4,350 matches
-
adus aminte de o nuvelă citită cândva. Un scriitor ajuns în culmea gloriei e sărbătorit de prietenii și admiratorii săi. Ospăț, șampanie, toasturi! Maestrul se ridică și, în aplauzele tuturor, spune: ― Iată-mă pe culme. Voi mă sărbătoriți, cărțile mele sânt citite de milioane de oameni, am 50 de ani și o femeie frumoasă care mă adoră. Toate acestea sânt azi, le simt și-s beat de ele. Dar mâine când voi îmbătrîni și pana mea neputincioasă va mucegai ce va
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fi mutat, cerule? Și mai cu seamă pentru care pricină? Am bătut pe la ușile colegilor. Nu răspundea nici unul. Numai Charlot era acasă, dormea încă la vremea prânzului. Cam morocănos că-i tulburasem bunătate de somn, dădu drumul glasului: ― Mansardiștii noștri sânt plecați toți în păr. Numai eu am rămas să mă prăjesc aici toată vara. ― Dar, încolo, ce noutăți? Am văzut că aveți un chiriaș nou, l-am întrebat cu intenție. ― Apoi au plecat "contesele de Vilafranca". ― Ce-or fi pățit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu v-a mărturisit chiar ea? ― Nici gând. Mai repede ar fi amuțit decât să rostească numele aceluia cu care a avut legătura. ― Atunci de unde ați aflat adresa mea? ― Am pus mâna pe două scrisori, pesemne ultimele. ― Bine ați făcut. Sânt cel dintâi care mă bucur. Voi căuta să mă apropii de Mihaela, de data asta cu consimțământul dumneavoastră. Apoi, cuprins de o generozitate subită, care făcu să mi se umezească ochii, am continuat: De altfel, domnișoară Alexa, (mi-o apropiam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
făcu să mi se umezească ochii, am continuat: De altfel, domnișoară Alexa, (mi-o apropiam spunîndu-i Alexa în loc de Deleanu), mă gândeam să mă însor cu ea, chiar înainte de a veni dumneavoastră aici. Dar stăteam la îndoială. Din anumite motive. Acum sânt hotărît: nu vreau o căsătorie de conveniență, ci una adevărată, din dragoste. Și, știind că sînteți ca și mama Mihaelei, vă cer mâna ei... Cum să descriu uimirea și bucuria bietei fete bătrîne? M-a îmbrățișat cu ochii în lacrimi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care vede limpede și judecă sănătos... ― Dacă judeci sănătos, de ce mă judeci așa de aspru? De ce nu-mi dai posibilitatea de a repara greșeala? ― Să repari? Acum? Tocmai acum? Și fixând un punct în spațiu, adăugă cu un zâmbet disprețuitor: ― Sânt greșeli care nu se mai pot repara! ― Exagerezi, Mihaela, nu poate să fie vorba de așa ceva. ― Dimpotrivă, tocmai de asta e vorba. Dealtfel, n-ai să înțelegi niciodată unele lucruri. Iată de ce e mai bine să ne vedem fiecare de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
singura șansă de înțelegere. Dar ceea ce mă contraria mai mult era faptul că Mihaela nu-mi pomenise încă nimic de sarcina ei. Își ascundea taina cu o mândrie uluitoare, când ar fi putut s-o speculeze în favoarea ei, adăugind: " Uite, sânt gravidă, iar tu ești tatăl copilului pe care-l port în pântece, prefer însă dezonoarea decât să mă mărit cu tine." Impasul în care mă aflam era până una-alta fără ieșire și a rezolva ceva în aceste condițiuni părea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
așa?" O vedeam cum plmgea cu hohote și își smulgea părul. Lumea se strânsese în jurul ei, fiecare întreba în stânga și în dreapta ce s-a întîmplat? Atunci Mihaela, înnebunită de durere, striga către mulțime ca o autentică eroină de tragedie: eu sânt vinovată, eu l-am ucis pentru că l-am iubit prea mult. Jalea care mă cuprinsese de propria-mi soartă îmi umezise ochii. O lacrimă lunecă ușor pe valea obrazului stâng, apoi alta, pe celălalt obraz. Închipuirea continuă să lucreze febril
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
furia inițială, ca o binevenită supapă de siguranță. Domolit și calm (căci aceasta era singura atitudine cerută de împrejurare) am intrat apoi în odaia Mihaelei. Cine-mi dictase să mă cufund în tăcerea îndărătnică ce se dovedește atât de necesară? Sânt convins că dacă i-aș fi vorbit Mihaelei, conversația noastră s-ar fi transformat vertiginos în ceartă. Privind pe fereastră, îmi venise gândul sinuciderii. Clădisem pe acest gând o dramă imaginară. Nu era oare pretextul ca să-mi văd lacrimile și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
inima să jure în fața icoanei că-i nevinovată?... ― Nu, Amely, nu trebuie s-o condamni astfel, zise Mihaela, nu știi ce s-a petrecut în sufletul ei... ― Eu cred că nu s-a petrecut nimic... interveni Bogdan. Multe actrițe nu sânt altceva declt simple mașini de fabricat plăcere. Ceea ce mă miră însă e că bărbatu-său i-a cruțat viața. ― Așa se întîmplă de obicei: suprimi pe adversarul cel mai periculos, care, la rîndu-i, te-ar putea ataca, am spus eu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sufletească a femeii. Mă întreb de ce ea și-amintit bărbatul jurând strâmb și n-a jucat demn rolul de soție, divorțând de un om pe care nu-l mai iubea? ― De unde știi că n-a încercat să-l lase? Dar sânt bărbați crampon care, deși duc o viață infernală, nu se pot despărți de femeile lor. În orice caz, Amely, e foarte greu ca un om să judece pe alt om, ― Ce-i cu tine, Mihaela? Iei partea unei infidele? am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ca asta, nimic n-am mai rîvni..." Iată, i se împlinise dorința. Aveam nu o casă asemănătoare, ci chiar casa mult visată. Ce noroc neașteptat! Trebuia să moară Coleșiu ca să ne iacă parte de norocul acela. Ceilalți oameni mereu ne sânt piedici și așteptăm să dispară ca să punem mâna pe slujba sau pe casa lor. Mihaela se bucură, dar și de rândul acesta aveam impresia că bucuria ei e prea zgârcită când ar fi putut să fie mai darnică. (Parcă făcea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aici... Am citit sărind peste cuvinte: "Mașina de piață... viteză o sută km... derapat... scoși răniți... Nenișor cu soția... spital Filantropia". ― Nenișor? De unde cunosc numele ăsta?... Parcă am auzit de el? În nici un caz nu mi-i străin... De asta sânt sigur... M-am adresat comisarului: ― Altceva nimic? ― Nimic, până la ora asta. Am pufnit de nemulțumire ca și când îmi părea rău că nu se întîmplase nimic. (Nenișor, mare comedie!) Am plecat repede. (Nenișor, hm! Nenișor!) Graba mea fu remarcată de comisar printr-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bolnav care se sufocase până atunci.) Pășind agale pe panglica trotuarului ca o pereche întîrziată, Alexa îmi destăinui aproape în șoaptă: ― Acum o oră și jumătate, pe când mă pregăteam de culcare, o infirmieră trimisă de Mihaela îmi aduse un bilețel: Sânt în spital, rezerva 81, vino urgent. Fug într-un suflet să văd ce s-a întîmplat? Am vorbit cu medicul-intern de serviciu. "Ce-i cu sora mea, internată în după-amiaza asta? E așa de grav?" Nu vă speriați, doamnă, n-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu-i sora mea..." Internul s-a mirat: "Nu vă interesați de soții Nenișor?" Ca să nu stârnesc o bănuială care ar fi pus pe Mihaela într-o lumină atât de urâtă, am mințit. Da, chiar de ei mă interesez... Nu sânt la rezerva 81?" "Da, da, la 81, a confirmat internul", iar eu am înțeles ce anume se întîmplase. ― Și ai văzut-o? Ai vorbit cu ea? ― Eu? De azi înainte n-o mai cunosc. Spunând acestea au podidit-o lacrimile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ea? ― Eu? De azi înainte n-o mai cunosc. Spunând acestea au podidit-o lacrimile. Dumnezeule! Alexa, femeia aceasta de granit, plângea pe stradă în văzul și auzul trecătorilor care întorceau capul după noi. Marile dureri nu dor la început. Sânt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă. Poate de aceea mă simțeam atât de liniștit după destăinuirea Alexei, ca și cum nu se întîmplase nimic. Chiar am găsit în mine tăria să dau curaj Alexei pentru a suporta fapta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
impuls covârșitor. Vreau să aflu adevărul din gura ei. ― Nu, a țipat Alexa ca mușcată de șarpe. Nu te duce! Nu trebuie să te duci! Mai ales acum! ― Nu-ți fie teamă: n-are să se întîmple nimic. Nu vezi cât sânt de calm? Ou toate asigurările, ea se agăță îngrozită de brațul meu: ― Nu, Tudor, ascultă-mă, ai să regreți. Fă cum îți spun. ― De ce? Pentru care motiv te împotrivești așa? ― Sânt convinsă că e mai prudent. Mâine, da, poți să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
teamă: n-are să se întîmple nimic. Nu vezi cât sânt de calm? Ou toate asigurările, ea se agăță îngrozită de brațul meu: ― Nu, Tudor, ascultă-mă, ai să regreți. Fă cum îți spun. ― De ce? Pentru care motiv te împotrivești așa? ― Sânt convinsă că e mai prudent. Mâine, da, poți să faci ce vrei. Lasă măcar să treacă o noapte... Înțelegi? Din vorbele ei se desprindea atâta fermitate încît, pentru a le nesocoti, trebuia să opun o tărie de care nu dispuneam. M-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
face? Faptul că am luat-o era în măsură să-i schimbe firea? Nici vorbă! E și ea ca toate femeile o... (aici îmi veni în minte eroul lui Gdb Mihăescu din Grandiflora, care afirma sus și tare că femeile sânt niște cârnățărese; am completat deci cu o satisfacție imensă) și ea este tot cîrnățăreasă! Părea că obținusem o biruință strălucită asupra mea. Repetam: o cârnățăreasă, și din nou mă copleșea bucuria. Auzi colo: cîrnățăreasă! Cu cât repetam cuvântul acela de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de mult. Într-un oraș de provincie, tânărul Manaru își prinde soția înșelîndu-l. Nu se revoltă, nu strigă, nu omoară. O mentalitate curentă a grupului de oameni în care trăia îi aduce alin în acea clipă de răscruce: toate femeile sânt la fel! Adică ― niște cârnățărese. De ce aș cere neveste-mi mai mult? Adevărat, cârnățăreasă durdulie din piața centrală își oferea grațiile oricărui client care i le râvnea, fără nici o alegere. Dar "principiul" lui Manaru nu era dobândit dintr-o experiență
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dintr-o experiență proprie de viață. Îl propagau alții, iar el îl accepta. Și acum venise sorocul să încerce o verificare, căci era el însuși în joc. Trebuia, pentru liniștea lui sufletească, să se încredințeze dacă într-adevăr toate femeile sânt cârnățărese. Și tânărul frământat ide adevăr începe o furibundă luptă de cuceriri. Una după alta femeile îi cedează, învinse de puterea supranaturală a acestui deznădăjduit. Și tocmai când e pe cale să aibă confirmarea, intervine ceva neașteptat care-i răstoarnă, din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
va tăcea (și-i va deveni astfel complice) principiul e confirmat. Însă femeia batjocorită reacționează: bestiala faptă i-a frânt echilibrul sufletesc. Mutilată de remușcări și rușine își curmă zilele. Ce lovitură de trăsnet pentru Manaru! ― Cum, nu toate femeile sânt cîrnățărese? Există, prin urmare și femei cinstite? Dacă-i cu putință așa ceva de ce (nu se află și soția mea printre ele? Abia atunci vine pedeapsa: o împușcă. Pendula bătuse ora trei după miezul nopții când am coborât din pat și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mi-era frig) și această operație pe care o prelungeam cât mai mult îmi îndepărta pe Mihaela din actualitate. Cu atât mai bine. Pendula bătu patru lovituri sonore, prelungi. Așadar, nu dormisem decât o oră și mie îmi părea că sânt în pat de o săptămână încheiată. M-am așezat la fereastră, rezemând coatele de pervaz. Respiram nesățios aerul proaspăt al dimineții și, prin asociație, îmi amintii că citisem cândva că omul și-ar prelungi viața cu cel puțin o cincime
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
i-am răspuns consimțind să plece după-amiază, așa cum voia. ― Și pentru că am ajuns aici, trebuie să-ți explic ce-a fost... ― Nu e nevoie... ― Nu ești deloc curios să afli? ― Nu! Păru contrariată, foarte contrariată de refuzul meu. ― Rău faci. Sânt unele lucruri care ar aduce lumină. ― Nu mă interesează deloc. Mă privi îndelung, apoi ridică din umeri: ― Fie! Câștigam teren. Ah, cât aș fi vrut s-o descos, în ce împrejurări mă înșelase, de când începuse legătura ei extraconjugală, în sfârșit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ură. (Tocmai ea care spusese: n-o mai cunosc, nu e sora mea.) ― Dragă cumnată, nu m-am gândit nici o clipă să lipsesc pe Mihaela de sprijinul meu. Ar fi fost din parte-mi o răzbunare josnică de care nu sânt capabil. Dimpotrivă, am căutat să-i asigur o stare materială destul de bună, s-o pun la adăpost de orice nevoi. Și ca să te convingi că nu pălăvrăgesc verzi și uscate, află că am trecut casa pe numele ei. ― Ai făcut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
căsnicia. O mică slăbiciune se poate oricum ierta femeii. ― Unii iartă și slăbiciuni mai mari. Eu nu pot. Dacă am ră-mîne mai departe împreună sânt sigur că tot aici vom ajunge. Firea mea nu cunoaște tranzacții în această materie. Recunosc, sânt un om ciudat, dar așa sânt ce vrei? Cine altul în situația mea i-ar dărui o casă ― unica mea avere personală? ― Ai mai spus-o, și cu toate astea încă nu-mi vine a crede. ― Cum, te îndoiești? ― Iartă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]