1,976 matches
-
îi va scoate pe liberali, care vor pierde masiv primării, din poziția de negociatori duri pentru listele parlamentare), la Iași votul va fi o simpla formalitate. Lumea fină nu se va duce, pensionarii vor fi prostiți strategic, înainte de vot, cu "sacoșa lui Mazare", iar asistații sociali vor fi încolonați și aduși cu forța la urne de tânăra și nărăvașa specialistă în patrupede din fruntea Direcției Sociale a Primăriei, întărind pentru vecie imaginea excepțională pe care o are despre sine El Jefe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nesupunere, cu aruncarea în aer a aparatului de zbor. În acest scop - se preciza în bilet -, omul avea asupra lui o puternică încărcătură explozivă, iar în mână ținea declanșatorul. Nu era greu de observat că bărbatul avea la picioare o sacoșă destul de voluminoasă, iar în mână, un mic obiect de forma unui pix, cu degetul mare lipit de butonul acestuia. În mod evident, nu prea existau soluții, în afara aceleia de a fi satisfăcută cererea teroristului. Dar, venind din spate, unul din
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
râs?! țipa uimit de îndrăzneala mea Oleg Danovski. Dumneata notezi ce spun eu, ești scribul. La cinci dimineața, clocoteam de dorința, nu să dorm buștean, ci să mă duc acasă, să iau tot raftul cu Eminescu, să-l pun în sacoșă și să mă întorc înapoi, ca să i-l arăt. Dar acum se culca Maestrul. Am ieșit de acolo cu stomacul tremurând de cafele și de nervi. Nu mai avea nimeni chef să doarmă, i-am spus lui Oleg că n-
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
magnific. Cafeaua și tutunul iubesc bârfa. Ce poți să faci? Gura ți-o îndopi, dar niciodată nu-ți tace. Ce iese pe gură, tutun, vorbă, înseamnă libertate și nemurire. Te trimitea să stai la cozi. N-aveai tendința să lași sacoșa împletită la rând și s-o zbughești să-ți cumperi sirop? Niciodată! Nu eram un ratat care să vină fără pradă în sacoșă. De două ori cred că mi s-a întâmplat rușinea. Nu, nu eram un ratat, eram un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
tutun, vorbă, înseamnă libertate și nemurire. Te trimitea să stai la cozi. N-aveai tendința să lași sacoșa împletită la rând și s-o zbughești să-ți cumperi sirop? Niciodată! Nu eram un ratat care să vină fără pradă în sacoșă. De două ori cred că mi s-a întâmplat rușinea. Nu, nu eram un ratat, eram un ins care câștiga bătăliile cu coada, trebuia să o fac mândră pe mama de achizițiile mele. Nu, nu mă dădeam în lături de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
90 de l de cafea, am mers pe jos lălăit sau în marș cam 600 km, am descoperit două străzi minunate în Timișoara și niște locuri de vis în Munții Orăștiei, am cărat peste o tonă de toate cele în sacoșe, rucsac, valize, am ținut 90 de ore de curs, nu m-am certat aproape deloc, am mințit de vreo 30 de ori și bine am făcut, am flecărit cam 800 de ore la telefon, am călătorit mii de km, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
condensat nu gustasem de câțiva ani“, își amintește Lucian. Oleg Mutu primește pachete în continuare Concluzia finală a fost că pachetul n-are vârstă, după ce Oleg Mutu, operatorul lui Cristian Mungiu, a mărturisit că n-a încetat niciodată să primească sacoșe de acasă. „Atunci când ne-a înmânat premiul, Oleg a spus că așteaptă la rândul său un pachet de acasă. Deși inițial am crezut că glumește, de fapt vorbea serios. Și are peste 30 de ani!“ Dacă-i întrebi de proiecte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
bună dreptate, ca instituțiile statului să se sesizeze, ca autorul declarațiilor să fie chemat de vreo Procuratură, de vreun DNA pentru a fi anchetat. Însă lucrul acesta nu se întâmplă niciodată. Oamenii din fotbal pot declara orice, pot alerga cu sacoșe de bani negri după jucătorii altor echipe, urmați de un cârd de televiziuni, arbitrii pot face, fără frica vreunui control, averi uriașe din mia de euro pe care o iau pentru un meci, investitorii frustrați pot declara cât vor ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
iei la picior prin mijlocul intersecției incinse ca un cuptor pentru plăcinte, șansele să o clembești sunt destul de măricele.Panțiru Aurel zis Relu a căzut secerat de căldură în drum spre piață. Câțiva puradei l-au ajutat să scape de sacoșă și de cei 20 de roni pe care și-i alocase ca buget de salată. Cu ochii mari și pupilele dilatate, privea inert spre cer, de parcă ar fi vrut să-și pună o vorbă bună Bunului spre a veni mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
interiorizări constau inițial în înlăturarea neplăcerilor și privațiunilor, dar ajung uneori pînă la crearea unor averi considerabile. Într-o primă etapă, fiecare va încerca să exploateze inegalitățile existente în folos propriu. Pentru deținuți, confortul este dat de averea deținută în sacoșe. Ca și în cazul soldaților care adună în valize bunurile care le definesc statutul social, arestații înțeleg că umplerea sacoșelor personale (cu haine, alimente, țigări) reprezintă garanția pentru un trai mai bun, iar modalitățile de umplere sînt variate. "Zarurile aruncate
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
etapă, fiecare va încerca să exploateze inegalitățile existente în folos propriu. Pentru deținuți, confortul este dat de averea deținută în sacoșe. Ca și în cazul soldaților care adună în valize bunurile care le definesc statutul social, arestații înțeleg că umplerea sacoșelor personale (cu haine, alimente, țigări) reprezintă garanția pentru un trai mai bun, iar modalitățile de umplere sînt variate. "Zarurile aruncate pe cimentul spălătorului nu se odihneau nici ziua, nici noaptea. Sarsanalele se dublau, se triplau, se înzeceau, altele făceau implozie
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
slabe contacte cu ceilalți deținuți. În general, hoții, proxeneții și drogații se grupează într-o comunitate de gusturi, păreri, vocabular și idei. Într-o altă categorie, dar în aceiași clasă de "nepoți", se află "ogăreii" sau "pisicile", cei care cară sacoșele altora, care-i ajută pe "șmecheri" la ateliere. În cazul în care ei primesc un pachet, acesta e repede confiscat de cei puternici, lor nemairămînîndu-le decît foarte puține bunuri. Ceva mai stilați sînt "jupînii", care reușesc să mai păstreze puțină
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
sînt numeroase farfurii, castroane, bidoane și borcane pline cu mîncăruri gătite, aduse calde de acasă, dar alterate din cauza condițiilor de păstrare. Lîngă ele sînt "ghiulelele", legume, fructe, brînzeturi, mezeluri, conserve. Pe rafturile de sus sînt așezate de-a valma pături, sacoșe și amintiri (albume foto, reviste), iar pe ultimul raft de jos e sacul cu pîine uscată și mîncarea pentru cîini sau păsărele. Focar de infecție facilitat de interzicerea frigiderului, cambuza e supusă controlului permanent. Mai ales cînd deținutul e scos
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
dulap, nici o masă, nici un scaun, nici un frigider și nici un alt obiect masiv nu trebuie să ocupe locul în care ar putea fi plasat un pat în care să fie cazați 2-3 arestați. Absența minimelor dotări sporește importanța cambuzei și a sacoșelor personale de rafie, situate sub ultimul pat. Lupta pentru un loc ferit de prăduială, într-un colț umbros se dă între veteranii și forțoșii celulelor. Dar și între celelalte categorii de sclavi se duce o luptă pentru menținerea bunurilor primite
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
semnificative despre poziția socială a individului în colectivitate. Paturile de la "parter" sînt mult mai apreciate, fiind mai greu observate de către supraveghetori, deținutul nefiind deranjat de lumina becului care funcționează toată noaptea și avînd mai ușor acces în el și la sacoșele depozitate sub el. Paturile de la etaj în special cele de la nivelul 3 sînt rezervate "nepoților, "fraierilor" sau "sifoanelor". "Șmecherul" stă întotdeauna la "parter". Cînd nu există suficiente paturi la "parter" pentru toți "șmecherii", aceștia preferă să stea cîte doi sau
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de coarde. Haydn. Bătrânul suplinește cu grație lipsa celorlalte trei viori. La ora asta a zilei publicul lui e aproape inexistent. În stația de metrou mai e doar o femeie palidă care stă în picioare și strânge în mâini o sacoșă pe care scrie Facem prețurile K.O. Femeia se uită spre bătrân, apoi ochii ei se întorc cuminți către pantofii ei scâlciați. Bătrânul cântă cu ochii închiși, pierdut în melodia compusă în anul 1758. Din când în când, ochii lui
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
bine să-mi fi luat iPodul, ar fi fost un life-saver bine-venit. Oricum, n-am de ce să mă plâng, tramvaiul e pustiu la ora asta. Mai e doar un nene cu mustață de Țiriac. Puțin mai în față. Are o sacoșă cu sifoane. Nu știam că mai există sifoane. La prima stație se urcă o femeie. La vreo cinzeci de ani. Poate că are patruzeci, n-am idee. E transpirată și gâfâie, are ceva probleme cu greutatea. Trântește poșeta pe un
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cumpărături, mi-a spus: Odihnește-te, e prea cald pentru tine (parcă erau cuvintele mamei mele). Și-apoi, știu că aștepți cu nerăbdare să vezi lucrurile din casă. Fă-o acum când sunt plecată. Și s-a dus grăbită, cu sacoșa fluturând în urma ei. De s-ar răcori puțin gândeam moleșit, cu privirea pierdută, dornic de odihnă și somn. Am rămas așa, cu gândurile rătăcite și ațipite, câteva minute. Când soarele a început să-mi ardă fața, am încercat cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
unul, de emoție, s-a... scăpat chiar lângă ea! Sărmana, cânta "Numi, pieta!" și se uita cruciș la mine, năucită de miros! Ea era o voce de Verona! Era acolo un caricaturist care a desenat-o, mare și venind cu sacoșele de la piață. I-am spus: "Să știi că ai talent, dar ești un măgar! Așa ceva nu se face unei mari artiste! Nu iei în batjocură un defect fizic al cuiva!" Mai mult, avea un băiețel frumos și un soț și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Nu trageți în frații voștri!" Eram ca în transă. Soră-mea, ștefania, venise de la școală, mă aude la radio și începe: "Vai de mine, a înnebunit Viorica! Ne dă afară pe toți! Ce-a apu cat-o?", i-au căzut sacoșele din mâini... Cred că ați fost chiar primul artist care a venit și a cântat în țară după... — Da, în aprilie 1990. Am făcut concertul superb de la Radio cu Luminița. Era frumoasă maică-ta și inimoasă și foarte bine pregătită
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
bazar cum spun ei și așteptam ora 10, ora de rugăciuni. Atunci îi vedeai pe arabi punând capul în pământ. Puteai să tai lemne pe taraba lor, nimic nu-i interesa în acele momente, iar noi ne umpleam valizele și sacoșele cu alimente. Așa procedau și colegii noștri băștinași de acolo, căci noi nu aveam voie să ieșim singuri din ambasadă. Toți cei care erau în situația nostră nu aveau altă soluție. Noi de fapt ne-am însușit de la nemți și
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
specifică nimic despre eventualul salariu pe care l-ar avea lucrătorul pe cont propriu, acesta fiind diferit de patroni, salariați și membrii asociațiilor agricole. Nu putem bănui decât că acesta câștigă câte ceva de pe urma micului comerț pe care îl face cu sacoșa în piețele orașelor sau din alte activități care însă nu au impact economic semnificativ. Activitățile acestui „lucrător pe cont propriu” nu depășesc cadrele economiei de subzistență datorită numărului mare de „lucrători neremunerați” care, neavând salariu, nu pot constitui o bună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
la o margine de drum, în centrul orașului, pe un trotuar lângă o stație de autobuz. În toate orașele Italiei. Cred că Roma are zeci de „depozite”. Aici se întâlnesc dimineața cei care caută de muncă, toți cu câte o sacoșă cu schimburi de muncă și cu siguranța că-n acea zi un italian va avea nevoie de ei. Majoritatea bărbați. La șase dimineața deja sunt acolo, câte 10-20 de oameni, flămânzi sau cu doi euro în buzunar. Dorm cine știe
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
odihnesc. Stau în pat până pe la 15.30, apoi mai vorbesc cu bătrânii, ies pe afară, scriu, cos, pre gătesc cina, mă uit la televizor... În țară eram în picioare de la 5 dimineața până la 18, când veneam acasă încărcată cu sacoșe, obosită și înfrigurată. Urma să gătesc, să verific teme, să... să... Efortul meu fizic aici este la jumătate. Plata este de trei ori mai mare. Citesc câte două cărți odată (în funcție de starea de spirit), am enciclo pedii și dicționare de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
un moment dat am ajuns la depozitul orașului, am vorbit cu șeful și mi s-a spus să aștept afară: era un control sau cineva de la partid. Am așteptat două ore în ger, am plecat cu un pachet într-o sacoșă, privind mereu în urmă, ca și cum aș fi făcut o nelegiuire. Suntem marcați pe viață de amintirile astea. Charlie Chaplin îi povestea uneia dintre fetele sale că foa mea din copilărie i-a rămas mereu înăuntru. Că s-a simțit mereu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]