1,599 matches
-
Percă, care este aici la sanctuar deja de șase ani. Mâncăm împreună, după care mă duce la casa sf. Petru și Paul, din apropiere, unde mi-a obținut un loc pentru cazare. La ora 17 este procesiunea cu Prea Sfântul Sacrament, care pleacă de la bazilica Rozariului, se desfășoară apoi în piața din fața bazilicii, pentru a se încheia în bazilica subterană sf. Pius al X-lea. Impresionantă mulțimea pelerinilor bolnavi purtați în cărucioare sau pe tărgi, la care se adaugă un număr
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
încheia în bazilica subterană sf. Pius al X-lea. Impresionantă mulțimea pelerinilor bolnavi purtați în cărucioare sau pe tărgi, la care se adaugă un număr mult mai mare al celor ce merg pe picioarele proprii. Prin fața lui Isus în Sf. Sacrament sunt purtați bolnavii și apoi aranjați în ordine, pe rânduri. Intre timp, toți cântă, se roagă cu o evlavie și o intensitate pe care o citesc ușor pe fețele și în gesturile lor. Nu găsesc cuvinte pentru a descrie solemnitatea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ca la sfârșitul fiecărei zile să aștern pe hârtie gânduri și impresii; precizez că în aceste pagini nu sunt prezente experiențele și trăirile mele interioare, intime. Ele rămân doar pentru mine, așa cum rămâne în secret tot ceea ce se desfășoară în sacramentul Spovezii. Toate spre mai marea slavă a lui Dumnezeu!
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
margini pentru ținutul din Norsjö, pentru întreg Västerbottenul. Acum venise să le mulțumească împrejurimilor sterpe, pline de măreție, precum și populației. în ultimele decenii nu făcuse altceva decât să mediteze în singurătate și tăcere asupra acestui lucru: întreaga existență considerată ca sacrament. Așa că, a spus ea la urmă, întorcându-se spre fata de la Tineretul Bisericii, acum am spus ce am avut de spus și nu mai am nimic de adăugat. Aceasta a fost ultima mea conferință. Poți să mă duci afară. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
început bine? m-a întrebat. — Acum da - i-am răspuns. Sincer. Adică ai mințit mai puțin. Te cred pe cuvânt. Iar dacă vrei să continui, rămâi la nivelul ăsta. — Mulțumesc. Poate reușesc. Ei bine, Baár Andor a născocit „al optulea sacrament“, dar a avut grijă să nu aibă prea mult de-a face cu el. A auzit o poveste și i-a dat un titlu. Titlurile erau specialitatea lui. În noaptea când i-au amputat ambele picioare, Igor Gherasimov l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
e tocmai la apogeu, ne spuneam noi plini de mândrie. Așa a venit din nou vorba de jurământul doctorului Egon de pe vremuri. Lui Baár i-a plăcut foarte mult povestea și a propus să-i dăm titlul „Societatea al Optulea Sacrament“. Noi cinci am devenit al Optulea. Apoi ne-a spus că el e prea tânăr și ca atare nedemn de noi. „Dar dați-vă silința, domnilor, ca măcar la sfârșit să ieșiți basma curată. Dac-ați ajuns deja din timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
din timpul vieții în relații atât de bune cu Domnul. Dar dacă totuși nu a meritat, dincolo aceste mărunțișuri vor ieși imediat la iveală. Eu nu pot să fac pentru dumneavoastră mai mult decât să-mi intitulez unul dintre tablouri «Sacramentul Euthanasiei». Vă voi picta pe dumneavoastră, cum vă pregătiți în dosul cortinei, dar nu luați asta ca încurajare din partea mea. Am ars deja o mulțime de tablouri nereușite.“ Seara s-a posomorât. Priveam pe furiș, suspicioși, plini de teamă. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
viața, dar o și respectă. Poate că și cizmarul, apicultorul sau tapițerul. Eu, în orice caz. De aceea am spus că nu discut. Liniște. Deasupra lacului, un nor. Peste noi, umbra lui. Știu cu ochii închiși că e toamnă. — Iar sacramentul eutanasiei nu înseamnă decât că - îmi spune el - nu vrem să vegetăm cu forța într-un trup cu alte intenții. Adică nu încuiem ușa cu cheia, ci îl lăsăm pe medic să intre, iar noi ieșim din cameră. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
stau mai curând pe locurile din spate, sau la bucătărie. Nu știu dacă am fost vreodată la volanul acestei afaceri. Dar știu că acum nu sunt. Așa că am privit-o pe Martina în timp ce se uita la Manet: plăceri civilizate și sacramente sărbătorite cu decență, nimic extravagant, nimic supercorect. Stridii la micul dejun, pește mort, mai mort decât un om mort. Femeile îmbrăcate de gală, mândria masculină în uniformă. Grădina ca loc de odihnă și muncă și bujorii în vaza lor. Prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
câteva vorbe, la inițiativa lui, care, cu un ,,excuse me" mă mai întrebă câte ceva. Îmi oferă chiar și alune: ,,This may sum pretty foolish..." Toate acestea pe melodiile (și respectiv videoclipurile ce îmi veneau în minte) "Funeral of hearts", "The Sacrament" (Him) și "Come into my world" (Kylie Minogue), ce mă fac să mă gândesc, în mod ciudat, la copilăria mea, și într-o Românie înstelată. El este atrăgător, blonduț, de înălțime potrivită, suplu, puțin peste 30 de ani, (este tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
drepturilor omului ?i se apropiaser? de mi?carea socialist? sub dublă influen?? a lui Lucien Herr, celebrul bibliotecar al ?colii Normale Superioare, ?i a lui Jean Jaur�s. Paradoxul e c?, dintre ace?ți tineri dota?i cu aproape toate sacramentele universitare (�n afar? de Durkheim, printre apropia?i doar Bougl�, Lapie ? i Halbwachs au luat doctoratul �n litere), majoritatea a r?mas la marginea Universit??îi, din cauz? c? nu aveau o ocupă?ie care s? corespund? noii competen?e
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
lui Cristos, refuză primirea signaculum, ornament exterior din piele cu plăcuță din metal, simbolul fidelității față de serviciul militar și al supunerii desăvârșite față de împărat. Semnul lumesc este opus celui mântuitor al Domnului, care este de neșters și definitiv lăsat de sacramentul lui Dumnezeu prin însemnul baptismal. Semnul reamintește însemnarea (una dintre cele trei rituri postbaptismale) menționat de Tertulian și de Ciprian. Antiteza profundă dintre semnul lumii și cel mântuitor ne conduce spre opoziția dintre lupta pentru lume și cea pentru Dumnezeu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
piețe imense și ostile și a acelor învăluitoare și imateriale prezențe care te ajută s-o traversezi. Se vorbește pe ici pe colo, se șoptește pe la colțuri ca într-o mare catedrală părăsită, dezmorțindu-se ușor la zvonul investirii unui sacrament distinct de tot ce l-a precedat despre zorii unui nou romantism. Cum secolul abia mijit nu pare să ia în seamă invitația de a fi cât de cât permeabil la valorile spirituale, trăim, măcar o mică parte dintre noi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al Fecioarei, pe care, iată, un pictor o prezintă cu mantia larg întinsă peste lume. Ulterior, față de neliniștea crescândă a omului, protestantismul a căutat un suport al mântuirii în credință, pe când biserica Romei practica o serie de mijloace spirituale, de la sacrament la indulgențe, preconizând evitarea infernului prin purgatoriu. În epoca Luminilor, nevoia de asigurare se laicizează în bună parte. Corpul uman devine obiect al unei protecții tot mai stringente, asistența medicală un imperativ. Se luptă contra focului, se luminează orașele, se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sondaj, o invenție recentă. Ea a produs celebra tipologie a diferitelor categorii de "practicanți": "străinii" de viața Bisericii, care nu au fost niciodată integrați sau care s-au detașat; "conformiștii sezonieri", care nu intră în biserică decât pentru cele trei sacramente (botez, căsătorie, înmormântare); "practicanții constanți", care asistă la mesa duminicală, se spovedesc și se împărtășesc de Paște; "bigoții" sau creștinii angajați, care au activități religioase care depășesc practicile obligatorii. După Gabriel Le Bras, Études de sociologie religieuse, PUF, Paris, 1955-1956
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
toate riturile sacramentale: botezul, împărtășania, confirmarea 29 și în special liturghia și pretinsa ei transformare a pîinii în spirit, a nafurei în trupul real al lui Iisus. Vestigii ale ritualurilor magice ale animismului și ale ceremoniilor de purificare ale politeismului, sacramentele sînt în continuare bazate pe simbolismul foarte vechi al pîinii și vinului, hrana spiritului și a sufletului.În timpul Cinei, sensul simbolului utilizat de Iisus în semn de testament suprem devine cu atît mai profund emoționant. Nu pentru că au băut vin
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Arta dificilă a educării copilului aparține în primul rând familiei, care, deși astăzi se află în mare primejdie, este susținută de Dumnezeu prin harul special pe care soții îl primesc prin sacramentul căsătoriei. În fiecare an, milioane de bărbați și femei se avântă în slujba de a deveni părinte și pentru aceasta nu li se cere examen sau licență. Cu toate acestea „una din cele mai provocatoare și grele sarcini în viață
Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
convingere cere ca practicile religioase să fie propuse nu impuse". 4. E necesar să se scoată în evidență frumusețea, măreția și sfințenia religiei ce propune mijloace atât de ușoare și folositoare pentru liniștea inimii și mântuirea sufletului așa cum sunt Sfintele Sacramente și rugăciunea. Sunt anumite momente: dimineața și seara, înainte și după masă, în amintirea unor evenimente speciale, în care rugăciunea în familie poate găsi în toți disponibilitate și să devină ocazie pentru a crește în iubire. 5. Religia trebuie prezentată
Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
și profan, un dualism pe are Biblia ebraică nu-l rezolvă, iar Noul Testament încearcă cu greu să-l depășească, recurgând la concepte precum „preoție universală” (ce are ecou încă în confesiunile protestante), prezența divină în comunitate, în preoție și în sacramente (ca în bisericile „catolice”) și altele. Faptul că în unele biserici creștine dualismul nu este încă depășit confirmă aceste dificultăți. Prin aceasta, după cum observa mai sus citatul W. Eichrodt la vremea sa, părere acceptată astăzi de majoritatea teologilor Vechiului Testament
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
prinți și seniori feudali, cu aceleași obligații față de autoritatea suzerană ce decurgea din statutul de vasali. Mulți dintre ei și-au însușit plăcerile luxului, opulenței și chiar înclinația războinică, trecând pe planul doi obligațiile sacramentale (sarcinile pastorale, predicația și administrarea sacramentelor) transformându - se în ucigători de oameni. Este evident că cei careși manifestau asemenea înclinații nu mai erau preoții lui Hristos care venise „ să aducă pe pământ pacea’. După Istoria Papalității scrisă de Hergenroether (unul dintre cei mai erudiți cardinali ai
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de viață a mamei sale ceruse să-i fie instalat un pat în camera mamei, pentru a petrece tot timpul alături de ea, a avut o reacție violentă.„ Ce! a exclamat «Ar linguși-o și ar lăsa-o să moară fără sacramente, după luni de agonie. Nu voi avea aceasta pe conștiință. Nu mai avem timp de lingușeli»“ Regina a murit pe 20 ianuarie 1666, la ora șase dimineața, cu Monsieur alături. În camera vecină se afla Ludovic, pe jumătate leșinat din cauza
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Flăcăi urâți / Ardei umpluți / Pumnal, băț / Tăbărâți! / Vin t ulburel, / Cercel, inel, / Băieți, pe el! / Manifest, / La arest / Vasilache / Condurache / Pavale moi / Butunoiu / Loterie / Boscărie / Pentru - cinci / Do´ zeci - cinci / Tragi la țintă / Drojdii, mentă / Cărți, calendare / Hoți de buzunare / Sacrament / Firmament / Piperment / Cozonac, pac, pac / Rahat, gazoasă / Frumoasă / Luxoasă / Salată / Destrăbălată / La cap, poc / Pe loc / Nu‐s eu, / 41 Văleu! / Târziu / Pustiu / Turtă dulce / Să se culce ! Cu recomandarea: să se citească încă o dată dar re pede. Se tipărea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în același timp, fără a idealiza situații, comportamente și opțiuni care ar putea să ne transforme în «ideologi abstracți sau fundamentaliști». Poate că, uneori, uităm că Logos-ul s-a întrupat nu pentru a fonda Biserica, ci pentru a fi sacrament de mântuire pentru omenire. Iată de ce Biserica, fondată pe apostoli, pare să se fi zămislit în inima lui Cristos sub forma unei intuiții de «milostivire». Nu este o întâmplare că această intuiție apare în inima Domnului Cristos în momentul în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
trebuie să ne «ierarhizăm», ci se cuvine să stăm la locul nostru, pe «pământul din mijloc», acceptând greutatea și bucuria viețuirii «în mijloc». Poate că s-ar cuveni aici să aflăm motivul și urmările faptului că preoția și căsătoria sunt sacramente, în timp ce consacrarea, prin profesarea voturilor, nu este sacrament. Până și la nivelul teologiei sacramentale, când vine vorba de viața consacrată nu se pune problema unui ceva în plus, ci, într-un fel, suntem puși în fața unei sărăcii pe care trebuie
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
stăm la locul nostru, pe «pământul din mijloc», acceptând greutatea și bucuria viețuirii «în mijloc». Poate că s-ar cuveni aici să aflăm motivul și urmările faptului că preoția și căsătoria sunt sacramente, în timp ce consacrarea, prin profesarea voturilor, nu este sacrament. Până și la nivelul teologiei sacramentale, când vine vorba de viața consacrată nu se pune problema unui ceva în plus, ci, într-un fel, suntem puși în fața unei sărăcii pe care trebuie să o îmbrățișăm și să o trăim zi
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]