1,734 matches
-
unor noi forme ale stângii, (auto)critice, revizioniste și antisovietice, ridicarea unor noi forme ale dreptei, a unui nou conservatorism american, uzura spiritului triumfalist al americanilor, ridicarea unei Europe tot mai independente față de foștii săi salvatori militari și economici. Mijloacele rudimentare ale primei perioade de confruntare bipolară se cereau revizuite, adaptate, rafinate. O nouă generație cultural-intelectuală se ridicase după război, deci se putea conta în sfârșit pe liberali care nu trecuseră mai întâi prin ciclul finanțării de către URSS pentru a intra
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vernacularul, spiritul bizantin și modernitatea pot găsi cumva o cale simbiotică, exprimată de edificiile Politehnicii București (șef proiect arh. Octav Doicescu). Curând însă, acest modernism autohtonizant (numit când funcționalism liric, când arhitectură cu specific național) a ajuns la rețete monumentale rudimentare și, sub presiunea directă sau indirectă a ideologiei național-comuniste, la redundanță decorativă prin lucrările teoretice târzii ale lui Constantin Joja și prin județenele de partid&casele de cultură ale sindicatelor proiectate de arh. Nicolae ("Gipsy") Porumbescu și emulii săi în
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
moment dat ministru adjunct la Învățământ și Cultură. În ultimii ani ai vieții e angajat redactor-șef la „Albina”. Reportajele lui P. literaturizează, pe linia realismului socialist, „transformările” care cuprind țara după instaurarea comunismului. Se prezintă tezist, conform unei scheme rudimentare, o imaginară îmbunătățire a vieții societății românești la toate nivelurile: turism, agricultură, educație, ca în După alungarea faraonilor (1957) și Însemnări din țara nouă (1959). Trecutul, reprezentat de lumea apusă a „faraonilor”, este negat in corpore prin prisma „realizărilor” puterii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289026_a_290355]
-
muzicii) ca frână pentru afirmarea literaturii și artei, devenind, în general, un instrument de opresiune spirituală. Invocându-se cerința accesibilității, i s-au impus creației canoane mutilante. S-a instaurat dictatura unui simplism ce întorcea expresia artistică la stadii incipiente, rudimentare. Principiul funcției educative a fost aplicat în mod dogmatic, abuziv, ceea ce ducea la schematizări grosolane, la un didacticism anost. Prin extrapolarea dogmei introduse în filosofie, potrivit căreia evoluția istorică a gândirii ar exprima doar confruntarea materialismului cu idealismul, s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
nu au fost interesate aproape deloc de cinematograful de ficțiune ca instrument de propagandă. Nu putem vorbi nici de un cinema de ficțiune constituit - în afară de O noapte furtunoasă (1943) și Manasse (1925), nu s-au produs decât scheciuri și melodrame rudimentare. Utilizarea lui politică sistematică începe cu 1950. Odată cu instalarea puterii populare, statul preia controlul total și finanțează cinematografia în scopul vehiculării ideologiei comuniste. Putem spune că filmul românesc de ficțiune s-a născut cu propaganda politică în el, ca un
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
insistente întreprinse pe lângă autoritățile culturnice de un grup de regizori, între care Mircea Daneliuc, Alexandru Tatos, Iosif Demian, Stere Gulea. Odată cu retragerea din difuzare a filmului Faleze de nisip (regia Dan Pița, 1983) nu mai apar decât filme de propagandă rudimentare. Apoi dispar și acestea : ultimul film despre colectivizare se face în 1984 - Amurgul fântânilor (regia Virgil Calotescu), ultimul film cu spioni imperialiști în 1985 - Racolarea (regia George Cornea), ultimul film cu comuniști ilegaliști în 1987 - A doua variantă (regia Ovidiu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
apendicele cecal, musculatura urechii, epifiza și chiar hipofiza, au fost invocate de darwiniști în susținerea transformismului, dar și ocolite cu grijă de neodarwiniști, pentru că între timp s-a demonstrat exact cum prevedea Paulescu că aceste structuri, departe de a fi rudimentare și inutile, au îndeplinit, îndeplinesc și vor îndeplini în anumite circumstanțe un rol bine definit pe care încă nu-l cunoaștem, ceea ce avea să se demonstreze în timp pentru majoritatea lor. Timusul, de pildă, are un rol esențial în coordonarea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și ridiculizează noțiunile de cauza primă și secundă argumentate de Paulescu. Negând forța ca mod de manifestare a energiei, de care fizicienii și matematicienii uzează pentru a calcula efectele la nivelul materiei, confundând fecundația cu fecunditatea, folosind organele atavice și rudimentare pentru a susține transformismul, Voinov atrage chiar și reacția unui matematician (Periețeanu) care a simțit nevoia să-i corijeze elegant confuziile pe care le făcea în domeniul matematicii, știință exactă care nu admite speculațiile. În stilul său caracteristic, elegant și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
condamnă pe cei năpăstuiți (bolnavi sau handicapați) lăsându-i să moară ca nefiind utili statului. Contravine prin această concepție altor sentimente de natură instinctuală cum ar fi; mila, compasiunea, filantropia, umanitarismul, sentimente manifeste în forme mai mult sau mai puțin rudimentare dar evidente și în lumea animală, începând cu furnicile (care-și îngrijesc suratele flămânde, bolnave sau aflate în pericol) și continuând pe toată scara lumii viețuitoare unde exemplele sunt deosebit de evocatoare. Statul lui Platon ar urma să fie condus de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
internă; 3. și armonizarea relațiilor dintre suveranii națiunilor, indiferent de forma de guvernământ. Acestei ipoteze ideale i se opun însă realitățile concrete, pentru că legislațiile statelor se întocmesc sprijinindu-se tocmai pe instinctele naționale, cele internaționale neexistând decât într-o formă rudimentară și inoperantă după cum arătam mai sus. Or instinctele naționale se opun vehement celor internaționale și așa destul de nesemnificative, așa după cum istoria a demonstrat-o din plin și o demonstrează în fiecare zi în relațiile dintre state. De pildă, nici-o legislație
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
dincolo de acest aspect dimensiunea acestor forțe de descurajare ar trebui să fie impresionantă. Concluzia la care ajunge Paulescu este că organizarea omenirii prin mijloace omenești este imposibil de realizat pentru că: 1.iubirea omenească sau filantropia, dincolo de națiune este un sentiment rudimentar, total insuficient pentru ai uni pe oameni; 2.instinctul de subordonare față de un conducător sau șef internațional nu există; 3.legea internațională fiind mai mult o normă nu poate fi acceptată și nici chiar aplicată decât prin consens, ceea ce de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
piatră" și "declinatul anotimp" ar putea fi, de asemenea, metaforele unei realități primare și ale unui timpul originar, ale acelei "perfected, ultimate, immortal life" [vieți desăvârșite, supreme, imortale], în care, conform viziunii din "Revelația mesmerică"109, Omul, traversând metamorfoza "corpului rudimentar", urmează să regăsească unitatea pierdută a lucrurilor. În simbolismul tradițional, de care Barbu nu este străin, fructul care se desface - o replică a figurii pascaliene a universului format din sfere concentrice, imagine pe care și Poe o folosește în Eureka
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
bergsonian. Să re-ordonezi, conform unui principiu estetic, formele vieții, cu alte cuvinte, să modifici relațiile dintre sau să descoperi altele noi, să dai formă informalului înseamnă, cu adevarat, creație. Realizarea "poemului perfect" presupune și concomitenta anihilare a eu-lui empiric ("sufletul rudimentar", la Poe). Viață pe Pamant stă sub semnul "stuporii", spune Poe în "Conversația dintre Eiros și Charmion" [The Conversation of Eiros and Charmion]37, iar cunoașterea adevărată, în aceste condiții, este imposibilă. Doar moartea, dezvoltând un la "saselea simt" "Dialogul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
educație pentru copii, pe care acum părinții pot spera să-i vadă progresând. Peste tot, în industrie, dar și în universități, în administrația centrală, dar și în redacțiile revistelor literare, un val de persoane mai bine pregătite și mai puțin rudimentare părea că aduce cu el un suflu înnoitor. Relaxarea criteriilor politice de recrutare coincidea de altfel cu o nesperată deschidere față de Occident, și chiar cu un nou stil și o nouă practică ale discursului public. Ajuns la maturitate, sistemul își
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pe care "telefonul fără fir" al zvonurilor o multiplica la infinit. În raport cu mijloacele de comunicare oficială, demonetizate și discreditate de falsul flagrant pe care îl practicau de două decenii și de stereotipia vacuă care răspundea, pe plan formal, acestei propagande rudimentare, acest mecanism de comunicare predominant orală prin zvon, prin secrete dezvăluite în cascadă, traducea într-un limbaj privat temele politice oficiale și acapara de fapt în beneficiul discursului politic oficial mecanisme esențiale ale comunicării private. O îngăduință până atunci nesperată
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fără precedent foarte repede, un asemenea roman semidisident devenise cel mai căutat cadou când trebuia să mergi la medic și lăsa să adie speranța unei și mai mari liberalizări în viitorul apropiat. Chiar dacă Ceaușescu însuși rămăsese captiv al celui mai rudimentar discurs politic, el inova totuși înlocuind lozincile staliniste ale luptei de clasă cu formulele tot mai insistente ale unui naționalism revitalizat. După mai bine de 15 ani de opresiune care viza eradicarea tradiției, folosind pentru asta toate mijloacele statului totalitar
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
000 de ani în urmă la 10.000 de ani, toți oamenii au trăit în societăți de vânători și culegători. Cu aproximativ 9.000 de ani în urmă unii oameni din Mesopotamia au început să cultive pământul într-o formă rudimentară și totodată au început să trăiască în așezări permanente. Astfel capacitatea de a produce un surplus a crescut, agricultura a devenit o preocupare comună. Perioada care a început cu circa 5.000 de ani în urmă este uneori denumită "zorii
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
întreaga infrastructură educațională românească au fost înfipți în această perioadă cuprinsă între 1831-1832 (anii Regulamentelor Organice) și 1859. Construind rețele de școli dispersate în întreg teritoriul, autoritățile statale ale principatelor danubiene și-au asigurat controlul asupra unui (pentru moment foarte rudimentar și ineficient) aparat instituțional de diseminare a informației prin intermediul căruia putea acționa în direcția modelării cognitiv-comportamentale și axiologice a propriilor populații. Rămâne ca în capitolele imediat următoare să examinăm concepția despre naționalitate transmisă prin canalele instituțiilor de învățământ, precum și imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
comportă ca un om, un 93 David Raybin, art. cit., p. 33. (trad. n.) 94 Ibidem, p. 19. (trad. n.) 95 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 428. 96 Priscilla Martin, op. cit., p. 226. 97 Ibidem, p. 227. (trad. n.) 42 bărbat rudimentar și răzbunător, femeia este și ea ignobilă, cioara își pierde frumusețea, capacitatea de a cânta și de a dialoga. Răzeșul este un apărător al femeii, economul un spirit refractar, antifeminist, încheie surprinzând sfaturile mamei referitoare la importanța tăcerii. Penultima povestire
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în bucurii și desfătări, fără a întrece întru nimic măsura și buna-cuviință.” 153 Având o poziție socială nobilă, deci privilegiată, femeile grupului nu caută decât plăcerile sufletului, păstrează permanent un echilibru, nu-și permit excese care ar denota o cultură rudimentară. Singura lor ocupație pare a fi aceea de a-și cultiva sufletul, de a spori virtuțile și de a trăi frumos, într-un otium perfect, într-o stare de dolce parlare. Notele acestea paseiste trădează 152 Aurelia Bălan Mihailovici, Dicționar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pentru inteligență, decât pentru castitate, există, în această nuvelă, posibilitatea unei alegeri, a luării unei decizii în forul interior, de care personajul feminin uzează cu prisosință. Povestirile ei din următoarele două zile ale întrunirii aduc în prim plan femei needucate, rudimentare, aparținând unor medii obscure, viclene și vulgare: madonna Fiordaliso, o prostituată ce îl păcălește pe un tânăr naiv, este malefică și de o șiretenie nativă, și Catella, geloasă, dar înșelată în încercarea ei de a-și păzi soțul, ajungând în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
creare a unei impresii de veridicitate „fiindcă a te îndepărta de la adevăr în povestire înseamnă să înjumătățești plăcerea celor ce ascultă”187. Cu siguranță că aceasta a îndemnat-o să reproducă replicile pline de savoare, deși la granița vulgarului și rudimentarului, ale unei soții trădate, Tessa, și să ne ofere încă o mostră a ceea ce lipsa unei educații îngrijite poate aduce. Femeile din păturile de jos nu au putut beneficia de instruire, dar sunt pitorești și admirabil caracterizate printrun limbaj neaoș
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
bărbat la pieire, adulterul este doar consecința unei incompatibilități vizibile, a unor raporturi virfemina care nu se bazau pe respect și mai ales pe dragoste , de aici și tendința spre trădare. Ermellina, în ziua a treia, este o eroină credulă, rudimentară, naivă și modestă în încercarea ei de a-și păstra imaginea unei respectabilități în societate, ține la cinstea de soție, dar își aduce și amantul în intimitate. La fel de modestă este și Simona (IV, 7), cea care se îndeletnicește cu torsul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
personaje, un nume distinct din start, ci este amintit doar statutul: the wife of Bath - soție, femeie, nevastă - prototip al feminității, al mariajului. Traducatorul român cel mai avizat, Dan Duțescu, optează pentru sintagma „târgoveața din Bath”, accentuând astfel latura provincială, rudimentară și vulgară a femeii. Numele îi va fi indicat mai târziu: Alisoun. Se pare că era obișnuit în acea vreme, un nume relativ comun, desemnând poate o tipologie generală a femininului. Alisoun începe cu o deschidere (vocala a), spre a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cum este cea a personajului feminin asupra căruia ne îndreptăm atenția. Alison devine comică, ba chiar hilară, pentru că nu înțelege întotdeauna citatele pe care le folosește sau doctrina pe care o combate, de aceea concluziile pe care le trage sunt rudimentare și amuzante, încercarea ei de apărare a condiției femeii trebuie receptată în notă ironică.312 Ideile pe care le susține, și care se opun normelor sau canoanelor medievale, sunt de fapt sofisme: „misoginismul medieval asocia femeia cu sofistica, cu persuasiunea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]