3,212 matches
-
pe conturul chiloților ei. În câteva secunde avea să-i ceară să-și scoată fusta. Oare ce purta pe dedesubt? Se chinuia din răsputeri să-și aducă aminte ce-și pusese pe ea de dimineață. Era În urmă cu spălatul rufelor și nu prea a avut ce să aleagă din sertarul cu lenjerie. Se ruga să nu fi fost chiloții de culoarea pielii stil Bridget Jones sau chiloții tanga primiți de la Chanel de Crăciun, pe care scria „Hey, Santa Baby“. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
prin fața ușii, ni se încrucișează privirile, a lui coboară imediat în jos, pe pașii de cauciuc. Acum Ada a ieșit în prag. Ada care nu s-a căsătorit niciodată, care are un apartament la parter cu o grădiniță unde cad rufele celor din bloc. Începem, sunteți sigur că nu vreți să veniți? — Da. — Nu aveți nevoie de nimic? — Nu. Dă din cap, încearcă să zâmbească. — Ascultă, Ada, o opresc. Se întoarce din nou: — Domnule profesor? — Dacă cumva se întâmplă, dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai înainte, de asta nu auzise telefonul. Și gândul că ea dormea, în timp ce eu..., mă calma. Ca într-un vis. Mestecam pâinea, soția mea dormea. Respirația ei era liniștită, ca marea din spatele ferestrei. Mi-am aruncat lenjeria în coșul de rufe murdare și am intrat sub duș. Am coborât din nou îmbrăcat în halat, lăsând urme de apă pe trepte, am căutat ochelarii de soare și am ieșit sub pergolă. Prin lentilele întunecate marea se vedea de un albastru mai intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
umezeala. Trecuse o bucată de timp, nu știu cât de lungă, în care poate adormisem. Mașina Elsei era parcată sub copertina de trestie. Trupul ei stătea nemișcat în pat, ignorându-mă. Pândeam lucrurile pe care zorii le scoteau la iveală: frânghia de rufe goală, bicicletele noastre rezemate de zid. Acum, pe cer, împreună cu primele raze de soare, se ridica un albastru intens. În claritatea aceea totul era extrem de vizibil. Dacă noaptea mă protejase, ziua redându-mă lucrurilor, mă reda mie însumi. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sub cafetieră. Am deschis ușița de la dulap și am privit cât de ordonat așezase lucrurile în interior, farfuriile una într-alta, paharele mici, cele mai mari, pachetul de zahăr și cel de făină închise cu un cârlig din lemn pentru rufe. Ascuns în spatele ușii se afla un calendar cu o singură pagină. În cele două luni de abia încheiate era din loc în loc câte un semn, o mică cruce. Am căutat în memorie, dar nu era nevoie, știam deja, erau datele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un borcan, am găsit câteva bancnote, unele mototolite, altele pur și simplu împăturite. Am numărat, nu lipsea nici măcar o liră. M-am apropiat de fereastră. Soarele frigea pe viaduct, țârâia pe câmpiile de mărăcini. Lângă o rulotă o țigancă întindea rufe. Lângă grădina cu straturi întunecate, stropite de curând, trei găini pitice, cu ciufurile cozilor ridicate, mergeau în șir una după alta. Italia nu s-a atins de banii mei, i-a acceptat și i-a zvârlit în borcanul acela. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în impermeabilul meu. Înaintăm încet de tot, simt în brațul pe care se sprijină ce greu se mișcă. Puținii oameni care trec pe lângă noi foșnesc alături fără să ne bage în seamă. Acum, în sfârșit, cerul curge încet, ca o rufă stoarsă care-și lasă ultimele picături. — Ce este? Arată-mi. Suntem iarăși noi, încă o dată așezați într-un bar, la masa cea mai retrasă. În spatele Italiei se văd lambriurile închise la culoare. Masa îngustă e udă de coatele noastre ude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Vă deranjează? Faptul că citește? Faptul că citește după ce faceți dragoste. —Ar trebui? Unii oameni îl pot percepe ca pe un abandon emoțional. Crezi că a sta în așternuturi calde care miros a sex și transpirație și a săpun de rufe, cu mintea relaxată și copiii visând înveliți bine în camera de alături înseamnă abandon? Poate ți-ai ales profesia greșită, doctore. Sau poate ai petrecut prea mult timp în cafenelele alea de pe bulevard. Nu mă deranjează. Ce citea soția dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
trupul neînsuflețit al unui copil. Câțiva stâlpi ai acestei așa-zise comunități susțineau cauza lui Levin. Alții cereau ca sărmanul Otto să fie lăsat în pace. O a treia tabără își unea vocile rostind Sst! în cor. Nu vă spălați rufele murdare în public. Nu vă arătați neînțelegerile în fața unora care nu sunt evrei. Cu siguranță, doi oameni bine intenționați pot găsi o cale de înțelegere. Dar ei nu puteau. Procesul începu în curtea supremă din New York, în partea de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
bumbac și ciorapi sexy Îmi era complet străină și era prima oară când dădeam ochii cu ea, voiam totuși să văd fetița. Ne-am continuat deci drumul prin intrări de case care dădeau În curți dosnice, pline de frânghii cu rufe Întinse la uscat, am mai străbătut câteva alei, după care am ajuns Într-un fel de piață foarte veche, luminată de un felinar spălat de ploaie. Fiindcă Începuse să plouă, nu tare, nu În rafale, aproape fără stropi, era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
curate Încercă să fluiere printre dinții din față, dar nu reuși. Suntem toți În aceeași barcă, așa spusese colonistul frumușel, și, spre surprinderea sa, Fima Își dădu seama că Într-un fel avea dreptate. 11 Până la ultimul felinar După ce pregăti rufele pentru spălătorie, Fima intră În bucătărie ca să arunce mucurile țigărilor Annettei. Deschizând ușița dulăpiorului de sub chiuvetă, văzu gândacul, pe Troțki, zăcând cu burta-n sus, mort, lângă găleata din care gunoiul se revărsa. Ce Îi provocase moartea? Nu se zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Întrebă ce Însemna acea transparență totală care domnea acolo, ca Într-un acvariu? La urmă Fima se Îndreptă spre camera de serviciu, un fel de nișă deschisă, formată dintr-o terasă acoperită cu sticlă mată. Îndesă În mașina de spălat rufe, un teanc de prosoape, băgă și cârpa pe care o avea În mână, citi de două ori instrucțiunile de folosire și, spre marea lui surpriză, reuși să o pună În funcțiune. În stânga mașinii de spălat rufe se afla sterilizatorul, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În mașina de spălat rufe, un teanc de prosoape, băgă și cârpa pe care o avea În mână, citi de două ori instrucțiunile de folosire și, spre marea lui surpriză, reuși să o pună În funcțiune. În stânga mașinii de spălat rufe se afla sterilizatorul, pe care zări o tăbliță ce indica: 3000C, 110 minute. Fima preferă să nu pornească deocamdată acest aparat, cu toate că Înăuntru erau două-trei foarfeci, câteva forcepsuri și niște castronașe din inox. Poate pentru că temperatura i se păru teribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și ministrul Rabin trebuie să fi simțit aceste emoții primare acum o mie de ani, pe când era doar un puști roșcovan, retras, un copil desculț, pistruiat și slab, și stătea Într-o curte dosnică din Tel Aviv, Între frânghiile de rufe, Într-o zi de toamnă, la ora șase dimineața, și Îi trecea pe deasupra capului un stol de cocori albi printre norii răsăritului de soare, promițându-i și lui, ca și mie, o lume pură, plină de liniște și azuriu, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ar putea trimite la el pe Teddy sâmbătă dimineață, pentru două-trei ore, să-l ajute să dea jos... n-are importanță. Știa că toate astea erau ridicole și irelevante. Până se Întorcea ea putea să calce puțin? Sau să Împăturească rufele curate? Cândva, cu altă ocazie, va Încerca să-i clarifice o idee care Îl preocupase destul de mult În ultima vreme, o idee pe care el o denumise „A Treia Stare“. Nu, nu era o idee politică. Era mai mult o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ce era alcătuit mirosul acesta dens, care Îi amintea de aniversările zilelor sale de naștere din copilărie și de emoția subtilă care se strecura În sufletul lui și În Ierusalim la apropierea sâmbetei, uneori Încă de joi seara, datorită spălatului rufelor, curățeniei și gătitului. Servitoarea pregătea gâturi de găină umplute, cusute cu ac și ață. Mama sa făcea compot de prune, dulce și gros ca lipiciul. Morcovi fierți dulci. Și pește umplut și colțunași și ștrudel. Sau plăcintă cu stafide. În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sociale, iar noaptea să compui din nou versuri. Să deschizi un capitol nou. Să te apropii puțin de A Treia Stare. Picioarele Îl purtau singure prin labirintul de străduțe Înguste din cartierul buharilor. Se strecura Încet pe sub frânghiile pline de rufe viu colorate, Întinse de la o clădire la alta, de-a latul străzii cenușii. Pe balcoanele cu balustrade de fier ruginite putea zări schelete de ramuri de palmier rămase Încă de la sărbătorile de toamnă, găleți, vechituri de care nimeni nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mirosul? De când se mutase de-aici, după terminarea serviciului militar, mirosul acesta Îl deranja ori de câte ori venea să-l viziteze pe bătrân. Un fel de iz, oarecum estompat de alte mirosuri. Era oare gunoiul pe care uitaseră să-l arunce? Sau rufele care așteptaseră prea mult să fie spălate? Sau ceva defect la sistemul de canalizare? Naftalina din dulapuri? Aromele vagi de mâncăruri est-europene prea grele și prea dulci? Fructele putrezite din fructieră? Apa stătută din vaze, sau chiar florile, care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lui Felix spăla mai nou, după cum zicea cu un zâmbet parșiv, „cu spuma bine temperată“ - în timp ce la noi încă era „zi de spălat“ la fiecare două săptămâni; o femeie din satul vecin venea, încălzea cazanul de aramă, înmuia cu făcălețul rufele în leșie, le freca pe scândura de spălat, le clătea... și eu încă mai aveam o bicicletă cu „frână de picior“. Atunci, pe aerodrom, acolo unde se înălța o casă lângă Shopping-Centre, se afla un Piper pe care tata spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
amenință că se va arunca din clopotniță împreună cu copiii mei. Tally puse apă la fiert și făcu ness în niște căni murdare pe care doar le clăti sub jetul de apă. Ca și cum ar fi avut patru mâini, cu una puse rufele în mașină, cu alta scoase rufele din mașină, le băgă în uscător, scoase vasele din mașina de spălat vase, băgă vasele de la micul dejun, sortă hainele curate, și asta fără să se unduiască vreun pic. Un țipăt ascuțit îmi reaminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
clopotniță împreună cu copiii mei. Tally puse apă la fiert și făcu ness în niște căni murdare pe care doar le clăti sub jetul de apă. Ca și cum ar fi avut patru mâini, cu una puse rufele în mașină, cu alta scoase rufele din mașină, le băgă în uscător, scoase vasele din mașina de spălat vase, băgă vasele de la micul dejun, sortă hainele curate, și asta fără să se unduiască vreun pic. Un țipăt ascuțit îmi reaminti că nu eram singure. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în zdrențe, cu derbedeii mahalalei după el. Noaptea dormea prin canale, iar în răstimpuri scria poezii, sortite bineînțeles să fie înghițite de coșul revistelor de literatură. S-a pomenit între un tată paralitic și o mamă mereu bolnavă, care spăla rufe prin vecini. După moartea părinților, neamurile îl luară sub aripa lor. Trecu prin breasla cizmăriei, moțăi în atelierul unui fotograf, trecu pe la o tâmplărie se băgă ucenic la o tiparniță, apoi la un zugrav de firme, munci ca salahor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tragic amănunt: „Ziua bună se cunoaște de dimineață”, îmi râs Rudolf, cu limba împiedicată din cauza băuturii. La unsprezece ani și jumătate, m-am sprijinit pentru întâia dată cu pieptul de dosul Paraschivei. Stătea în bucătărie aplecat peste albie și freca rufele cu o pereche de brațe groase cât pulpele mele. „Fleașc-fleașc”, făceau albiturile înspumate în clăbuc, în timp ce mereu îmi plimbam mâna pe șezutul ei rotund, până la coapsele larg arcuite. „Șezi ghinișor, conașule”, râdea Paraschiva și rufele făceau „fleașc-fleașc”, în spuma galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aplecat peste albie și freca rufele cu o pereche de brațe groase cât pulpele mele. „Fleașc-fleașc”, făceau albiturile înspumate în clăbuc, în timp ce mereu îmi plimbam mâna pe șezutul ei rotund, până la coapsele larg arcuite. „Șezi ghinișor, conașule”, râdea Paraschiva și rufele făceau „fleașc-fleașc”, în spuma galbenă a săpunului. Aveam aproape doisprezece ani, îmi surâse Rudolf, diabolic, și mă văd și acum cum suflu într-un pahar cu apă, neizbutind să sorb din el, din pricina emoției. Rufele fac „fleașc” și de fiece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ghinișor, conașule”, râdea Paraschiva și rufele făceau „fleașc-fleașc”, în spuma galbenă a săpunului. Aveam aproape doisprezece ani, îmi surâse Rudolf, diabolic, și mă văd și acum cum suflu într-un pahar cu apă, neizbutind să sorb din el, din pricina emoției. Rufele fac „fleașc” și de fiece dată, Paraschiva își balansează crupa, până când mâna mi se întinde singură să-i ridice fusta udă. Văd josul pantalonilor ei de pichet roșu legat cu un șiret de gheată pe deasupra genunchiului. Paraschiva oprește fleșcăitul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]