3,112 matches
-
suflete! Mila față de nefericiții țigani robi mi-a pătruns adânc în suflet încât am fost în stare - în închipuire - să-l caut pe egumenul mănăstirii din acele vremuri și... „Sărut dreapta - am îndrăznit să vă tulbur liniștea, părinte, cu o rugăminte”... <Care-i aceea?>- a venit întrebarea, rece. „Te rog să-i slobozi pe bieții țigani robi și să-i lași măcar să-și aleagă singuri stăpânul... De-or vrea să rămână pe lângă această mănăstire, bine... de nu, slobozi să fie a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
i-am spus lui Margaret. Fiindcă eu nu plec nicăieri. Câtă dreptate ai! m-a susținut Paul cu răutate. 2tc "2" Stewardesa a încercat să se strecoare pe lângă mine și Paul. —Vă rog să luați loc. Blocați culoarul. Cu toată rugămintea ei, Paul și cu mine stăteam în continuare în picioare, destul de stânjeniți. Margaret, ca o fată bună ce era, se așezase deja pe locul ei, lângă fereastră. —Care e problema? Stewardesa s-a uitat pe biletele noastre de îmbarcare, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pășit în lift, acesta era deja supraaglomerat. L-am întrebat pe un bărbat cu bretele și papion, care stătea lângă panoul cu butoane, dacă nu-l deranjează să apese și pentru mine pe butonul pentru etajul doisprezece. Din nu știu ce motiv, rugămintea mea le-a făcut pe toate celelalte persoane din lift să se oprească din conversații și să mă privească într-un fel foarte straniu. Oare a ruga pe cineva să-ți apese și ție butonul era considerată o cerere nepoliticoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lanterna și o îndreptă înspre fundul puțului. Judy ajunsese la fundul gropii și se stabilizase într-o poziție grotescă: cu picioarele frânte și îndoite în sus, în fața ei, și cu un braț întins înspre el, ca într-un fel de rugăminte mută. Wilt apucă încă o bucată de lut și o azvârli pe gaură în jos. De data asta peruca păpușii alunecă într-o parte, iar capul i se bălăngăni. Wilt renunță. Mai mult de-atât nici nu putea face. Trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Froude împinse deoparte binoclul și sticla de whisky și se lăsă în genunchi pe podea, rugându-se pentru mântuirea păcatelor sale sau cel puțin pentru ceva îndrumare în vederea interpretării mesajului. Dar de fiecare dată când se ridica să vadă dacă rugămintea îi fusese îndeplinită, combinația de litere rămânea la fel de lipsită de sens, dacă nu cumva devenea de-a dreptul amenințătoare. De exemplu, ce putea să însemne TUJOS? Sau SATUROSS? în cele din urmă, hotărât să descopere singur caracterul apariției, își puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
scrisoarea cumnatei, nu poți ști cine a gândit-o. Și-apoi, dacă nu-ți convine, n-ai decât să nu răspunzi, cum ai făcut mereu. Chiar dacă suma e acum incomparabil mai mare, nu-i neapărat o legătură între bani și rugămintea bolnavului. Mai curând o sugestie, cine știe. Mai curând o sugestie, să știi. De fapt, nu-ți pretinde nimic. Cine ți-a dat banda asta grozavă, coane? Marfă prima, ceva ceva... — Banda mi-a adus-o Coco, colegul meu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
viitorului care ne așteaptă. Minimum de comunicare, muțenie, cod, imagini, înțelegere doar figurativă... Dar reacțiile imprevizibile, instinctele gâtuite? O izbucnire sălbatică, anapoda, într-o clipă necontrolabilă, când mulțimea începe brusc să țopăie, să urle, să distrugă totul în cale? Sfaturile, rugămințile, dialogul raman doar pentru secolele trecutului si pentru cei a căror pierdere auditivă nu depășeste 40 decibeli? Tot o diversiune, o capcana si o masca, falsă prevedere de statut?. Diversiune, diversiune. Rețeaua, rețeaua, bombănea detectivul Vancea, clătinându-se de pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lumea. O sunasem deja pe Rachel o dată, ca să-mi cer scuze pentru că îi vorbisem atât de aspru, dar îmi închisese telefonul după treizeci de secunde. Acum o s-o sun din nou și de data asta n-o să mă opresc din rugăminți și pledoarii până nu lămuresc complet lucrurile. Anticariatul se găsea la cinci cvartale și jumătate distanță de restaurant și, în timp ce mergeam încet pe jos pe Seventh Avenue în aerul blând al după-amiezii de mai, am continuat să vorbesc cu Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
e înlocuită cu alta, abia lăsându-ne o clipită să ne bucurăm de propriile victorii. Timp de aproape o lună, mă frământasem cu gândul la biletul pe care i-l trimisesem mânioasei, înstrăinatei mele fiice, rugându-mă ca umilele mele rugăminți de iertare să treacă dincolo de anii de resentimente și să-mi ofere o a doua șansă în ochii ei. Printr-o minune, scrisoarea îmi adusese tot ceea ce-mi dorisem. Eram iar pe teren solid, împreună, și, cu toate arțagurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
semn de recunoaștere pentru aceste acte de eroism și pentru binele viitorului nostru urmaș, meriți să porți un titlu mai adecvat rolului pe care îl joci decât acela de străunchi. De aceea, te ung naș - asta dacă primești preasupusa noastră rugăminte de a îmbrăca mantia acestei poveri. Ce spui, bunule domn? Îți așteptăm răspunsul cu sufletul la gură. Răspunsul a fost da, un da urmat de un șir lung de cuvinte mormăite, din care acum nu-mi amintesc nici unul. Apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am contactat, cum ne‑ați sugerat, pe prorectorul Universității Oxford, care nu a reușit să ne ofere vreo dovadă în acest sens. Ceea ce nu a reușit nici antrenorul echipei olimpice britanice de la săritura în lungime. Vă atașăm alte formulare, cu rugămintea de a le completa încă o dată. Cu considerație, Edgar Forlano Nouă Următoarele două zile sunt un vârtej de adulmecare și de prizare a priveliștilor și a sunetelor New Yorkului. Și, după cum știți, unele dintre acestea îți iau piuitul. Cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
În alte dăți, de altfel, să fii tu cea care are dreptate. O parte dintre cei care au apucat să vorbească atunci cu mine, la conferință, mi-au strecurat, Într-adevăr, printre tot felul de vorbe inutile și gesturi caraghioase, rugăminți precise. Nu aveam timp să le notez și până la urmă le-am și uitat. Mai ales că descopeream astfel că o parte din public nu venise din interes față de conferință și nici măcar din curiozitate față de mine - ceea ce știi că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Își trosnea degetele, un gest grosolan pe care nu Îmi amintesc deloc să-l fi avut În copilărie și, la un moment dat, a abandonat atât de brusc conversația noastră despre Anton și m-a abordat direct. Avea o mare rugăminte la mine. Face o pauză, bea apă, se uită pe geam. Culmile, Încununate de sătulețele albe din secolul al XIV-lea, cu străzi Înguste, de piatră, cățărate deasupra livezilor de portocali și mandarini pitici. Fructele aurii, căzute În iarba proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vreo bună urmare! Dar sunt convins că, făcându-ți datoria, vei convinge că meriți a fi avansat. Și eu am trecut În viața mea peste multe momente grele”. Dar bietul Cristian, dar mai ales soția lui au Încercat prin stăruințe, rugăminți și lacrimi să mă convingă - și asemenea momente penibile am trăit cu ei, Încât nici nu mai suport să Îmi amintesc! Capitolul 26 Păcate neispășite Nu se uită la Christa. S-a răsucit pe scaun și privește pe fereastră culmile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să aflu rezultatele cercetărilor d-tale publicate În revista americană despre care Îmi pomenești. Poate ai posibilitatea să Îmi trimiți un extras pe adresa de acasă, că la instituție s-ar putea pierde. Nu mi-ai mai scris nimic despre rugămințile mele, dacă au trezit vreun ecou printre prietenii dumitale. Poate demersurile În această privință nu vor fi avut succes. În acest caz, Îți cer scuze pt. osteneala pe care ți-ai dat-o, mulțumindu-ți pentru bunele intenții. Nu Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de câștigat doar dușmanul lor comun, dușmanul seminției umane, teribilul Napoleon, singura dorință a acestuia fiind să pună laba, într-o bună zi, pe amândouă imperiile. În acest sens, marele vizir își formulase și mesajul său către generalul Kutuzov, cu rugămintea de a transmite guvernului rus că ar trebui să se convingă de aceste realități și să renunțe la pretenții pe care în nici un caz guvernul otoman nu le poate satisface. „Om cinstit vizirul, dar cam naiv”, încheia persoana. Manuc uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
soție, murise. Rămăsese doar cu regretele și vinovăția. Mereu reconstituia alte și alte vini. Priviri, gesturi, îmbufnări, cuvinte, pretenții, răbufniri pe care nu se pricepuse să le evite, care se adunaseră. Mereu înțelegea greșit melancoliile, retragerile, dorința ei de singurătate, rugămințile, lacrimile. De fapt, el îi acaparase toată ființa, sufletul, gândurile, până și aerul. Biata Avet! ― Votre Altesse sérénissime, maestrul vă cere mii de scuze pentru această întârziere. Numele meu este Luciano Vecchio și am onoarea de a fi ucenicul maestrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
viață retras... După apariția acestui articol, mii de scrisori începură să sosească pentru Sampath din toată țara. Pe cele mai multe nu era trecută nici o adresă, doar fotografia lui Sampath stând în copacul său lipită cu încredere pe plic. Înăuntru se găseau rugăminți de ajutor și întrebări de la mulțimea de căutători înfocați ai înțelepciunii. Încântată de scuza găsită pentru a-l vizita pe Sampath chiar în timpul orelor de program, domnișoara Jyotsna de la oficiul poștal se apucă să facă drumuri regulate într-un scuter-ricșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nu era un trandafir înflorit, ci doar sămânța care îndrăznise să scoată capul la lumină. Așa că atunci când, în anul I, Nick a invitat-o să iasă cu el, fusese la fel de surprinsă ca restul colegilor. A fost nevoit să-și repete rugămintea de patru ori înainte s-o convingă de faptul că invitația lui la cinema era serioasă și nu făcea parte dintr-un pariu elaborat cu ceilalți băieți din grupă. „Relația“ n-a durat decât patru săptămâni, adică până în vară, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ea nu va fi alături de el. O mângâie pe păr și observă că îi mulțumea pentru acest gest ca un animal, deschizându-și și mai mult ochii mari de gazelă speriată. Când o să te întorci? murmură, mai mult ca o rugăminte decât ca o întrebare. Clătină din cap: Nu știu, recunoscu. Când voi fi făcut dreptate. — Ce însemnau bărbații aceia pentru tine? — Nimic, mărturisi. Nimic, până ieri. Dar nu e vorba de ei. E vorba de mine. Tu nu înțelegi asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu, în orice caz. Și probabil că asta o să te ducă până la urmă în fața plutonului de execuție. Dacă nu apare vinovatul, tu vei răspunde pentru asta. Celălalt își înghiți saliva, respiră cu greutate și întinse mâinile într-un gest de rugăminte: — N-am fost eu, dom’ sergent. De ce-aș fi făcut-o? Peste patru zile urma să plecăm în căutarea caravanei ăleia. Dacă mai amintești de caravană, o să am grijă personal să fii împușcat. Și-o să neg c-am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
atunci. Laila făcu un gest larg. — Trebuie să strângem tabăra. — Tabăra va rămâne aici... Oamenii mei or să-l aștepte pe bărbatul tău. Pentru prima dată Laila păru că-și pierde cumpătul și vocea i se schimbă ușor, ca o rugăminte. — Dar e tot ce avem! Malik râse disprețuitor: — într-adevăr, nu e mult... Dar acolo unde mergeți n-aveți nevoie nici măcar de atâta. Tăcu o clipă. înțelege că nu pot merge prin deșert încărcat cu pături, covoare și cratițe ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
luna dinaintea nunții. „Dar eu n-am fost de vină, protestă, încercând să-l izgonească de lângă el. Am vrut să-l apăr și mi-aș fi dat viața în schimbul vieții lui.“ Dar, așa cum spunea Suilem, acești gri-gri nu ascultă vorbele, rugămințile și nici chiar amenințările oamenilor, pentru că au propria lor judecată, și când prind drag de cineva nu-l părăsesc până la sfârșitul veacurilor. „A fost odată un om - povestea acesta - pe care îl îndrăgise în mod deosebit gri-gri-ul lăcustei. Locuia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
problema c-ar duce lipsă de pretendenți - o drese în felul ăsta. Să n-o supere, dragostea mea, să n-o sperie tocmai acum, când a-nceput și i s-a făcut, oh, pulsa, exploda, te rog, și uite că rugămintea-i fu ascultată, complimentul îi pică bine și-i zgândări dorința de a se confesa, iar de-acum o asculta și o pândea, sorbind-o laolaltă cu confesiunea ei piezișă, alunecoasă, țâfnoasă, cum că-i sătulă. Cât de pornită, dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
putea face un serviciu? Din intonație, părea că asta era la fel de improbabil ca și eventualitatea ca Lesley (sau oricine altcineva) să fi terminat și Înțeles „O scurtă istorie a timpului“. Cu o uitătură scurtă azvârlită peste umăr, femeia Își extinse rugămintea și În direcția mea, considerând, În mod evident, că Lesley era un instrument dezacordat. Din geanta-i Încăpătoare, ea extrase ceva negru și lânos. — Cred că am luat ăsta din greșeală, când am fost aici ultima oară, zise ea, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]