4,832 matches
-
în materie de victime, după acela de la Srebrenica (Bosnia) din 1995. 138 Este relevant că acest partid, unul dintre cele optsprezece partide care au format marea coaliție la alegerile din 2000, a format un guvern minoritar, grație sprijinul Partidului socialist sârb al lui Miloșevici. În concluzie, Serbia se găsește acum într-o situație total paradoxală în care foștii parteneri ai coaliției DOS, care e conducătoarea revoluției din octombrie ce a dus la formarea primului guvern post-Miloșevici, se contrazic între ei, în timp ce
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
8. Spațiul românesc între diplomație și conflict în Evul Mediu și la începuturile modernității 1. Diplomație și conflict în sec. XIV-XV -În ultimul deceniu al secolului XIV, în timpul sultanului Baiazid I, turcii au ajuns la Dunăre după victoriile împotriva bizantinilor, sârbilor și bulgarilor, ale căror state au fost desființate. -Țările Române au devenit obiect al expansiunii otomane, care își propunea, de fapt, să ajungă, prin Belgrad și Viena, în inima Europei. o la rivalitatea ungaro-polonă pentru hegemonie în teritoriile românești extracarpatice
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
înregistrează într-o singură zi (29 octombrie) o scădere de 30.57 de puncte și dispar de pe piață 30 de miliarde de dolari, cam tot atît cît îi costase pe americani Primul Război Mondial. Începe Marea Criză Economică (octombrie). // Regatul Sîrbilor, Croaților și Slovenilor devine Republica Iugoslavia. // Au loc primele emisiuni experimentale de televiziune. // Vaughan Williams termină opera The Poisoned Kiss. 1930. Apare la Londra cotidianul Daily Worker, oficiosul Partidului Comunist din Marea Britanie (ianuarie). // Se publică Raportul Comisiei Simon privind India
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
stil, metonimia, unele toponime desemnează (și) alte topice decît cele denominate inițial, procesul, destul de frecvent întîlnit, fiind denumit transonimizare. Astfel, nume ca Făgoaia, Bucov, Ciorogîrla, Balta, Bahna, Bistrița au fost transferate de la ape la sate, iar Mălăiești, Brădești, Corbeni, Ohaba, Sîrbi au fost fost transferate de la sate la ape. Motivarea inițială, care ar fi putut diminua forța de individualizare a numelui propriu, se pierde, iar calitatea denominativă a toponimului este optimizată. Particularizatorii lexicogramaticali, cum denumește noua Gramatică a Academiei determinanții folosiți
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sate și numele de ape, care constituie, de fapt, categoriile toponimice majore ale oricărui teritoriu. Astfel, nume ca Făgoaia, Ferigoaia, Bucov, Cernavodă, Ciorogîrla, Balta, Bahna, Bistrița etc. au fost transferate de la ape la sate, iar Mălăiești, Brădești, Corbeni, Otăsău, Ohaba, Sîrbi, Crișan etc. au fost transferate de la sate la ape. Specialiștii încadrează aceste situații într-un fenomen mai larg, transonimizarea, care înglobează și conversiunea interonimică prezentată anterior ca ipostază distinctă. O problemă dificilă pune eșalonarea în timp a celor două toponime
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de exemplu: Cerna, Cernaia, Cernat, Cernădia, Cernica, Cernișoara, Cernovca, Cer no hal, Cernoiu), corespondentele lor onomasiologice și tipologice romînești (de exemplu: Neagra, Negrești, Negraia, Negrăița, Negrișoara etc.) și numele de locuri formate de la etnonime care trimit la slavi (Scheia, Bulgari, Sîrbi, Ruși, Leși, Tăuți, Huțani) arată că romînii au conviețuit pe un teritoriu larg și timp îndelungat cu slavii pînă i-au asimilat, astfel că e posibil ca unele dintre toponimele „slave“ să fi fost create de romîni și de slavi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Oricum, Bran și Predeluț erau mai eficiente pentru deno minația topică, nefiind sau nemaifiind înțelese de populația romînească și ca apelative. Sensul de „poartă“ al lui Bran este caracteristic slavilor din nord (cehi și polonezi). Pentru slavii din sud (bulgari, sîrbi), toponimul înseamnă, la origine, „apără toare“. Deși nu poate fi asociat, în momentul creării, cu castelul-fortăreață (care a fost construit cu cîteva secole după asimilarea slavilor de către romîni), evident că situarea Branului la gura de acces în defileu îi conferea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nume), Brezoi (patru nume), Pleșa Brezoiului, Brezon (germ. Brezonsdorf ), Cioaca Brezovii, Berezana, Berezeni, Berezlogi, Bereslogi, Berezna, Brezău și multe microtoponime cu forme și structuri similare. În țările înconjurătoare există toponime asociabile formal numelor de mai sus: slav. Brêza, Brêzoije, Brêzovo, sîrb. Brezov, ucr. Berezyna, Berezoń, Berezna, Bereznyca, rus. Berezinski. Majoritatea toponimelor prezentate mai sus derivă, direct sau indirect, din apelativul slav brĕza, „mesteacăn“. Pentru unele toponime, lucrurile sunt mai complicate: Breazul ar putea fi nume de persoană sau ar putea avea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
potrivit căreia Iași trebuie pus în legătură cu v. rus iasi, „alani“, a fost acceptată de majoritatea lingviștilor. Nuanțele în care este înțeleasă această bază diferă. Unii consideră că e vorba despre tribul alanilor, care ar fi staționat o vreme în zonă (sîrbii i-au folosit chiar ca mercenari). Alții cred că este o denumire formată după aceeași formulă cu Huși: un stăpîn al localității, înființată sau ocupată de el, purtător al etnonimului ias sau supranumit așa, a dat numele localității cu numele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fără sufix, sunt mai puțin tipice și, de aceea, mai rare. Iată cîteva: (mai ales foste supranume, adică apelative antroponimizate:) Adunați, Afumați, Atîrnați, Barați, Bălțați, Batoți, Beloți, Berhoți, Cacoți, Racoți, Cruciați, Gruiați, Gurguiați, Romanați, Arjoci, Basarabi, Bădoși, Băltăreți, Bulgari, Botorogi, Sîrbi, Urlați, Ursați etc. Există și toponime paralele, formate de la același antroponim, cu pluralul -i sau cu sufixul plural -ești: Cernați - Cernătești. În documentele slave numele apare cu finala s, nu ș (Iasoh, Iasî, Iaseh, Iaskomu, Iaskogo), iar în bulgara și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
boltă“, „cotitură“ (e drept și o procedură juridică prin care acuzația de furt este „întoarsă“ asupra altcuiva, a unui terț), referitor la o „voltă“ pe care o face Someșul înainte de Năsăud. Entopicul ar exista, potrivit lui N. Drăganu, și la cehi, sîrbi, croați și polonezi, iar ungurii l-au încorporat în szavaty, zvagy, zavat. Sensul juridic ar justifica sintagma slavă na sŭvodu, cu referire la deplasarea la scaunul județului, care a fost mereu la Năsăud, unde se putea obține procedura de „evitare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Comitatul Themes, iar în secolul următor Castrul regium Themes (ocupat de cumani și reconstruit ulterior de italieni). În secolul al XIV-lea apar primele atestări ale numelui actual, în variantele Temeswar, Themeswăr, Temuswar, Thumusvar, Thumuswaar, Temesvar, Temisvar. Locuită de romîni, sîrbi și maghiari în secolele XIII-XVI, cetatea intră în 1552 sub stăpînirea turcilor. Documentele acestora o consemnează sub formele Temisvár, Timeszero, Timeswar, Theömeösvár, Themesvarium, Themisvaro, Temesvár, iar ulterior este ocupată de habsburgi, în ale căror documente apare sub numele Temesburg, Temeszvár
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
I-IV, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001-2003 megl. meglenoromân mgr. mediogrec mod. modern ngr. neogrec norv. norvegian occ. occitan ol. olandez pers. persan pol. polonez prov. provensal port. portughez reg. regional retor. retoroman rom. român(esc) rus. rus(esc) sb. sârb(esc) sd. sard sd. log. sard logudorez skr. sanscrit sl. slav slov. sloven sp. spaniol tc. turc(esc) ucr. ucrainean v. vechi Semne speciale: * (steluță înaintea unui element) cuvânt neatestat; cuvânt reconstruit > devine < provine din „“ (ghilimele) marchează înțelesul cuvintelor → evoluție
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
turcă, ceea ce reprezintă 0,69% din total: cazan, chef, cioban, geam, para, perdea, sobă, tutun etc. Cuvinte slave moderne Variatele contacte ale românilor cu populațiile din această parte a Europei, deci cu vecinii noștri din trecut și de azi (bulgari, sârbi, ucraineni, ruși, polonezi), au lăsat urme în lexicul românesc. De multe ori, din cercetarea lor se pot trage concluzii și cu privire la natura relațiilor dintre aceste popoare și români. Țin să subliniez că cele mai multe elemente împrumutate se găsesc numai în graiurile
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
jos luss. - lusaciana de sus m. - masculin magh. - maghiar n. - neutru neg. - negație nom. - nominativ nord. - nordic pers. - persan pol. - polon pop. - popular port. - portughez pref. - prefix prep. - prepoziție prus. - prusian răd. - rădăcină reg. - regional rom. - român rs. - rus sb. - sârb sbcr. - sârbocroat scand. - scandinav skr. - sanscrit sl. - slav sp. - spaniol subst. - substantiv sued. - suedez tăt. - tătar tc. - turc tr-sl. - traco-slav ucr. - ucrainean v. - vechi vb.-verb â ETIMOLOGIA GLOBALĂ Percepând limbile din cele patru zări și de pe toată scara istoriei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de răsărit atestă forma Skufia pentru Sciția, două orașe slave din sudul Dunării se numesc Skopie și Sofia, iar populația rurală din vestul Bulgariei se numește șopi. De observat apoi că scoloții sau sciții se numeau și sarmați, adică sarmi, sârbi; cf. Sarmisegetusa, cetatea sarmilor și geților. Comparând aceste forme cu vgr. laos „populație, gloată, trib”, cu rom. rod, norod, plod, cu rs. ploditĭ și roditĭ etc. putem conchide că suntem în prezența unor forme evoluate din continuitatea pe spații largi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
părinte, al nostru și altele multe den limba lătinească, că de ne-am socoti pre amăruntul, toate cuvintele le-am înțelege. Așijderea de la frânci [celelalte popoare romanice] cal, de la greci strafide, de la leși prag, de la turci m am căsătorit, de la sârbi cracatiță, și altele multe ca acestea den toate limbile, carile nu le putem să le însemnăm toate“ (p. 73 urm.). Ureche încheie imaginea neuniform latină a limbii române trăgând din amestecul de cuvinte al acesteia concluzia că „și pentru aceasta
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
zone ale românismului, întrucât populația, asemănător italienilor care au colonizat zonele integrate rând pe rând în imperiu, nu a plecat toată de acolo: „Și până azi ei sânt (în Ardeal și Maramureș) mult mai numeroși ca ungurii, începând cu Bacica sârbilor temișoreni, peste tot Mureșul, în Herțeg, în jurul Bălgradului, unde locuiesc principii, în Țara Oltului și în tot Maramureșul; așa de tare s-a înmulțit poporul, ca și cum n-ar fi descălecat nici unul din Maramureș și de la Olt. Și au o limbă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
trăit în munți romanii nu au putut avea nici credință creștină și nici scriere. Se confirmă și la acest capitol falsul descălecatului: abia în secolul al XIV-lea, la descălecat, ei fac cunoștință cu creștinismul „îndrumați de unguri și de sârbii de neam slav”, care și ei erau „creștinați de curând pe acea vreme” (p. 214). Însă religia de rit grecesc „au primit-o amândouă aceste țări (Moldova și Muntenia) chiar pe vremea când împăratul Paleolog (1439-1442) cu patriarhul de Constantinopol
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și pe Prut jumătate din ținutul Iașilor, precum și jumătate din ținutul Sucevei... Orașele mai toate au fost întemeiate de sași, tot ei împreună cu ungurii ridicară și viile” (p. 233); în Muntenia, după descălecarea lui Negru vodă „și ungurii, sașii și sârbii cu minunată repeziciune s-au așezat cu coloniile lor pe malurile Dunării” (p. 235). 8. La fel de fantastic decurge formarea limbii române. Este clar că aceasta nu putea exista înainte de descălecarea Moldovei, cum rezultă și din afirmația că „toate râurile și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fiind „grec venit prin Roma”, în timp ce „dacii au avut pe gordin, varietate de struguri albi și dulci”, cuvânt care ar fi trecut la sud de Dunăre unde slavii au format din el grozden, și pe ravac, „împrumutat de la români de sârbi”. Alte etimologii propuse de Hasdeu: harag „ne vine directamente de la greci”, la fel bute, putină și strachină; prima origine a cuvântului butaș ar fi germană, dar „el a trebuit să pătrundă la români prin intermediul unei limbi neolatine, probabil a celei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ei Sava la nord și zona dalmată la vest. Pentru precizarea zonei în care s-ar fi format poporul român Philippide găsește sprijin tot la Jireček care, pe lângă linia care îi poartă numele, a arătat în Geschichte der Serben (Istoria sârbilor) că „în veacul de mijloc au existat în peninsula balcanică două limbi romanice: limba română, a romanilor de la Dunăre, și limba dalmată ale cărei resturi s-au păstrat în insula Veglia” (I, 830). Așa se face că, după aprecierea lui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cuvânt ca cioban se găsește și în alte dialecte decât cel dacoromân, aceasta nu însemnează că e un cuvânt turcic împrumutat în epoca străromână. El e de origine turcească (čoban) și a pătruns în toate limbile balcanice: bulg. čoban, čobanin, sârb. čóban, čóbanin, alb. tshoban, n. grec. τζοβάνις. De la sârbi l au împrumutat istroromânii, la care țobån e mai rar întrebuințat decât pastír; de la albanezi îl au aromânii, care-l întrebuințează foarte rar, căci numele păstorului de oi e la ei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
decât cel dacoromân, aceasta nu însemnează că e un cuvânt turcic împrumutat în epoca străromână. El e de origine turcească (čoban) și a pătruns în toate limbile balcanice: bulg. čoban, čobanin, sârb. čóban, čóbanin, alb. tshoban, n. grec. τζοβάνις. De la sârbi l au împrumutat istroromânii, la care țobån e mai rar întrebuințat decât pastír; de la albanezi îl au aromânii, care-l întrebuințează foarte rar, căci numele păstorului de oi e la ei picurar; de la bulgari l-am împrumutat și noi. (Harta
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
râu, 131 reavăn, 131 a regla, 56 a reține, 222 roabă, 56 rod, 48 Roma, 46 rouă, 131 rug, 130 a rumpe, 56 a rupe, 135 ruși, 51 sarmați, 49 sarmi, 52 Sarmisegetusa, 51 sat, 57 său, 242 sân, 242 sârbi, 51 scarpă, 56 a scărmăna, 56 sciți, 49 Sciția, 49 sclavi, 51 a scoate, 194 scoloți, 51 a se screme, 46 a scurma, 46 seamă, 242 seamăn, 242 a seca, 127 secară, 127 secere, 127 secure, 127 a semălui, 242
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]