1,867 matches
-
mi-ar păsa prea mult. Toiagul este la el și, pe deasupra, îl și ajută să vadă în bezna asta. Începea să-i pară rău că se oferise să rămână jos ca să atragă vâlva spre el. Dacă nu s-ar fi rușinat, i-ar fi cerut pe loc lui Calistrat să facă schimb. Moșul îl lăsase pe loc și plecase din nou în cercetare. Ploaia contenise și norii se răzbunaseră pe cer. Inspectorul nu putea să-și dea seama, dar probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la persoana întâi, constatând deodată că pe nea Vlad îl pierdusem) mă trezesc într-o curte, în care se intra din drum fără nici o opreliște, nici un prag, nici un gard, o curte unde zece-doișpe copii destul de mici pentru a nu se rușina unii de alții să-și arate goliciunile feselor și sexelor de băieței și fetițe, se tăvălesc în nisip și băltoace de-a valma cu niște câini. De unde pot să iau autobuzul spre oraș? grăiesc eu cu intenția să mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de discuție, erau foarte spirituale dar și foarte reci, hotărâte parcă, să nu închege nicio relație pe durata școlii. Moldovencele, dimpotrivă, cu toate că aveau trăsături deosebite, erau îmbrăcate cel mai sărăcuț, își ascundeau părul după baticuri înflorate, erau modeste și se rușinau chiar și de dialectul pe care-l vorbeau. Deveniseră mai toate complexate de ceea ce reprezentau și singurul loc unde se puteau regăsi era biserica din piața sârbească. Nu lipseau nicio duminică fiindcă acolo se simțeau mai aproape de viața satelor unde
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nu avea de unde să știe că aș fi făcut același lucru pentru oricine altcineva. M-am ridicat cu sfială și până la geam am mers cu mâinile în buzunar, fiindcă umbrele de pe perete îmi scoteau în evidență contururi de care mă rușinam, iar odată ajuns în camera mea, a trebuit să mă culc, fiindcă Shumy nu avea chef de vorbit. A doua zi, toată lumea știa de aventura mea și ce mă durea cel mai tare, era faptul că aflase și Creața. Erjika
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
la normal. Abia de avea putere să-și dezlipească mâinile de pe fața mea. Mă treceau fiori necunoscuți pe șira spinării și pielea mi se făcea ca de găină. Ea mă privea și nu știu ce simțea în acele momente fiindcă eu mă rușinam și preferam să țin ochii închiși, de parcă numai așa puteam să mă ascund. Poate că-i era milă de mine, poate că-și vedea în ochii mei toată copilăria pierdută prea de timpuriu, poate că se lăsa purtată de val
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
l-a luat maică-sa la întrebări. Era mai supărată ca bunicul. L-a tras ușor de urechi, l-a muștruluit și i-a explicat cât de urât este să nu respecte programul și, mai ales, promisiunea. Tudorel s-a rușinat. Iartă-mă, mamă! Nu se va mai întâmpla... Știi? Mi-a plăcut așa mult că Bătrâna a fost cuminte! Și a păscut numai iarbă bună, curată. Ocolește iarba mare crescută pe bălegar, știi? Da, știu. Află că, dintre animale, calul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
vină la urmă. Adică, să se pună după ce vă povestim totul. Sunteți de acord? Daaaa! A venit răspunsul tuturor, la unison. Mariana..., te rog frumos, spune tu ce ai văzut și ai citit pe internet! Unii dintre cei prezenți, se rușinaseră și erau pregătiți să asculte cu privirile ațintite în iarba din jur. Ceilalți, în special fetele și Valentin, își întoarseră capul spre Mariana și așteptară ca aceasta să vorbească, arătându-și curiozitatea și hotărârea de a nu mai întrerupe prin
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
amintească din când în când că e o doamnă din naștere. Nu se putea stăpâni să nu introducă în conversație numele cunoștințelor sale, ceea ce-ți dădea convingerea că n-a coborât câtuși de puțin pe scara socială. Era puțin rușinată de curajul și priceperea ei în domeniul afacerilor, dar încântată că a doua zi avea să cineze cu un mare avocat domiciliat în cartierul South Kensington. Îi făcea plăcere să-ți spună că fiul ei învață la Cambridge și râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că era urâtă; ― o femeie elegantă care a oprit o mașină ― i-am adresat în sinea mea: ia-mă cu tine, frumoaso! ― un țăran însoțit de un tânăr fercheș, care mergea puțin înainte ― e tată-său, îmi spuneam, și se rușinează de el.) Și așa, până când am ajuns acasă, în strada Amzei. Dispoziția mea de receptivitate se dovedea uluitoare în acea zi: Rița, servitoarea noastră, tocmai ieșea din pivnița ei, unde locuia, ducând în brațe un coș plin cu rufe. ― Știi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pot găsi cu dreapta vena umflată. Ca un șarpe. A doua oară la fel. Mie ai să-mi trăiești, murmur eu și a treia oară reușesc. Cu numai câteva picături de sânge pe mână. În câteva minute își revine, se rușinează, măturăm împreună. Nimeni nu m-a întrebat dacă nu mi-e scârbă de seringi. Mi-e scârbă. Nouă medici l-au consultat, nouă belele i-au găsit, nouă m-au consolat și ne-au jecmănit. Avea spasme lunar, mintea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ca să mai variez programul, i-am vorbit eu mai întîi despre Viky: "Știi că Viky a întrebat de dumneata. Spune ca îi e dor să-i cînți." Toată povestea era inventată numai ca să-i fac o mică plăcere. Am fost rușinat de minciuna mea, așa i s-a luminat fața de bucurie, dar nu puteam să-mi mai schimb vorba. Pentru oamenii simpli orice cuvânt are o semnificație exactă, nu sunt în stare să bănuiască nimic îndărătul lui. Ce admirabili sunt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
E foarte răcoritor să te tunzi. Arătând cam jenat, începu să-și frece viguros pielea capului. Când Sebei și Ukon văzură că Hideyoshi mersese până la a se rade în cap din respect pentru fostul lor senior, uitară de nemulțumirea dinainte, rușinându-se imediat de propria lor meschinărie. Singura problemă era că, ori de câte ori se uitau la Hideyoshi, le venea să râdă. Deși nimeni nu-l mai numea în față „Maimuță“, fosta lui poreclă și actuala înfățișare stârneau un oarecare amuzament. — Iuțeala ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceva putred și dulce. De sub pleoapele coborâte, privirea ei îi fixa buzele căutând vreun retuș de făcut. Dar era agitată și în criză de timp și pe moment nu găsea nimic de corectat. Îi dădea drumul. Nu trebuie să vă rușinați, băieți, spunea doamna Poenaru. N-o s-ajungeți mai puțin bărbați dacă vă dați c-un pic de ruj când urcați pe scenă. Așa fac toți artiștii. "Povestea de Crăciun" abia acum începea cu adevărat. În mare grabă i se îndesa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un copil! Măiculiță!... Sfârșitul secolului trecut!... a continuat plină de entuziasm mama lui Barnoschi Vasile. Fin de siècle! La belle epoque! Nu degeaba i se spune astfel, au fost vremuri cu adevărat frumoase! N-ai fi avut de ce să te rușinezi de ele. Nu că eu le-aș fi cunoscut direct, dar mi-a povestit socru-meu, adică bunicu-tău. Toată lumea trăia în prosperitate, nu ca-n ziua de azi. Asta spunea el și n-am niciun motiv să nu-l cred
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
trecut. Era o lume așezată, e bine să te gândești la asta. Nu era goana asta nebună după mâncare. Lumea se mai ducea la câte un spectacol de teatru, la câte o expoziție de artă... N-ai de ce să te rușinezi că taică-tău s-a născut atunci. Câteodată se adunau în grupuri pe hol sau în curtea școlii și discutau despre părinți și despre frați, surori... Și mai ales despre vârste și date de naștere. Gagea Ioan avea un frate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
am spus. Dar știam oare? La ducere, garnitura fiind destul de plină, a trebuit să stăm în picioare. La plecarea trenului din stația Unirii, mama s-a dezechilibrat din nou și mi-a aruncat o privire jenată: nu cumva să mă rușinez cu ea... Apoi a continuat să aibă probleme cu menținerea echilibrului la fiecare plecare din stație. La întoarcere în schimb, am avut parte de locuri. Ne-am așezat alături și, îndreptându-mi din întâmplare privirea drept în față, m-am
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
când încercase să analizeze senzațiile provocate de rană sau de arsură și înțelesese comportamentul lui Alan de la centrul de sănătate. Dar mai rău, mult mai rău e că înțelesese anumite chestii profunde și dureroase legate de el, lucruri care îl rușinaseră dintotdeauna. Bietul Bull! Neștiind ce să facă, îmbrățișa frigiderul sau se așeza cu fundul pe termostatul defect. Bântuia văicărindu-se pe coridor, în sus și-n jos; sfărâmă cu lovituri de picior telefonul și scăunelul lui Chippendale. Intră apoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
n-are nici un rost să stăm aici. Ramona se înfășură în haina neagră de velur, cândva la modă, și tremură ostentativ. — Știi... De fapt, nu sunt interesat de... știi tu... de fapt... — Cauți companie. Înțeleg, iubire, nu trebuie să te rușinezi. Lăsând în urmă bulevardul din fața stației de metrou, Bull și Ramona plecară împreună cu aerul firesc al unui cuplu de bătrâni căsătoriți de mult. Dispărură înspre Caledonian Road. Alan se simțea mult mai bine după dușul fierbinte. Se udase teribil în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Numai că Ramona era prietenoasă. Nu ceruse de la Bull nici bani, nici vreo justificare. „Poate că mă acceptă cum sunt eu“, îndrăznise Bull să spere. — Cât de departe ai mers cu... știi tu...? — Cu schimbarea de sex? Ramona nu se rușina. Până la capăt, băiete. Știu că nu s-ar zice, dar cică mai mult de atât nu se poate. Sunt cam varză, nu? — Dar tu ești... Adică, eu credeam că... — Au, păi așa credeam și eu, băiete. Mă gândeam că tratamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mare, 54 imensă putere, o virtute creștină. Puterea dată nouă de către Noul Testament este credința în Sfânta Treime. Această credință trebuie mărturisită neîncetat, atât când suntem singuri cât și în public, în fața oamenilor (Mântuitorul nostru spunea că „cel ce se va rușina cu Mine, pentru el Mă voi rușina și Eu în fața Tatălui Ceresc”). Rostind zilnic Crezul, rugăciunea de mărturisire a credinței vom îndepărta de la noi duhurile răutății. Crezând în atotputernicia Sfintei Treimi, credem și în puterea Ei tămăduitoare. Ar trebui astfel
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Puterea dată nouă de către Noul Testament este credința în Sfânta Treime. Această credință trebuie mărturisită neîncetat, atât când suntem singuri cât și în public, în fața oamenilor (Mântuitorul nostru spunea că „cel ce se va rușina cu Mine, pentru el Mă voi rușina și Eu în fața Tatălui Ceresc”). Rostind zilnic Crezul, rugăciunea de mărturisire a credinței vom îndepărta de la noi duhurile răutății. Crezând în atotputernicia Sfintei Treimi, credem și în puterea Ei tămăduitoare. Ar trebui astfel, să zicem și noi așa cum a spus
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
treaba aia cu pertu-ul, apoi s-a dus în cămară și a adus de-acolo o farfurie de cornulețe cu nucă, două pahare și o damigeană, mi-a pus în față farfuria și un pahar, spunându-mi să nu mă rușinez, să mănânc liniștit, a luat și el un cornuleț și l-a mâncat, între timp a scos dopul de la damigeană, și-a umplut paharul, am văzut că era vin roșu, am luat și eu un cornuleț cu nucă, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
capitală, deși comercial vorbind n-a prea satisfăcut așteptările, și cum urcam treptele, am înțeles că tata și-a dat seama că eu crezusem că ne-am rătăcit, dar se făcea că nu observă ca, mai târziu, să nu mă rușinez, iar eu, înțelegând asta, m-am rușinat așa de mult încât, ajunși la patru, etajul unde locuiam, eram gata-gata să izbucnesc în plâns din cauza remușcării că mă îndoisem, fie și doar o clipă, de tatăl meu. Până atunci, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
satisfăcut așteptările, și cum urcam treptele, am înțeles că tata și-a dat seama că eu crezusem că ne-am rătăcit, dar se făcea că nu observă ca, mai târziu, să nu mă rușinez, iar eu, înțelegând asta, m-am rușinat așa de mult încât, ajunși la patru, etajul unde locuiam, eram gata-gata să izbucnesc în plâns din cauza remușcării că mă îndoisem, fie și doar o clipă, de tatăl meu. Până atunci, nu mai mi-adusesem aminte întâmplarea cu ceața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
asupra fetei mele, să-i cântăresc propriile sentimente în materie. Sunt alături de tine, fata mea, nu-ți face probleme. O să mă faci fericit. A început să-mi zâmbescă. Un zâmbet atât de neajutorat și nesigur. Da, zâmbetul era așa de rușinat. — Mai doriți un scotch? m-a întrebat cucoana din spatele barului - bătrâna damă cu părul cănit și glas strident. Purta un tutu de un maro închis sau caramel antipatic. Mie îmi amintea de un suspensor sau de o centură pentru hernie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]