1,766 matches
-
eroic de către unii din fiii săi spirituali (Gheorghiță, Dinu, etc...): „dă-mi o oră din suferința ta pentru a...”! În același registru, să ne amintim de Maica Tereza, care cerea o parte din viciile oamenilor pentru a-i ajuta pe sărmani („dă-mi un sfert din viciul tău zilnic!”). Suferința, martiriul rămân doar un mijloc pentru a ajunge la scopul ultim, mântuirea. „Credința este un curaj care știe nu numai să înfrunte moartea, dar să și sfideze o moarte veșnică”. În
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
știe, are doar două capete, ci în mijlocul unui cerc pe a cărui circumferință se află o mulțime de jucători, care de care mai imprevizibil. La est Rusia și Ucraina, la vest -, România, apoi Statele Unite, UE, OSCE, CSI ș.a. Și atunci sărmanul Voronin s-a hotărât să muște în direcția în care crede el că adversarul este mai slab, adică spre România. Totuși, hotărârea nu a luat-o de capul lui, ci cu "ajutorul" fratelui cel mare de la Răsărit, a cărui umbră
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
p. 77). Oamenii îl ocolesc pe stradă pe Oreste, chiar dacă se bucură în taină de afirmațiile lui, fără a îndrăzni să-l susțină deschis (Credeai că ți se vor alătura bătrânii ? Sau că poporul își va ridica vocea ? Nu poate, sărmanul. Nu știe să vorbească. - II, p. 77). După o încercare de a-l mitui pe reclamant cu promisiunea de a fi reîncadrat în învățământ și chiar de a conduce o școală în grădinile lui Academos cu condiția să-și retragă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vara peste tot pe bietul Ionică. Figură foarte populară a Bucureștilor, iarna era adăpostit la mânăstirea Viforâta din Dâmbovița, în primăvară i se dedea drumul și pornea spre a-și câștiga hrana. Într-o zi am aflat că a murit. Sărmanul bietul Ionică! Cât de sincer l-am regretat! Lupta a apărut la București în ziua de 15 noiembrie și imediat s-a plasat pe piață. Numele lui Panu devenise de mult popular în toate colțurile și în toate straturile țării
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
nu cumva este și mai adevărat că suntem mult mai satisfăcuți de resursele materiale și de numărul lor? Evanghelia spune: „Eu sunt învierea și viața: cine crede în Mine, chiar dacă moare, va trăi” (In 11,25). Credem cu adevărat, noi, sărmanii neîncrezători, că Isus mai poate să învie lumea cadaverică din zilele noastre? Evanghelia spune: „Trupul Meu este pentru viața lumii” (In 6,51); dar, când dimineața Trupul și Sângele lui Cristos sunt în mâna noastră, suntem conștienți că ținem în
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
confirmare. Nici azi nu avem altă soluție. Trebuie să adunăm toată această lume distrată, dezorientată, care se pierde în atâtea ideologii și s-o rechemăm la realitatea centrală: „Domnilor, Cristos este Dumnezeu. El este Cel care poruncește și nu voi, sărmani nefericiți. Chiar dacă nu vreți, de bunăvoie sau siliți, Lui trebuie să-I dați cont. Dacă voi credeți că puteți chiar și numai să-L ignorați, e o nebunie. Să vă împotriviți Lui, e sinucidere“. Deci, chiar și pentru acest motiv
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
fel» (Lc 3,11) Faceți bine trupurilor din iubire față de Cristos, și binecuvântarea Sa va da rod muncii voastre spre folosul spiritual al poporului”. Sunt cuvintele papei Pius al XII-lea; și așa, Vaticanul a devenit casa spre care privesc sărmanii omenirii. Primele victime ale bombelor aruncate asupra Cetății Eterne l-au văzut sosind la fața locului, înainte de orice altă autoritate, pe Vicarul lui Cristos. Din tensiunea zilelor eliberării, multe orașe ale Italiei își datorează izbăvirea episcopilor lor. Mulți preoți au
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a schimbat oare Dumnezeu natura?! «Tu însă ești mereu același» (Ps 101,16), intonează psalmistul Domnului, iar noi ne închidem ochii, în fața atâtor nelegiuiri, și credem în Iubire. De vreme ce Dumnezeu ne îngăduie să-I plantăm imaginea de Răstignit pe acest sărman pământ, avem dreptul să ne încredem. Crucifixul! Iată chipul autentic al lui Dumnezeu! Cine ar putea să ne redea chipul lui Dumnezeu, Care este spirit pur? Cine ar reuși să înțeleagă chipul Lui din Preasfânta Euharistie, unde este ascuns sub
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Cristea s-a dus, la îndemnul Reginei Maria, la Castelul Foișor, ca „să mângâiem pe principesa Elena, soția prințului Carol”. „Când m-am suit la principesă pe scări, prințișorul Mihai era vesel, zbiera, alerga prin odaia sa, făcând un tărăboi. Sărmanul nu știa ce se petrece cu tatăl său și familia”. 3 ianuarie 1926. La Sinaia se desfășoară un consiliu intim. Participă: regele Ferdinand, I. I. C. Brătianu, G. Mârzescu, Al. Constantinescu, Miron Cristea, Regina Maria, Principesa Elena. Au fost aprobate proiectele
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
zis văicărindu-se, că în ultima vreme tare mai mor oamenii nevinovați. Sărind ca friptă, Pachița Ursache de la Hlineț l a întrebat curioasă: Bine, bine, dar cine a mai murit acum? Cum de n-ați aflat? Miron, bătrânul de lângă școală, sărmanul zace singur în sicriu și nimeni nu-l bagă în seamă. Cum așa? Noi, de la primărie am fost aseară cu lumânarea și preotul a zis că mare pomană ne-am făcut. Toată viața și-a petrecut-o aproape singur, singurel
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și-au ieșit în drum. Din zăpăceală, Pachița a lăsat lumânarea pe prispa casei, aprinsă cum era. Badea Ciotău Ion tocmai trecea pe la poartă și-a zărit lumânarea aprinsă. Repede s-a adresat femeilor: A încetat din viață bătrânul Miron, sărmanul? Ele n-au știut ce să răspundă ci doar au dat din cap. Omul, de bună credință, a luat lumânarea de pe prispă și-a intrat în odaie. N-a găsit însă mortul. S-a zăpăcit și a ieșit în ogradă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și l-a întrebat cu blândețe: Dar ce faci, bădiță Ioane? Spargi casa? Vai, păcatele mele, doamnă Mărioara, n-am tabac și-s nebun. Vino la noi și-ți voi da eu de-o "pacică", nu te lăsa pradă disperării!... Sărmanul, avea lacrimi în ochi. Cu ei stătea un nepot, Aurel Grigoreș, băiatul Mariței. Acesta era cam de vârsta mea și făcea multe pozne. Ne răsturna popurile de strujeni din livadă, smulgea haldanii de cânepă și-i arunca în șanț, fura
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din mâncărurile oferite (sfințite de către un sobor de preoți). Nu va lipsi agheasma, pentru care orice enoriaș vine cu gând să se sfințească. După slujbă, urmează servirea mesei sfințite, vizitarea mormintelor celor plecați pe drumul fără întoarcere, se dau pomeni sărmanilor, se pomenesc morții și-apoi oaspeții se retrag la rude, prieteni sau cunoscuți, din sat. Stau împreună la masă, petrec în cântec și voioșie și uneori dansează, după vreun acordeonist sau viorist, ce-și face prezența, nechemat de gazdă. După
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
înșirate pe două rânduri în curtea bisericii. Preotul sfințea cu agheasmă, iar un epitrop de la biserică de obicei Archip a lui Gheorghe, împărțea "nafura" pâine sfințită, la fiecare sătean. În schimb se dădea bani și ouă roșii pentru biserică și sărmani. După masă, noi, copiii, abia așteptam să ne strângem mai mulți la un loc și să ciocnim ouă roșii zicând: "Hrisots a Înviat!" și primeam răspunsul "Adevărat a Înviat!" Știam de la orele de religie că oul simbolizează Învierea, iar ouăle
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
masă și pe ea pun: colacii mari (într-un coș), 10-15 ulcioare (sau căni) cu colăcei și lumânări deasupra coliva, un castron cu struț de busuioc și agheasmă. Dacă enoriașul dispune, poate avea lângă mormânt 1-2 saci cu colăcei pentru sărmani, sucuri și vin (pentru cunoscuți). Se vorbește cu preotul (care vine în cimitir) și se așteaptă sfințirea mormântului (celui apropiat). Preotul însoțit de un cantor bisericesc oficiază o scurtă slujbă, citește pomelnicul celor decedați (ritual pentru morți) i se plătește
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
oamenii Își primeau soarta dacă nu cu nepăsare, cel puțin cu stoicism. Acum se ivise o altfel de moarte, mult mai Îngrozitoare, pentru că nimeni n-o cunoștea. O pântecăraie cumplită cu sânge, cu dureri care ardeau măruntaiele Îi dobora pe sărmani după ce și dădeau afară și măruntaiele. Corpul li se umplea de pete vinete și nimic nu-i mai putea smulge Înge rului teribil prada. Peste tot zăceau trupuri Îndurerate, care se zvârcoleau până ce Împietreau În Îmbrățișarea Îngrozitoare a morții. O
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bietul AVRAM l-ai coborât la 175. Dar de ce, Doamne, că doar ți-a fost cu totul supus și ascultător, gata-gata, să-și căsăpească progenitura de dragul Tău... Noroc de berbecul ăla rătăcit pe-acolo, care-și prinsese coarnele în stufăriș... Sărmanul Isac! Cum e posibil, Doamne? Chiar așa, "BUNULE", spune-mi și mie, te rog, mie cea mai păcătoasă și nevrednică vertebrată din multitudinea de universuri și galaxii pe care le-ai împroșcat în spațiul infinit, precum țăranul român arunca, altădată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
preaplinul fericirii îți va inunda sufletul ca o cascadă montană într-o revărsare tumultuoasă și nestăvilită. Minunat, Mircea, grozav! Dar ia spune, Mircea, toți oamenii oferă daruri celor necăjiți? Nu, nu cred că toți semenii noștri îi ajută pe cei sărmani. Eu cred că cineva care nu-L iubește pe Dumnezeu nu face daruri: prin urmare, nu vrea să ajungă în Rai, întrucât acolo este lăcașul Creatorului, iar dacă nu iubești pe cineva, adică ți-e indiferent, atunci nici nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Cum te zbăteai tu pentru noi, ca să ne asiguri în fiecare zi hrana necesară, îmbrăcămintea, cărțile și caietele și tot ce trebuie unei familii cu șase copii fără tată. Of, Doamne! Unde sunt mila, dreptatea, dragostea și înțelegerea față de cel sărman? Unde ești, "bunule samaritean"?? Răpusă de oboseala acumulată, de frământări, emoții și de perspectiva nebuloasă a zilei de mâine, mama a adormit cu bărbia în piept, rezemată cu spatele de peretele vagonului, avându-i în stânga și în dreapta sa pe cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
alături de alții și pe Steinhardt: "Examenul e scurt și candidatul a răspuns repede și bine. Candidatul se și înclină de cîteva ori. Ochelarii negri dau candidatului un aer de milog obsechios, de sărac resemnat și ascultător, cum erau cerșetorii și sărmanii...". Al doilea moment va fi confruntarea cu doamna T., transformată în martor de profesie. Acum e pușcăriaș vechi, s-a înțelepțit și s-a șmecherit, a învățat să se apere, le cunoaște trucurile și, atenție, i-a auzit rîzînd. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au putut imagina. Dar lumea merge numai înainte și, de nu te ții bine de ea, ba chiar de nu-i ești cu un pas în față, dacă poți, vei rămâne ca prostul în gară toată viața, hoinărind printre alți sărmani necunoscuți care au pierdut trenul și orice speranță. Căci diferența dintre un erou și un ratat nu-i mare, e o chestiune simplă de precizie și moment, sunt acele uși care se deschid și pe care trebuie să intri imediat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aspră și uscată s-a înmu- iat și s-a revigorat. După două ceasuri, după ce s-a și îmbrăcat și s-a parfu- mat, arăta cu totul diferit față de orătania pe care o zărise în oglindă când se trezise. Față de sărmanul rătăcit care umblase zile și nopți întregi în nebunia lui din crâșmă în crâșmă și din șanț în șanț. Și-a pus un costum cu o cămașă albă și l-a potrivit în oglindă, apoi a fugit la Capșa imediat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de câțiva cerșetori sau soldați, iar majoritatea clădirilor, cele care au rămas în picioare, erau negre de la incendii. Niciun magazin și nicio crâșmă nu te mai întâmpinau pe vechiul bulevard al plăcerilor și al distracției, doar spații abandonate, în care sărmanii se băteau pentru un loc de dormit și o pâine. Muzica fusese înlocuită de o liniște sumbră, întreruptă uneori de zbieretele vreunui viol sau de câteva gloanțe care purtau în lumea de dincolo un alt muritor, condamnat pentru că nu știa
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să vorbești cum să taci Și pe apostolul să faci ! (...) Ce frumos e să ai ceafă Și de la soviete leafă Să fii frate cu dușmanu’ Și să-ți zică Sadoveanu ! — Pe Zavaidoc l-au înmormântat la Cernica, era grav bolnav, sărmanul, mai bine că nu l-ai văzut, Cristi. Mai bine că nu l-ai văzut... Bombele i-au distrus casa și a pierdut tot ce avea, ajunsese să trăiască pe străzi. Nu l-a ajutat nimeni, absolut nimeni. Noaptea cânta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sunt ținuți prizonieri, cei care se tem de a fi Înțeleși și atunci botează lucrurile și ideile cu alte semne și sunete și aerului Îi spun apă, febrei - somn, visului - trădare, prietenului - trecător și patriei - infern! De la Panait Istrati la sărmanul Ștefan Baciu În insulele Hawai, de la Horia Stamatu care a trăit nu departe de Heidegger, la Freiburg, la Eugen Ionescu ce-și descoperă târziu, deconcertat, rădăcini evreiești, dar, În loc de a medita cu calm asupra lor se Înflăcărează, se hrănește, aș
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]