3,927 matches
-
continuare a dialectelor barbare pelasge, pe baza cărora s-au format și s-au dezvoltat mai târziu limbile romanice moderne” (Ib.). Teoria lui Nicolae Densusianu urmărește demolarea concepției neogramatice prin înlocuirea latinei, ca factor unic sau preponderent în constituirea limbilor romanice, cu limba autohtonă ca factor hotărâtor în constituirea acestor limbi. Pentru viziunea sa el găsește sprijin la învățatul Pirona din Udine, care în 1871 spunea următoarele: „Limbile romanice, astfel cum ne apar în monumentele scrise din evul de mijloc, nu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
neogramatice prin înlocuirea latinei, ca factor unic sau preponderent în constituirea limbilor romanice, cu limba autohtonă ca factor hotărâtor în constituirea acestor limbi. Pentru viziunea sa el găsește sprijin la învățatul Pirona din Udine, care în 1871 spunea următoarele: „Limbile romanice, astfel cum ne apar în monumentele scrise din evul de mijloc, nu derivă din limba latină, nici pe calea filiațiunii, nici pe calea corupțiunii, ci ele ni se prezintă numai ca o redeșteptare a dialectelor vulgare, ce se vorbeau încă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
puteau mișca, fură gata să ieie locul limbii latine și din momentele acestea începe o nouă civilizațiune în limba romană” (p. 721 urm.). 6. Ridicarea substratului pe poziția de factor determinant al formării limbii române, ca și a celorlalte limbi romanice, în locul latinei văzute de neogramatici ca ramificație a arborelui genealogic indoeuropean, a necesitat imaginarea modalității de constituire a limbii de substrat, a dialectelor vulgare, „rămase obscure în tot timpul cât latina a fost întrebuințată în scris și ca limbă de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mai larg, pentru spațiul pelasg euro-afro-asiatic. Prin aceasta el caută să arate că existența limbii române ține de substrat, care este latin. În capitolul „Elemente de latină barbară” (pp. 680-706) el prezintă un glosar de cuvinte culese din spațiul limbilor romanice și din spațiul pelasg, pe care îl numește „specimen de limbă latină barbară” prin care inițiază o nouă cercetare etimologică, o nouă bază pentru studiile filologice. Axate pe teoria istorică elaborată de Densusianu, aceste studii vor lumina calea „spre cunoașterea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
spaniolă, pe Shakespeare, V. Hugo; în „Albina” din Pesta publică O scriere critică în apărarea memoriei fostului său profesor Aron Pumnul. Eminescu revine în semestrul de iarnă 1871-1872, când urmează cursuri de drept, de filozofie, de economie politică, de limbi romanice, precum și de anatomie, fiziologie și medicină legală. În întreaga perioadă vieneză, „cu toată sociabilitatea pe care o manifesta și prieteniile pe care le cultiva, cea mai mare parte a timpului E. o consacra lecturilor și creației poetice. Împrumuta fie direct
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de origine maghiară. Concluzia simbiozei traco-române este trasă de E. în felul următor: „Ramură mutată în pământ departe de trupina părințească, limba românească s-a nutrit în mediul ei nou prefăcând nutrimentul în organe specifice ale sale, și rămânând limbă romanică” (Ib.). Într-o clasificare a științelor, din 1 aprilie 1882, Eminescu vorbește de o „știință națională” specifică fiecărui popor, care se opune științelor naturale și matematicilor, „prin chiar natura lor cosmopolite”. Știința națională a românismului este numită de el „știința
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
artistice, a vieții juridice, a datinilor. Acestea, spune el, întăresc vertebrele naționalității, acestea fac ca un popor să se cunoască pe sine însuși, îl păstrează în originalitatea și tinerețea lui și-l mântuie de platitudinea unei culturi cosmopolite”. Recunoscând caracterul romanic al limbii române, E. pune viitorul României pe seama componentei dacice a spiritului românesc. O nouă Romă, sau o nouă Dacie, urmează să fie construită prin deșteptarea spiritului celor cândva învinși, șansa viitorului revine, sau ar trebui să revină, seminței acestora
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
coloniștii latini, întrucât autohtonii veneau cu limba, cultura și mitologia lor proprie din adâncul istoriei. Vorbind de faptul că limba adusă de romani „s-a nutrit în mediul ei nou prefăcând nutrimentul în organe specifice ale sale și rămânând limbă romanică”, Eminescu exprimă, cum se putea în epocă, faptul că latina a adus în estul Europei, cu precădere, structura morfematică și flexionară a limbii, structură pe modelul căreia simbioza traco latină a reorganizat gramatical bogatul material lingvistic autohton de factură aglutinantă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Modelul a fost asimilat de limbile slave: bg. nos „nas”, glava „cap”, lițé „față”; pron. pers. 3: toi, tea, to, pl. te; determinanți adjectivali: drag, draga, drago; edin, edna, edno. Limbile albaneză și română au renunțat, ca și celelalte limbi romanice, la genul neutru: gardh, faqe - gard, față; aí, ajo „el, ea”, ata, ato „ei, ele”; madh, madhe - voinic, voinică; një „un, o” nu are forme de gen: një laps „un creion”, një vajzë „o fată”. Categoria numărului. Mijloacele de exprimare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
treaptă a cunoașterii este dată de unitatea devenirii fenomenului lingvistic: substratul tracic înfige rădăcinile limbii române în unitatea preindoeuropeană, silabică și aglutinantă, a spațiului euro-afro-asiatic, iar latina aduce în limba română indoeuropenizarea vechiului substrat comun, astfel că această limbă este romanică (alături de italiană, franceză, spaniolă etc.), este indoeuropeană (alături de limbile indo iraniene, germanice etc.), având în același timp relații istorice cu limbile ugro-finice, mongolo-turco tătare, cu limba bască etc. LISTĂ DE CUVINTE RAPORTATE ETIMOLOGIC * a se abține, 222 a se aburca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a unei părți din examenele la care a participat Gruber observăm cu nu a avut rezultate așa de strălucite. Distincția s-a manifestat inegal pe parcursul studiilor. Examenul de licență îl trece prezentând o teză de 35 de pagini de filologie romanică: Studiu asupra genului elementelor latine în românește, în comparație cu celelalte limbi romanice. Având deosebite înclinații filologice, Eduard Gruber a colaborat încă din studenție cu însemnări, versuri și traduceri la revista "Contemporanul". După terminarea studiilor universitare, devine profesor de geografie în cadrul Școlii
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
cu nu a avut rezultate așa de strălucite. Distincția s-a manifestat inegal pe parcursul studiilor. Examenul de licență îl trece prezentând o teză de 35 de pagini de filologie romanică: Studiu asupra genului elementelor latine în românește, în comparație cu celelalte limbi romanice. Având deosebite înclinații filologice, Eduard Gruber a colaborat încă din studenție cu însemnări, versuri și traduceri la revista "Contemporanul". După terminarea studiilor universitare, devine profesor de geografie în cadrul Școlii comerciale din Iași, unde funcționează cu intermitențe (determinate de plecarea la
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Gruber a colaborat încă din studenție cu însemnări, versuri și traduceri la revista "Contemporanul". După terminarea studiilor universitare, devine profesor de geografie în cadrul Școlii comerciale din Iași, unde funcționează cu intermitențe (determinate de plecarea la Paris pentru studii de filologie romanică). Profesorul Nicolae Georgescu face următoarea precizare în legătură cu acest episod din viața întemeietorului psihologiei experimentale în România, bazată pe documentele directorului Arhivelor Statului din București, domnul Marcel Dumitru Ciucă 2: acte existente în arhive indică faptul că Eduard Gruber este acela
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
realizarea contactului cu marile instituții și personalități din apusul Europei. Din dorința de a se perfecționa la reputate instituții academice occidentale, își ia concediu pe timp de un an și pleacă la Paris în perioada 1886-1887 pentru studii de filologie romanică la Ecole des Chartes, Ecole de Hautes Etudes, École des Langues Orientales și Collége de France, unde a audiat cursurile faimosului profesor de psihologie experimentală, Théodule Armand Ribot. Încearcă să obțină prin concurs o bursă de specializare în slavistică cu
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
bunăvoința lui Maiorescu nu este încununată de succes. În urma acestui eșec, Gruber îi scrie lui Maiorescu o scrisoare în care descrie situația sa lipsită de speranță: "Acum s-au adunat un șir de neizbânzi ale mele: astfel am început limbile romanice, am fost pus în imposibilitatea de a le urmà; m'am apucat de slave, am pățit și mai rău, mă ademeneam cu nădejdea și am rămas pedestru ca și Apostolul Pavel; alte neizbânzi de ordin mai mic sau mai mare
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
pregătească 4. La sfârșitul scrisorii, Eduard Gruber își precizează adresa: Ghica-Vodă 24, Iași. Încă din timpul studenției, Gruber și-a manifestat înclinațiile politice de stânga, deși nu a făcut propriu-zis politică. Pe când se afla la Paris pentru studii de filologie romanică, așa cum rezultă din corespondența cu prietena sa, Tereza Stratilescu, el ia legătura cu o serie de cercuri de stânga, cele "nihiliste". Îi promite Terezei o serie de cărți din care făceau parte o variantă prescurtată a Capitalului lui Karl Marx
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
diftongii prezintă particularități foarte remarcabile. Limba română este considerate de o bogăție excepțională, posedând douăzeci și trei de diftongi. Deși nu este la fel de sonoră ca italiana, limba română este considerată de Gruber ca fiind cea mai vocalizată din toate limbile romanice. Indică faptul că benzile acestor diftongi au toate aceeași lungime, 70 de milimetri, și aceeași înălțime, 35 de milimetri. Ca formă, cromatismele constituiau un dreptunghi, care rezulta din joncțiunea a două pătrate egale cu latura de 35 de milimetri. Cum
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
câmpia nocturnă spuzită de lumini. Coborâm câteva trepte și ne trezim într-o piațetă pietruită în mijlocul căreia se află câteva jocuri pentru copii. Un leagăn scârțâie mișcat de briza care bate la înălțimea aceea, e întuneric, doar clopotnița cu turla romanică apare iluminată printre acoperișurile negre. Așezați pe o bancă de piatră privim în fața noastră căluțul de lemn cu un arc gros în loc de picioare și o ușoară melancolie își face loc în clandestinitatea noastră. Jocurile acelea fără copii ne întristează. Leagănul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
artelor. Cf. Mt., 6, 34: „I-ajunge zilei răutatea ei“. Vezi mai sus, p. ..., nota 19. Periodic local. Așezare spaniolă din provincia La Coruña (Galicia). În text: bable (< rădăcina onomatopeică babl, „vorbire confuză și bâlbâită“), varietate dialectală a asturoleonezei, limbă romanică indo-europeană care s-a vorbit în Asturias și León și care subzistă și azi în unele zone asturiene, leoneze și cantabrice, în N Spaniei. De aici se recrutau majoritatea servitorilor. Lat.: „Iubesc, deci exist.“ „Îți mulțumim spre marea slavă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în gura mare, urma să se numească Emanuel; despre arta hittiților și marea formă care s-a pierdut; despre Micene și voioșia artei miniaturii minoice. Și vorbea în jumătăți de frază despre bronzurile etrusce, pentru ca apoi să ajungă la sculpturile romanice din sudul Franței și la timpul pe care-l petrecuse acolo ca soldat, mai târziu în Norvegia și pe frontul de la Oceanul Înghețat - unde „Ivan abia dacă putea fi văzut în ținuta albă de camuflaj“ -, iar la urmă, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
emoționate, trecerii în revistă a inițiativelor și propunerilor culturale care dăduseră coeziune și sens activității noastre. în miezul unei atare efervescențe, prezidam atunci Congresul, organul suprem al acestei organizații - 29 de state-membre, avînd ca limbă oficială sau națională un idiom romanic -, și mă investisem fără ezitare, îmi vorbeau de la sine preocupările la care ne solicita momentul. Conivența lor, exaltănd patrimoniul latinității, desena un soi de concurs bine venit, unde ne produceam, într-o emulație euforică, reprezentanți de pe meridiane disparate, de la Jorge
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
dus pe profesor acasă, în ziua în care împlinea 50 de ani de viață". Nu bănuia, probabil, că-i va deveni vajnic adversar în problema Arghezi!). Student, cu specialitatea principală Franceză, memorialistul a urmat în anul I cursul de Filologie romanică al lui Ovid Densusianu, care beneficiază de portretul cel mai bine conturat dintre toți universitarii. Criticul debutează la "Facla literară" în 1923 (avea 21 de ani), angajat cronicar literar de N. D. Cocea, care după ce i-a citit articolele i-
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
e o problemă de teorie democratică (Dahl, 1989: 207). Multe popoare diferite au trăit în Europa Centrală și de Est secole la rînd, înainte de a deveni state independente. Fiecare avea o limbă mai mult sau mai puțin distinctă slavă, germanică, romanică sau ungară. Deși toate națiunile erau creștine, formele creștinismului au diferit, iar pînă la Holocaust evreii au constituit o minoritate importantă. Naționalitățile au fost guvernate de state multinaționale. Regiunea a fost dominată de imperii multinaționale nedemocratice prusac, habsburgic, rus și
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
89} justă de precumpănirea elementelor slăvenești, toate acestea sîmt armonizabile cu instinctul de conservare al neamului românesc și, având conștiință limpede despre rolul modest ce sîntem meniți a juca în istoria acestei lumi din cauza izolării noastre depline de celelalte popoare romanice, e lesne de înțeles că razimul nostru viitor va fi o putere mai puțin esclusivă decât Rusia care, cu vrerea lui Dumnezeu și așa fiind scris în cartea sorții, ajungând stăpână pe Basarabia bunăoară, a știut să scoată până și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
îndestul, că chiar astăzi cercurile oficiale ale noului regat nu ne dau un sprijin îndestul de puternic și că în special Italia ne cunoaște foarte puțin, deși națiunea italiană ne e cea mai înrudită prin limbă dintre toate celelalte națiuni romanice. Ceea ce am dori însă cu tot dinadinsul e ca noua foaie - căreia îi dorim mult succes și viață îndelungată - să fie pătrunsă de spiritul adevărului. Destule ziare avem în țară, a căror singură ocupațiune este de-a lăuda națiunea, a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]