3,312 matches
-
opturi... multe opturi până când umbra prea înaltă a mâinilor se prăbușește în poale. mâinile plâng atunci, prinzându-se una pe alta apoi urcă încet spre stern. "pe unde pașii caută aripa?" tălpile dor de nemișcare și mâinile ajung la stern. ruga tăcută începe să curgă și... valu-și sparge creasta de gratiile celulei în care strigăt de om, ecoul surprinde. rămâne un strop de aer în ninsoarea cu flăcări de gânduri. acolo doar, viața îmbrățișează moartea iar coasa lucește absurd în bucuria
TĂCERE, GHEAŢĂ. GÂNDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360599_a_361928]
-
ca esti perfect, când vezi prin ochii mei..sursă foto: internet... VI. PÂNĂ LA SFÂRȘIT, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1566 din 15 aprilie 2015. tu, astăzi, m-ai creat nemuritoare, din vise destrămate-n zori de zi, din rugi prea înălțate către soare, căzute scrum pe nopțile-mi puștii. căci ochii tăi nu căutau răspunsuri, nici adevăruri dincolo de zări, ci contemplau în liniște apusuri și răsăriturile oglindite-n mari. tu, demiurg la margine de lume, un vrăjitor, închipuind altare
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
vibram că unul, căci eu sunt tu, iar tu ești doar iubire. până-n sfârșit îmi voi cunoaște drumul, lumină ta ... mi-e astăzi ... Citește mai mult tu, astăzi, m-ai creat nemuritoare,din vise destrămate-n zori de zi,din rugi prea înălțate către soare,căzute scrum pe nopțile-mi pustii.căci ochii tăi nu căutau răspunsuri,nici adevăruri dincolo de zări,ci contemplau în liniște apusuriși răsăriturile oglindite-n mări.tu, demiurg la margine de lume,un vrăjitor, închipuind altarepentru iubiri
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
în lumea ta, sa simti tu, pentru mine. îmi sfasai umbră în cele patru zări și-mi cern uitarea-n lacrimile tale, în lumea ta, să plângi tu, pentru mine. îmi strig cu cioburi de viață dorința și îmi înalt ruga în brațele cerului, din lumea ta, să mai coborî o noapte, pentru mine. Citește mai mult îmi scutur gândul de cuvinte frantesi îmi așez visarea în palmele tale,în lumea ta, să o visezi tu, pentru mine.ma plec sub
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
privirile tale,în lumea ta, sa simti tu, pentru mine.imi sfasai umbră în cele patru zarisi-mi cern uitarea-n lacrimile tale,în lumea ta, să plângi tu, pentru mine.imi strig cu cioburi de viață dorintasi îmi înalt ruga în brațele cerului,din lumea ta, să mai coborî o noapte, pentru mine.... XXII. MISANDRIE VS MISOGINISM. EU ÎI SPUN SIMPLU: FRUSTRARE!, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1163 din 08 martie 2014. Ok! Îmi asum riscul de a
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
scoate-l de la păstrare ... XXIII. NOAPTE NEBUNĂ, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1161 din 06 martie 2014. noapte nebună și fără de stele, te chem și te-alung din visele mele. risipă de vorbe, de lacrimi și șoapte, de rugi înălțate mult prea departe. și curge din cer, adânc cu uitare, în bălti efemere, ascunse de soare, calcate-n picioare, în beznă, târziu, cu-atata revoltă de-un suflet pustiu! cu mâini tremurânde găsesc ferecate, uși după uși ce se
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
vrea doar o ușă să pot s-o deschid... să văd doar o stea rătăcita zâmbind. Citește mai mult noapte nebună și fără de stele,te chem și te-alung din visele mele.risipa de vorbe, de lacrimi și șoapte,de rugi înălțate mult prea departe.si curge din cer, adânc cu uitare,în bălti efemere, ascunse de soare,calcate-n picioare, în beznă, târziu,cu-atata revoltă de-un suflet pustiu!cu mâini tremurânde găsesc ferecate,uși după uși ce se
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
roua. te-am căutat și-am împletit cununi după cununi de ace pieritoare ce-au lăsat urme doar în palmele mele tremurătoare. te-am zărit azi, într-un amurg de pește timp, și-mi împreun mâinile sângerânde închinând o ultimă ruga dimineților menite să alunge vise: dormiți în pace, ... Citește mai mult te-am căutat ieriîntr-o dimineață fără de razăprin mărăciniși nuferi speriați;te-am căutatși-am dăruit florilorce nu voiau să se deschidăo altă culoare;te-am căutatși-am hrănit spinii înfometațicu fâșii
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
privesc” - Ați început volumul de versuri “Aezii privesc”, cu o rugăciune către Homer și l-ați încheiat cu un raport al misiunii îndeplinite, adresate tot marelui poet. Vorbiti-ne despre “Odisseea” dvs. că poet, despre ceea ce s-a întamplat între ruga și darea de seamă finală. - Am dorit să fiu aed, adică orb, ca marele HOMER, ca să văd și eu ca el, ceea ce nu văd muritorii de rând. De fapt, părintele înțelepciunii m-a făcut un biet reporter - am cutreierat lumea
EU, CAND SCRIU, ARD. DIALOG CU POETUL GEORGE FILIP DIN MONTREAL, CANADA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360611_a_361940]
-
în care cuvintele nu au litere. așterni zilnic alte geometrii. îmi place noul. nu râd. tac. absorb ecourile și-mi las trupul pe marginea gândurilor, să te asculte. plec. am simțit iar gheața cum fărâmițează prin mine secundele. le ascultă rugile, le arde, mi le lasă în pumni. devin atunci pictor, și sculptor, și scriitor... rămân. rămân om. pasul mi-l desenez pe iarba principiilor, ca pe un șarpe alb. pitit după stânci, reînvață târârea. suspină adânc. sub pietre își lasă
STARE 6 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360668_a_361997]
-
cu privire albastră, Ce-și ține bucătăria sub ie, Și-și poartă prucuțul pe glie Cu ceru-i deasupra fereastră. Maică ce-i face din dragoste scut , Ce viața și-o duce scrijelind doar în lut, Și știe să nalțe rugă fierbinte Să-i crească copilul sănătos și cuminte. Mâna ei vrednică toate le știe, Unde ea umblă locul sfințește Din iubire făcând liturghie În urma ei vezi totul cum crește. În viața lumească semănând armonie, Pentru clipele ei de vegheri și
MAMEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360675_a_362004]
-
ÎNTINSĂ PE PAT ZACE MOARTĂ Salteaua întinsa pe pat zace moartă Și noaptea se surpă cu tropot de ploaie Din vuietul casei voind ca să scoată Tăcerea ce-aleargă foșnind prin odaie. Grădina e goală, pădurea e stearpă Copacii Înalță o rugă la cer Din urme de cerb, vârcolacii se-adapă O umbră de lup se strecoară stingher... Furtuna cu dinții vântului mușcă Din trupuri de arbori pe drum răsturnați De arcul de lună închiși ca-ntr-o cușcă Stau demonii nopții
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
de nedreptate,/ prin cuiele uciderii de frate./ Iar împletim blestemele de tată,/ să-ncingem, Doamne, fruntea-nsângerată./ Tu iarăși zici, în blânda rugăminte:/ Nu știu ce fac. Îngăduie-i, Părinte”. (Golgota). Gânguritul ca o togă de April s-a pus în luntrea rugii, veghiind în luminișuri de pădure. Cerdacul surâsului a îmbrățișat-o ca pe-o chemare și nestatornicul soare i s-a întipărit în vocalele curcubeului dorinței. Tresare și se înfioară în faldurile învârtoșatului destin, care a pus soroace răscrucilor. Iureșul eternei
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
moartea hâdă pândește orice ușă, orice portiță. Foamea s-a cuibărit printre lanțuri, iar setea s-a zăbrelit în nesomn. Șoaptele celulei par un cântec de mlaștină, iar văzduhul se scutură autumnal peste temniță. Aiudul devine altarul tinereții României și ruga, Vecernie și Cântec de luptă. Pune metanie nădejdii pentru atâția care se tot duc... Pe răbojul vieții scrie stihurile lor. Chipul tinerilor li se șterge din primăvară și vară, căci se tot apleacă peste ei câte-o ramură de spini
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
cel mai mult inelul de logodnă al zorilor de dimineață. Reminiscențele tinereții în marșul lor forțat s-au transfigurat în sihastri. Inima lui pururea flămândă de cuvânt a sângerat pentru țară, curgând ca lava fierbinte în nădejdea celorlalți, ca o rugă pentru biruință. Trudnicele sale oseminte s-au întrupat în falnicii stejari, ce-au tămâiat în taina milenară, veacurile Doinelor sortite. Cu spada de foc a cuvăntului înfipt în credință a sfărâmat glodul existenței tenebros, înfiripând zenitul.Luminișul nădejdii s-a-ntrupat în
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Tăi, Doamne, cu buzele cioplite din cremene,/ ne vom reîntoarc-n istorii la capătul suferințelor ce tac... (Golgota iluziilor). Obsesia trecutului s-a revoltat odată cu primii fulgi care au căzut cu resemnare pe noua Golgotă. Și-a luat ultimul dor din ruga îndurărilor devenind colindul încătușat. Memoria i-a devenit bocet în Zarcă, fericindu-i dragostea în gândul trecut. Nostalgia de toamnă i-a prefăcut cuvintele într-o rapsodie eminesciană. Peste Cruciații tristelor întoarceri cad consolări și stele. Crezul lor plânge în
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
din Templu zăvorât./ În „cușca”unei dube ce duce viața mea,/ Smeritu-mi trup se-nclină ca-n albe primăveri.../ puterile-mi sleite de așteptarea grea/ mi-adun, să mă-nsoțească în noaptea de-nvieri./ Strâmtoarea-năbușită mă ține pironit,/ stau nemișcat în rugă, tristețile-mi supun,/ desprins ca dintr-un clește în drumul meu cernit,/ plutesc parcă aievea cu cântecul străbun./ Mă leagă - oboseala, îmi dă mereu târcol,/ lăuntric o lumină îmi curge ca un șopot,/ aleargă trenu-n noapte cu șuiere în gol
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Maica Curată și către Dumnezeu, Ei, cu Iisus Hristos, mă vor feri de rău. Sunt plină de uimire și sufletu-mi suspină, De parcă m-aș afla și eu, acum, la cină. Privind la ei, mă-ntreb: „cum o să stau la rugă? Sau... dintre cei de față, care va fi mai slugă?” Însă, toți, deodată privesc în continuare, La bunul meu Iisus, ce șade în picioare Și-l întreabă pe Petre, cu șoapta Lui blajină: Nu vrei să fii tu slugă? Petre
CINA CEA DE TAINĂ DE GEORGETA NEDELCU de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360752_a_362081]
-
bătrână. Și, să veghezi de-i cazul, la al ei căpătâi, Să îngrijești bolnavul și nimic să nu spui; Doar cu o vorbă bună să-i îndulcești amarul. - Iisuse, eu, de mult sunt frate cu sărmanul. Mântuitorule, ascultă a mea rugă. Aș vrea ca pentru oameni, să fiu eu rob și slugă. Pe toți ne-ai plămădit, ca oameni, din țărână Și, astăzi iar ne aperi, cu propria Ta mână! Tu, iubite Stăpâne, ne speli cu al Tău Sânge! Pe noi
CINA CEA DE TAINĂ DE GEORGETA NEDELCU de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360752_a_362081]
-
vei ciocni ulcica cea cu vin Și celui ce-a lăsat în doaga lui sudoare. Și moțului ce-a sângerat cioplind Și calului ce-a tras plin de suspin Și moaței ce a pus pe masă mămăliga Și Domnului o rugă spre toți s-aplece mila. Iarnă în Apuseni Mi-ai auzit ruga, Doamne, și-ai pornit ninsoare, Trimis-ai fluturi albi în zbor peste Carpați, În grajduri nechezând stau cai înaripați Prin neaua alba visând de-un an să zboare
CÂNTEC DE-ACASĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360755_a_362084]
-
doaga lui sudoare. Și moțului ce-a sângerat cioplind Și calului ce-a tras plin de suspin Și moaței ce a pus pe masă mămăliga Și Domnului o rugă spre toți s-aplece mila. Iarnă în Apuseni Mi-ai auzit ruga, Doamne, și-ai pornit ninsoare, Trimis-ai fluturi albi în zbor peste Carpați, În grajduri nechezând stau cai înaripați Prin neaua alba visând de-un an să zboare. Prin aer alb e zvon de zurgălăi S-au sculat din somnul
CÂNTEC DE-ACASĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360755_a_362084]
-
dară , Și banii la săraci i-a dat. Și a plecat la mînăstire, Cu gînd curat el s-a călugărit. Lipsit de-a grijei stăpînire Și-a bogăției ispitire, El se ruga din zori în asfințit. Și-a limpezit în rugi viața, Căutînd nestingherit pe Dumnezeu . Tot mai senină-i era fața, Ca răsăritul dimineața, Căci tot mai mic e al său eu. Trecură zile lungi de rugă. Și într-o zi starețul său i-a spus: Puținii nostri bani-s
EU MÂNTUIREA NU MI-O PIERD de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360003_a_361332]
-
bogăției ispitire, El se ruga din zori în asfințit. Și-a limpezit în rugi viața, Căutînd nestingherit pe Dumnezeu . Tot mai senină-i era fața, Ca răsăritul dimineața, Căci tot mai mic e al său eu. Trecură zile lungi de rugă. Și într-o zi starețul său i-a spus: Puținii nostri bani-s pe ducă Și-am vrea un om la tîrg să ducă, Ce-avem și noi pe-aicea de vîndut. Și i-a dat lucruri vechi să vîndă
EU MÂNTUIREA NU MI-O PIERD de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360003_a_361332]
-
de argint cu floarea vieții în pumnii pieptului așteptând reînflorirea. Știu că ne cunoaștem doar că nu mai avem cuvinte pentru a ne defini. Aleg mersul înainte, aleg lăcașul în care Credința se întrupează în fiecare fir de secundă în rugă, aleg iubirea și o dărui... mi-o dărui cu buzele strânse dar cu surâsul interior neatins de cancerul clipei...indiferența și teama de a fi ceea ce sunt. Mâinile mi-s pline de mentă. Mușc frunzele cu bucuria flămândului și prind
MUŞCĂTURA VORBEI NEROSTITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360019_a_361348]
-
Sfinților dacoromâni și Icoana binecuvântată al Limbii noastre sfinte! Fiecare literă poartă în meditația sa intimitatea cuvântului. Fiecare literă gătită frumos suie urcușul de lumină al cuvântului. Fiecare literă se primenește deschizându-se celeilalte cu strălucirea sa. În corul de rugă fierbinte al literelor, cuvântul serafic cântă. Numai într-o astfel de îmbrățișare, fiecare cuvânt tresaltă de bucurie. Fiecare literă trebuie să devină o sursă de lumină a cuvântului său. Fiecare literă trebuie să trăiască fiecare clipă în oricare cuvânt. Fiecare
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]