1,925 matches
-
a știut. Inima lui era legată de bucata de cârpă pe care o contempla pe perete. Mi-am adus aminte și de o povestire a lui Barbu Ștefănescu-Delavrancea. Pe când se întorcea acasă de la serviciu, un om întâlni pe stradă o sărmană femeie, cerșind și tremurând în zăpadă, în viforul care sufla cu putere. S-a gândit să o ajute cu un ban, dar un alt gând l-a făcut să întârzie gestul de bunăvoință. Și-a făcut socoteala că trebuie să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
secolului al XX-lea. Nici un alt rege nu a abuzat cu atîta lipsă de scrupule de devotamentul sincer al poporului său cum a făcut-o el. Celălalt păcat capital al țării, violența, era răspunsul Legiunii la corupția lui Carol, așa că sărmana țară s-a pomenit prinsă între aceste două nenorociri. Peste cîteva zile, Prințul Carol va deveni Regele Carol II al României și va domni asupra țării pînă în septembrie 1940. Am văzut că mama sa, Regina Maria, credea că prințul
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
îmbrăcat într-un costum popular românesc alb a intrat în curte călare pe un cal alb. S-a oprit lîngă mine și n-am văzut nimic monstruos sau rău la el. Dimpotrivă, zîmbetul lui copilăros și sincer îi învăluia pe sărmanii oameni care-l înconjurau, părînd că este unul dintre ei și, totuși, în mod misterios, diferit. Aureolă este un cuvînt inadecvat pentru a defini forța care emana din acest om. Părea cu adevărat că este una cu pădurea, cu munții
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
278 (1919), doc. 519 137 Ibidem, vol. 284 (1919-1920), doc. 142 138 Mahalaua (cuvînt de origine turcă) are sensul de cartier al unui oraș, dar în românește înseamnă drojdia celor decăzuți. Totuși, mahalaua bucureșteană nu se referă atît la oamenii sărmani, cît la societatea care bîrfește în mod iresponsabil 139 "Neamul românesc", 6 decembrie 1924 140 "Neamul românesc", 16 februarie 1923 141 Memorii, vol. III, pp. 92, 97 și 112-113 142 Șeicaru, Un junimist antisemit, A. C. Cuza, p. 7. Toate acestea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
acel ciudat aer de sălbăticie al frumuseții ei din tinerețe, pe care l-am iubit și l-am venerat, primul impuls profetic al unei spiritualități nepământene? Există sfinți tainici cu destine stranii. Și totuși nu, era doar o epavă, o sărmană ramură frântă, a cărei integritate, a cărei ultimă rămășiță de identitate fusese nimicită de forța crudă care o silise să-l abandoneze pe Titus. Dar, orice-ar fi fost, eu o iubeam, eram și fusesem întotdeauna angajat față de ea, aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se prefăcea într-un vaier sughițat de „oh... oh... oh!“, coborând apoi într-un lung „ooooh“ ce părea să se stingă, pentru ca pe urmă să izbucnească din nou urletul: și toate acestea se repetau mecanic, automat, la intervale regulate, de parcă sărmana creatură umană căzuse pradă unui mașinism diabolic. Eram stăpânit de groază, de frică, de o rușine dezgustată, rușine de mine însumi, rușine de ea. N-aș fi vrut ca Titus și Gilbert să audă lugubrul zgomot ritmic, acest acces de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
crea niște simulacre, ba exercită chiar o putere, asemenea acelor eroi de la Troia care au luptat pentru o Elenă-fantomă. — Crezi că eu lupt pentru o Elenă-fantomă? — Da. — Pentru mine e reală. Mai reală decât ești tu. Cum poți insulta o sărmană persoană în suferință, numind-o fantomă? — Nu pe ea o numesc fantomă. Ea e reală în măsura în care sunt reale toate ființele umane, dar realitatea pe care o deține se găsește altundeva. Și nu coincide cu plăsmuirea visurilor tale. Nu ai fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de dedesubt. Am privit în jos. Cât era de adânc, cât de abrupți și netezi erau pereții! De bună seamă, nici o forță pământeană nu m-ar fi putut smulge din groapa asta! {i totuși am fost smuls, eram viu, în timp ce sărmanul înotător de vacanță, Titus, era mort. M-am cățărat peste stânci până la turn, și am coborât treptele. Marea lunecoasă se umfla și se dezumfla, dar nu cu violență; valurile erau ponderate și balustrada de fier atingea apa. Am simțit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
iubită mamă!, dragă surioară! (surioară dragă!), dar și adjective care determină substantive masculine, în topică obiectivă: omule bun!, om bun!, oameni buni! Adjectivele prezintă dezinențe specifice la masculin singular, când preced substantivul: • -e: iubite prietene! vs prietene iubit!, tinere domn!, sărmane om! • -ule: frumosule copil! Observații: În afara unor structuri relativ fixe: dragă prietene, dragă mamă, scumpe domn, scumpe prietene etc., sintagmele de vocativ formate din substantiv și adjectiv sunt puțin frecvente. Cel mai adesea se întrebuințează, sau substantivele, sau adjectivele singure
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în vocativ se substantivează. Cu această întrebuințare, vocativul se realizează prin dezinențe specifice: -o (frumoaso!), -e (netrebnice), -ule (nebunule!), -lor (frumoaselor; netrebnicilor, nebunilor!). În sintagmele formate din substantiv și adjectiv, pot primi dezinențe specifice de vocativ ambii termeni: iubite prietene, sărmane omule! ADJECTIVUL ȘI MORFEMELE DETERMINĂRIITC "ADJECTIVUL {I MORFEMELE DETERMIN|RII" Categoria determinării este specifică prin excelență substantivului; numai obiectele, interpretate lingvistic prin substantive, pot prezenta diferite grade de cunoaștere pentru protagoniștii actului lingvistic. În interiorul sintagmei nominale în care intră și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dependență, dezvoltând prin aceasta funcția de atribut: „Fată frumoasă și harnică, îngrijește-mă că ți-oi prinde și eu bine vrodată.” (I. Creangă, p. 236) sau poate rămâne în afara unei funcții sintactice, fiind doar expresie a funcției expresive a limbii: „ - Sărmană fată, zise bătrâna...” (Idem, p. 237) Se caracterizează prin autonomie enunțurile realizate prin sintagme nominale în vocativ întrebuințate în afara unei relații de incidență: „Femeie nebună! Ce ai făcut?” (I.L.Caragiale, I, p. 148) și enunțurile realizate prin sintagme guvernate de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai): „Și abia plecă bătrânul... ce mai freamăt, ce mai zbucium!” (M. Eminescu) „O, cum a răgușit de bătrânețe glasul izvorului!” (L. Blaga) „În aceste atome de spațiu și timp cât infinit!” (M. Eminescu) „Încă ce rană-i pe dânșii, sărmanii băieți! Cum i-a mâncat râia prin străini, mititeii!” (I. Creangă), „Și ce să vezi? Unde nu se ie hapsâna de nevastă a lui Vasile Aniței cu cociorva aprinsă după noi...” (I. Creangă) • interjecții: „Măi! al dracului venetic și ceapcân
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a obiec‑ tat artistului aspectul prea sobru al culorilor: ar trebui să pui mai mult aur; capela mea o să pară destul de sărăcăcioasă; la care Michelangelo i‑a răs‑ puns: aceia pe care eu i‑am pictat erau niște bieți oameni sărmani. Transpunerea în cuvinte a plafonului capelei Sixtinei este un lucru aproape imposibil. Michelangelo a creat în această operă magnifică o chintesență a valorilor umane; de aceea s‑a spus despre Michelangelo că ar fi creat o lume supraomenească. În opera
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
a obiec‑ tat artistului aspectul prea sobru al culorilor: ar trebui să pui mai mult aur; capela mea o să pară destul de sărăcăcioasă; la care Michelangelo i‑a răs‑ puns: aceia pe care eu i‑am pictat erau niște bieți oameni sărmani. Transpunerea în cuvinte a plafonului capelei Sixtinei este un lucru aproape imposibil. Michelangelo a creat în această operă magnifică o chintesență a valorilor umane; de aceea s‑a spus despre Michelangelo că ar fi creat o lume supraomenească. În opera
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
anacronici. Această luptă a îmbrăcat în ultimă analiză două forme. Una tragică, urmând direcția sublimă a quijotismului (care la noi și-a găsit întruchiparea cea mai înaltă în Eminescu și în Bacovia) și alta axată pe acel râsu’-plânsu’ al sărmanului cavaler pe care poezia românească tânără l-a preluat de la pururi tânărul Nichita Stănescu. Undeva la mijlocul acestor direcții - formând o insulă rară și pură în cultura noastră - s-a situat suprarealismul lui Gellu Naum, care, în izolarea sa impusă deopotrivă
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
închina Don Quijote faptele sale vitejești domniței Dulcineea del Toboso să fie iar o luptă cu morile de vânt. Va trebui să nu disperăm și să ne gândim că poetul, prin chiar esența lui, este sortit să parcurgă până la capăt drumul sărmanului cavaler. Text prezentat la colocviul „Perestroika și literatura din țările Europei de Est”, Madrid, 8 mai 1990 La trezirea din coșmar De aproximativ două luni de zile cele mai lucide conștiințe ale țării au atras atenția asupra faptului că nu
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
Este adevărat că după ce s-a făcut strigarea (înștiințarea publică) nu s-a mai găsit nici pâine, nici vin, nici alte lucruri necesare cu noua monedă franceză. Zarafii nu mai vroiau să mai schimbe nici dinari, nici oboli. Și oamenii sărmani nu mai aveau decât acea monedă care nu mai valora nimic. Văzând că pierderea lor este mare, unii își blestemau soarta în public și în secret, zicând ce voiau despre guvernanți. Mulți și aruncau monedele în Sena pe deasupra prăvăliilor zarafilor
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
sau cu vreun ziar sovietic, citindu-le pe ascuns, ca pe niște fițuici, în timpul examenelor, ca să nu le vadă profesorii sau atoateobservatorii copoi ai fostelor regimuri. Cât privește foamea și frigul, și pe acestea le-am simțit nu o dată, deși sărmana mamă rupea de la gura ei ultima bucățica de pâine ca s-o împartă cu noi, copiii ei. Ca să nu suferim de foame. Țin minte cum veneau "distribocii" și "măturau" din podul casei părintești ultimii saci de porumb sau de grâu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cel vechi sunt mai puțin luxoase, dar extrem de frecventate. Celelalte case de desfrâu plătit aveau tarife reduse, 1 rublă. În Iamskaia cea mică, stabilimentele erau de condiție proastă, erau frecventate exclusiv de soldați, lucrători, borfași, într-un cuvânt, de oameni sărmani. Prețul scădea la 50 de copeici, acesta era prețul femeilor care prestau servicii sexuale oricărui gen de client. În toate bordelurile era mizerie, pereții erau scorojiți, paturile, murdare, cearceafurile, zdrențuite. Femeile, mereu obosite, dezamăgite, aveau chipurile pline de zgârieturi sau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
roua lacrimilor și înseninați dimineața de soarele cel blând al vârstei. O însoțim pe Mura în încercările ei, mult prea grele pentru un copil așa de mic, la câmp, înfruntând soarele, oboseala, dar și zgârcenia mătușii care-și umilește rudele sărmane. Sintetizată în câteva pagini, povestea Murei este educativă pentru copiii de astăzi, care au tot ce visează dar care nu depun nici un efort pentru asta, considerând că totul li se cuvine. Numai întorcându-ne cu gândul la vremurile când copiii
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
cei care nu se puteau întreține decât cu sudoarea propriilor brațe. Și dacă mai adăugăm și faptul că mulți părinți au pierit în război, lăsând orfani și văduve acasă, putem să completăm tabloul acelor vremuri tulburi. Mura este prototipul copilului sărman, dar harnic și generos, care-și ajută frații și pe bunica și luptă pentru a-și clădi o viață mai bună, cu propriile mâini, cu propria pricepere și cu o neasemuită bunătate sufletească. Cezarina Adamescu Început de poveste Pe vremea
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
reîntregirea națională. Dumneavoastră ce credeți? - Se găsește și pe la noi câte un ”oligarh” care nu dăunează cauzei naționale. Nu vreau să dau nume, dar unii capitaliști fac lucruri bune, ca și boierul basarabean unionist Vasile Stroiescu. Construiesc case pentru oameni sărmani, repară și utilează grădinițe, spitale, creșe, creează locuri de muncă, sponsorizează oameni de cultură și știință. Unii sunt acuzați de mass-media că se implică în jocuri politice și financiare, prin care își controlează partenerii și adversarii politici. Desigur, este condamnabilă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
la regîndirea sistemului în ansamblu pornind de la spațiu. În primul rînd, ideea clar exprimată de la început, cum că timpul ar constitui cadrul pentru memoria lucrurilor esențiale, spre deosebire de spațiu, nu pare întotdeauna adevărată. Zidul orașului, de care se sprijină un om sărman, camera descrisă de Balzac sau de un romancier englez, al cărei interior se identifică cu spiritul grupului, sînt lucruri materiale cît se poate de esențiale în aceste memorii colective. Desigur, Halbwachs caută (la începutul capitolului) să demonstreze că există un
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
clipă pe palier, șovăind să ridice ciocănelul grotesc care împodobea ușa atelierului unde lucra, fără îndoială, pictorul lui Henric al IV-lea, părăsit de Marie de Medicis pentru Rubens [...]. Copleșit de mizerie și uimit în acel moment de îndrăzneala sa, sărmanul neofit nici n-ar fi pătruns la pictorul căruia îi datorăm minunatul portret al lui Henric al IV-lea, fără ajutorul neașteptat trimis din întâmplare 269. Acest text prezintă diverse tipuri de reluare prin grupuri nominale. Vom enumera trei ansambluri
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Acest text prezintă diverse tipuri de reluare prin grupuri nominale. Vom enumera trei ansambluri: anaforele fidele ("un tânăr îmbrăcat ... ponosite" → "tânărul", sau "poarta unei case" → "acelei porți") care reiau cel puțin începutul unui grup antecedent; anaforele lexicale infidele ("un tânăr" → "sărmanul neofit"); coreferența dintre descrierile precise ("pictorul lui Henric al IV-lea..." și "pictorul căruia îi datorăm..."). "Sărmanul neofit" este un bun exemplu de anaforă infidelă garantată doar prin dinamica textului, impusă de enunțător. De fapt, este ceea ce permite ca personajul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]