu o condiție fizică foarte bună și care, În plus, corespundeau imaginii „românului tipic” sau a „româncei tipice” urmau să primească o atenție specială. Normele referitoare la rolurile de gen au stimulat crearea unui ideal bipolar al corpurilor. Corpurile femeilor tinere erau În mod special examinate, În căutarea unor caracteristici care să indice potențialul lor reproductiv și
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
fapt, succesul școlilor țărănești pentru bărbați i-a determinat pe conducătorii Astrei să extindă eforturile organizației și să creeze școli țărănești pentru femei. Școlile țărănești pentru femeitc "Școlile Țărănești pentru femei" Astra a Început să se intereseze de problema educației româncelor din mediul rural la sfârșitul anilor ’20, când a fost Înființată Subsecția Biopolitică Femenină a organizației. Activitatea subsecției a constant În principal În atragerea altor organizații autonome de femei În cadrul Astrei. Cea mai importantă dintre asociațiile care au devenit membre
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
, A.[leksandr] I.[vanovici] (30.VIII.1873, Bairamcea, j. Cetatea Albă - 12.II.1925, Rostov pe Don, Rusia), românist rus. Fiu al lui Ivan Grigorievici Iațimirski, învățător rus, căsătorit cu o româncă din Basarabia, I. a copilărit în satul Hâncești, unde a urmat clasele primare. După absolvirea gimnaziului din Chișinău (1893), a studiat la Facultatea de Filologie-Istorie a Universității din Moscova, obținând diploma în 1899. A debutat în 1892 cu o serie
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
economii și Paulette este dezamăgită. Este un personaj din categoria ipocritelor sentimentale și filosoafe, descrise și de Teodor Mazilu (Mutații). Domnul Tacea visează să regizeze un spectacol, dar istoria îi este mereu potrivnică. Când pare a reuși, moare (Premiera). Anișoara, româncă țeapănă, specialistă în parastase, își programează dinainte soții și se ceartă, la pomană, cu verișoara Nina, de altă nuanță politică (Parastasul vesel). Încet, încet, lângă tipologia veche, în tradiția lui Caragiale, pătrund personajele lumii postdecembriste; proza românească este, la acest
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
precădere în zona rurală. Primul președinte al Societății a fost Gheorghe Hurmuzaki (din 1865 până în 1882). În 1891 s-a înființat la Cernăuți Societatea Doamnelor Române, care pe parcursul activității a organizat mai multe concerte, șezători, expoziții cu scopul educării tinerelor românce în spiritul dragostei față de tradițiile românești. Una din cele mai active asociații a fost Societatea Mazililor și Răzeșilor din Bucovina, care a luat ființă în 1899 și a luptat pentru apărarea românismului, mai ales în satele din nordul Bucovinei. Printre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nu a arătat, pasămite, aceeași cutezanță și spirit de sacrificiu, Tinca va suporta mai ușor șocul aflării adevărului, podidită de mândrie că Ștefan a avut moarte de erou, o „moarte roditoare”. În ea se trezește, aproape că înăbușind sentimentele firești, „românca”. Finalul, în această piesă ce și-a propus să nu recurgă la surle și trâmbițe, nu-și reprimă emfaza. Nu se putea ca vorbitorul temperamental să nu fie tentat de retorica sunătoare. SCRIERI: Mamă, București, 1907; Jertfă, București, 1909. Repere
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
îmbracă haina monahală la mănăstirea Văratic, a cărei stareță a fost între 1940 și 1942, 1946 și 1951. Debutează în 1905 cu proză, la „Jurnalul femeii”. Colaborează cu schițe, povestiri, romane în diferite publicații, precum „Neamul românesc literar”, „Ramuri”, „Viitorul româncelor”, „Luceafărul”, „Unirea femeilor române”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Universul” ș.a. În 1912 și 1913 a semnat articole socioculturale la rubrica „Cronica femenină. Scrisoare către nepoată” din „Neamul românesc”. În volum debutează cu romanul Dreptul vieței, apărut în 1908. Prin
LECCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287765_a_289094]
-
credinței. SCRIERI: Dreptul vieței, București, 1908; Pe urma dragostei, București, 1910; Marcu Ulpiu Traian Stănoiu, București, 1920; Slutica, Botoșani, 1925; Hazail, Mănăstirea Neamț, 1931. Repere bibliografice: N. Iorga, „Dreptul vieței”, NRL, 1909, 2; [Scrisoare deschisă a Irinei G. Lecca], „Viitorul româncelor”, 1912, 11; Chendi, Schițe, 39-42; Nichifor Crainic, Viața Agapiei, U, 1931, 236; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 209; Dimitrie Hogea, Din trecutul orașului Piatra Neamț, Piatra Neamț, 1936, 166; Predescu, Encicl., 481; Iosif E. Naghiu, O scriitoare, VAA, 1942, 470; Mircea
LECCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287765_a_289094]
-
și căsătoriile intrași interetnice în perioada 1980-1985, demonstrează și ea acest fapt (vezi tabelul 4). Tabelul indică o centrare etnică clară în cazul românilor și maghiarilor. Curioasă este oarecum situația germanilor, unde peste 51% dintre bărbați s-au căsătorit cu românce, peste 25% cu maghiare și 23% cu germane. Întrucât însă din 8.732 de bărbați, cei de naționalitate germană reprezintă doar 0,44%, adică 39 de subiecți, datele au un grad scăzut de semnificație. Semnificativ poate să rămână totuși acest
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
într-o perioadă de 5 ani (numărul femeilor germane este și mai mic, 27, respectiv 0,3%). Este evidentă, apoi, diferența marcantă dintre numărul românilor căsătoriți cu unguroaice (3,8% - 269 dintotalul de 8.010) și al ungurilor căsătoriți cu românce (25,39% - 417 din totalul de1.642). Românii căsătoriți cu românce reprezintă aproape 96%, iar ungurii căsătoriți cu unguroaice, aproape 74%. Explicațiile sunt complexe și, fără o bază factuală concretă (luarea în considerare a cât mai multor indicatori materiali și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
mai mic, 27, respectiv 0,3%). Este evidentă, apoi, diferența marcantă dintre numărul românilor căsătoriți cu unguroaice (3,8% - 269 dintotalul de 8.010) și al ungurilor căsătoriți cu românce (25,39% - 417 din totalul de1.642). Românii căsătoriți cu românce reprezintă aproape 96%, iar ungurii căsătoriți cu unguroaice, aproape 74%. Explicațiile sunt complexe și, fără o bază factuală concretă (luarea în considerare a cât mai multor indicatori materiali și socioculturali), ele rămân, în ultimă instanță, simple speculații. La nivel global
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
La nivel global, configurația căsătoriilor mixte dintre cele mai numeroase două etnii din România, românii și maghiarii, arăta în 1992 astfel: din totalul de 407.509de familii în care capul de familie era maghiar, 45.444 erau căsătoriți cu o româncă, iar din totalul unguroaicelor căsătorite, 48.969 aveau soți români. Așadar, aproape 100.000 de maghiari trăiau în căsătorii mixte cu români. În anul 2002, cifrele nu diferă prea mult: cap de familie maghiar, 45.847, cap de familie român
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a unor proze scurte semnate de I. D. Manolache, nu apar decât texte critice și câteva traduceri. Mihail Dragomirescu contribuie cu un mic studiu intitulat Câteva pricini de scădere a poeziei, cu un amplu comentariu despre Anna de Noailles (O poetă româncă din pământ străin) și cu mai multe cronici literare. Hugo Friedman semnează articolul Încercare asupra comediei lui Caragiale „Scrisoarea pierdută”, iar Simeon C. Mândrescu prezintă pe larg lucrarea Românii în monumentele literare germane medievale de Em. Grigorovitza. Traducerile sunt ilustrate
REVISTA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289253_a_290582]
-
ROMÂNCA, revistă apărută la București, lunar, din noiembrie 1905 până în noiembrie 1906, sub direcția Adelei Xenopol. O notă din ultimul număr precizează faptul că publicația e rodul efortului exclusiv al Adelei Xenopol, „fiind - spune ea - scrisă în cea mai mare parte
ROMANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289305_a_290634]
-
la zebré). Primul traducător român din Alfred de Vigny este S., care, fără a pierde nota grațioasă a originalului, a dat o versiune reușită pentru Le Bain d’une dame romaine, plasând-o într-un cadru moldovenesc (Scăldătoarea unei cucoane românce). În culegerea Muza românească intră traduceri din Lamartine, Hugo, o „melodie irlandeză” de Thomas Moore (sub titlul Luntrea pe uscat), o transpunere a unui poem al lui Pușkin, Prizonierul (1830), cu o traducere din G.R. Derjavin, și Lauda lui Dumnezeu
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]