5,386 matches
-
să-ți rămân - Iubește-ți în Sparta, de-a pururi, bărbatul - Și dă-i toata via, din strugurii-ți goi, Oferă-i tot mustul, și stoarce-i aluatul, Să țipe izvoarele vieții, din voi ... CÂNTECUL DANSATORULUI Dansăm în ploaie, iubito. Rotește umbrela În jos, și lasă-amintirile noastre să plouă. În fier, îmbrăcată, în lumea cea nouă, Mai știi, te privea trecătorul acela, Tu-n iie, lăsând-o că cadă, mai goală, Și el, admirându-ți lumina, când plouă - Ați râs amândouă
CÂNTECELE JIANULUI (1) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374409_a_375738]
-
e părăsit în lume Uitându-se în reflectarea sa Mereu ispita își găsește-un nume Ca în oglinda neființei, rea. Și-așa rapid vezi geamănul de care Te-ai despărțit odată să te vinzi Iar sufletu,-n lumini prea orbitoare, Rotește coridorul de oglinzi... --------- 2005 *** НАДПИСЬ НА КНИГЕ ВОСПОМИНАНИЙ А в общем, жалок был усталый Параджанов, Неряшливый старик и сокрушенный плут, Но знал, что этот быт замызганных стаканов Полюбят и простят и волшебством сочтут. И, может быть, о нас в высоком
PAUL POLIDOR A REALIZAT O TRADUCERE CONSONANTĂ CU SPIRITUL ORIGINAL de DUMITRU BĂLAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374455_a_375784]
-
vizibile de-aproape, el e-un colos ce-și spionează cei șaizeci și șapte de sateliți supuși, printr-un ciclopic ochi, ce-i uriași și viu, căscat în marea Pată Roșe a globului lichid de hidrogen fierbinte și de heliu, rotindu-se cât mai grăbit să-i vadă cât mai des pe toți: pe Io cel vulcanic, pe Europa, Ganimede, pe Callistro și pe restul - niciunul să nu-i scape din tirania lui hipnotică, având ambiții să devină-o stea cu
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
în măștile turtite ale timpului, numărând consternările entuziasmului din celulele inteligenței umane... Ne pipăie quasarul distant, cu ocheade spectrale de gheață, ne face provocator cu ochiul din pagodele extragalactice ale enigmelor eclozate ilogic în arce de optim nadir. Când își rotește intermitența-i bizară în pulsațiile strălucirii lui efemere, ne propulsează absent interesele în golul spațiului-timp din vecie, mai mult decât toate simfoniile cosmice de raze, absorbite prin tunurile mute ale telescoapelor care doboară nocturn fructele secrete ale stelelor, dar care
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
că suspini după un tânăr sărăntoc plecat în lume să facă parale din pictură. Dar, trebuie să știi că l-am văzut pe pictorul tău drag în oraș, pictând conacul unei boieroaice frumoase și nemăritate. Și am văzut cum boieroaica rotea ochii după el, la fiecare pas. Iar el îi răspundea cu surâsuri delicate și cu ocheade. Ea venea la el, îl săruta și-l îmbrățișa cu foc, iar el murea de plăcere în brațele ei. Când am plecat de la conac
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DATU-MI-S-A UN GHIMPE-N TRUP Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Datu-mi-s-a un ghimpe-n trup Și pe orbita necunoscută a vieții mă rotesc, Iară hotarul de foc al îndoielii E timpul ca să-l depășesc. Să pot negocia cu neputința mea In ciuda temerilor mele, Curg prin torentul frenetic al durerii Și murmur cascada ei în gând. Tu, iubire, imi dăruiesti din forța ta
DATU-MI-S-A UN GHIMPE-N TRUP de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373307_a_374636]
-
câteva fire de iarbă închipuite și o luă la goană printre blocuri spre terenul de fotbal de unde se auzeau glasuri vesele de copii, lăsând să plutească în urma lui un „salut” sugrumat. Ce era de făcut? Rămasă singură, Dora își mai roti odată privirile prin împrejurimi, încercând să își amintească fiecare pas făcut de când ieșise din bloc, dar filmul derulat în mintea ei sărea mereu peste secvența în care își scosese cheia de la gât pentru a o așeza într-un loc sigur
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
auzeam ciripitul puilor din cuiburi chemându-și părinții. Ne opream, ne apropiam cu grijă, privind să nu fie adulții prin preajmă și admiram puii golași cu ciocurile deschise care ciripeau plângăreți, așteptând hrana apoi ne vedeam de drum. Câteodată, vedeam rotindu-se deasupra copacilor câte un uliu sau alt prădător. Stăteam atunci cu grijă pentru soarta micuților din cuiburi. Păsările de pradă noi le cunoșteam bine, căci de multe ori veneau și răpeau și din curțile oamenilor, chiar și de la noi
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
-nțelegerii umane, Cu scopul perpetuării eternelor canoane, În limitări de vise ce se desfac în stropi, În pamânteanul circ al oamenilor miopi, Prea mulțumiți de-a lor imagine neclară, Decursă din fragilitatea lor gregară, Privesc pământul care nu se mai rotește, Pământul care astăzi doar se prăbușește, Într-un neant, într-un abis, într-un profund eter, Eterul tuturor speranțelor ce parcă pier Și ar putea atât, doar să înalțe ochii, Și să se lase sincer mângâiati de stropii Magiei cosmice
EZITARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373627_a_374956]
-
Articolele Autorului PĂIANJENUL Actul I Scena I Decorul: o cameră sărăcăcioasă, mobilerul vechi alcătuit dintr-un dulap, o masa, două scaune și o canapea. Personajele: Malu, Sera (Sera era la masă și decojea mere. Malu stătea pe canapea și își rotea privirea prin cameră.) Malu: Îl văd. Sera: Pe cine? Malu: Pe el. Sera: Care el? Malu: Cel care trăiește în umbră. Sera: Trăiește în umbră? Malu: Umbra supremă. Sera: Nu te înțeleg. Malu: Niciodată nu m-ai înțeles. E bine
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
din care lumina coboară aducând pe aripile ei viața. Au fost înlănțuite pentru ca moartea să le soarbă nectarul. Stau într-un colț și își plâng destinul orb ce le-a ancorat în năvodul arahnidei. (Răstoarnă merele pe masă.) Malu: Se rotesc fără nicio țintă. (Un măr cade de pe masă și se rostogolește pe podea.) A evadat din paradis, dar a greșit drumul. Acum plânge pătat de mizeria infernului. Nu mai are nicio șansă. Țesătorul l-a observat din umbră și se
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
în: Ediția nr. 1318 din 10 august 2014 Toate Articolele Autorului Mă locuia într-o vreme, platonic, un cerc. Era bine, un loc geometric al punctelor egal depărtate de mine. Era cercul fetelor ce beau doar apă plată cu lămâie, rotindu-se-n jur ca o horă jucată pe călcâie. Ah, și cât le-am rugat la egală distanță să rămână ! Dar una din ele a rupt cercul, și-a luat raza-n mână, și a venit la centru mergând în
CERCUL de DAN NOREA în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371352_a_372681]
-
de vie/ în sângele tău” (pocalul de astăzi). Sau: „într-o zi m-am trezit curcubeu/ aveam atâtea culori/ încât nu le-am putut învăța niciodată/ pe de rost/ așa că le-am agățat de vârful stâncilor/ peste care se tot roteau vulturii” (lanțuri). Poeta are din abundență vocația incantației: „nu știi să-mparți în pas de joc/ misterul carelor de foc/ și țeși un val la fiecare/ când marea-ți cântă la picioare/ printre acorduri de furtună/ / pe zori/ o inimă
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
în cercuri de flori. Casa poetului este o cetate arzând De dragoste scânteietoare și curată În care ajung să stea în alb veșmânt Doar cei care trăiesc iubire-adevărată. Casa poetului este zidită din cuvinte Ce-n imnuri de lumină se rotesc În jurul ei stau pofte răstignite Aerul, aici este dumnezeiesc! În casa poetului, apleacă-te și bea Spre împlinirea zodiei te frânge Aici e locul sfânt și nu uita! Aici porunca este vie și învinge. Casa poetului este invizibilă aproape Mister
CASA POETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374918_a_376247]
-
acuma doar nisipul se mai vede. Chiar peste cercuri marea nu-i domoală Și spuma albă iarăși și-o repede, Căci nu mai știe sau nu vrea a crede Că evrica e început și școală. Când timpul în spirale se rotește Și căi lactee-n ceruri se aleargă, Eternitatea în clepsidre crește, Iar dragostea încă poate să meargă. Și-atunci când peste țărmuri se ivește, Nici marea nu mai poate să o șteargă. autor: Leonte Petre sursa foto: Internet Referință Bibliografică: ARHIMEDE
ARHIMEDE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374946_a_376275]
-
În timp ce mă privea, Dumnezeule, îl alăpta! Universul transcendent este din nou pus în relație cu cel mundan în ultimele versuri ale poeziei, o transcendență în care timpul este ales de către sfinți, iar dincolo, pe pământ, omul i se supune îngenunchiat: Rotea pe lanțul atârnat de ceas / Numele sfinților și data de azi / Atunci pe tărâmul celălalt, / Eu singur, / Am îngenunchiat. Această supunere față de forțele divine este una susținută de singurătatea ființei pentru care, întreg destinul e o fatalitate. De asemenea, elementele
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
să fie pedepsiți aspru și trimiși în Cezareea Palestinei pentru judecată și condamnare, asta după ce procuratorul Ponțiu Pilat s-ar fi întors la reședința sa. -Să fie un elin foarte bogat cel care s-a înțeles cu Baraba? spuse Maydan rotindu-și privirea peste mulțimea care începuse deja să vină prin piețe. -Spionii n-au prins nimic de veste că s-ar fi întâlnit cu cineva. A stat la Hoys ben Nabat iar spionii au spus că l-au scăpat totuși
AL CINCELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374906_a_376235]
-
și trăiri E figie din Doina română L ocuri și oameni heraldic străbune O magii Vouă, bravi făurari, R au de Iubire cât Oltul și voi, nepieritori! PORUNCI INSCRIPȚIONATE PE PRUNCI Căzând uneori sub copite păgâne Și vremuri barbare ale rotii dințate Din cercul cel mare al vremii Ai noștri strămoși Rugându-și pământul Frământat între degete Sângerându-și eroii în doine Au simțit permanent galopându-și părinții Din cuarț către iarbă Și-n barbă crescură rebel Au jurat peste prunci
PREMIUL III LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/373943_a_375272]
-
eu pot fi cel care poate rescrie povestea asta, care este! Ai înțeles, care este? Mașina toarce simplu și se deplasează fără grabă. Afară noaptea se apropie de capătul drumului unde are o întâlnire cu ziua. Pământul se va mai roti o dată și va mai trece o zi și o noapte din viața oamenilor. Pentru că asta înseamna o zi și o noapte din viața oamenilor, să se rotescă Pământul o dată în jurul axei sale. Simplu, da! Dacă Pământul se învârte de șaizeci
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.5 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373941_a_375270]
-
să-mi caut stilul. Dădusem iama-n toate! Ajunsesem să recunosc scrisul mort de cel viu, mă pretindeam vie, dar știam de la prima ochire pe-o pagină, cine tara-tara de doi bani jumătate, de-amorul artei cum s-ar spune, rotind mii de cuvinte, astfel încât prin aiureală de cap, să-ți pună căpăstrul și să pară scrisul viu. Scarabeu în pustiu. Să nu mă întrebe acum cineva ce-i acela scris viu. Viu adică viu și cu asta, gata! Viu, viu
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
cuțitul ce nimicește ceață, L-am rătăcit prin lume, sub malul unor bălti, Lăsând să cadă storuri, mi-e neagră dimineață, Mi se chircește trupul sub rană unor dălți. Văd uneori tunelul care m-ar duce-acasă, Inelele vibrânde cum se rotesc în jur, Dar nu știu să-mi iau zborul, iar lanțurile-apasă, Apoi își pierde calea divinul ei contur. Sunt plumbuit în mine că într-o pușcărie, Sunt condamnat la flăcări din zori până-n apus, Mă arde rău puștiul în care
IAR TIMPUL E-O MINCIUNĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374150_a_375479]
-
de adâncă simțire, autoarea scrie microeseuri despre „Când cerurile se deschid”; despre „Bucuria iubirii”. Ioan Stoian Subțire este un alt creator care și-a încredințat scrierile acestei Antologii. Autorul subliniază faptul că, oricât timp ar trece, oricâte anotimpuri s-ar roti, din semințele căzute vor răsări alte flori, în altă primăvară: „În fructe stropi de soare cad / Mișcarea vremii ne-nfioară! / Semințele căzute-n nou răsad / Cresc alte flori, în altă primăvară...” (Trecere). O dată cu căderea razelor în fiecare suflet, renaște și Speranța
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT –O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375419_a_376748]
-
peste ani, povestea că el mărturisise unui prieten că o place pe Elisa, dar acela avusese o reacție neașteptată „Fugi de-aci că nu se uită o fată ca ea la tine, tu nu vezi ce frumoasă e și cum rotesc băieții pe lângă ea ? La nasul ei nu ajungi tu nici cu prăjina !„ Dar iată că Elisa se uită, își luară o locuință în chirie și se mutară împreună. Părinții Elisei se împăcară greu cu gândul că fata lor rămâne la
ARPEGIILE DESTINULUI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375462_a_376791]
-
pași ritmați, urmând lent firescul parcurgerii cotidiene a drumului propriu prin timp, păstrându-și însă aceleași măști avute la îndemână, de rezervă pentru fiecare interpretare pe scena vieții, în rolurile personale atribuite în parte... Ceașca elegantă din care aburii se roteau ușor la început, ca într-un dans amețitor, stă pe jumătate neclintită în fața mea, pe masa de lemn de culoarea cireșului unde a fost adusă și pusă cu grijă, iar eu privesc pierdută, secunde întregi fără oprire, la fereastra pe
LA O CAFEA CU LAPTE, DE VORBĂ CU PROPRIUL DESTIN de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375470_a_376799]
-
pe Prințul Codrin în statuia din spatele casei bunicii ei. Lacrimile prinseră a-i curge singure pe obraz căci știa că nu e de joacă cu stră-stră-stră-stră de cinci ori străbunica ei. În cele din urmă hotărî să riște furia bătrânei. Roti un descântec și prințul se putu mișca, chiar dacă nu putea vorbi de șocul de a vedea că fata pe care o îndrăgise nu era decât o vrăjitoare. - Pleacă repede, șopti Cora, altfel nu mai pot face nimic pentru tine! - Nu
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]