9,201 matches
-
cu dispreț batjocoritor despre cultură - cuvânt pe care-l pronunța pompos. Dna Strickland continuă: — La urma urmei, dacă ar fi avut talent, eu aș fi fost prima care să-l încurajeze. N-aș fi ezitat s[ fac orice fel de sacrificiu. Aș fi preferat întru totul să fiu măritată cu un pictor decât cu un agent de bursă. Dacă n-ar fi copiii la mijloc n-aș avea nici cea mai mică obiecție. Aș putea fi la fel de fericită într-un atelier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
uragan. Veselia ei era veselia deznădejdii. Strickland îmi întrerupse reflecția cu o observație al cărei cinism profund mă făcu să tresar: — O femeie îi poate ierta unui bărbat răul pe care i-l face, dar niciodată nu-i va ierta sacrificiile făcute de dragul ei. — În orice caz, pentru tine trebuie să fie o mare consolare să știi că nu riști câtuși de puțin să-ți atragi resentimentele femeilor cu care vii în contact, i-am replicat. Pe buzele lui apăru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
impuse În minte. Se gândi la opera lui, Încă neterminată. Dovadă evidentă a limitelor sale de poet, Își zise cu amărăciune. Putea fi oare aceea soluția atât de căutată pentru paradisul lui? O cupă imensă de aur, aceeași cu a sacrificiului lui Frederic, dar vastă cât o mie de ceruri, unde sufletele fericiților ar fi Înotat, scăldându-se Într-o eternă purificare? Îndepărtă cupa, Îngrozit de blasfemie, așezând-o brusc pe masă. Atunci, un sunet metalic curmă tăcerea. O privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
e? — Nu-mi place povestea asta... Poate să fie de oriunde, tânărul ar fi trebuit să stea cele o sută de zile sub fereastra prințesei. Și ar fi învins. Sau ar fi arătat că o iubește... — O fi cerând dragostea sacrificii, dar există și mândrie! — În basme, probele trebuie trecute, tânărul trebuie să învețe ce înseamnă viața, dragostea și moartea, dar el nu trece proba, nu e pregătit. Cum ți se pare ideea mea? Nu m-am gândit. — Nu te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
teapa lui Huysmans și Bourget, al cărui susțimător american era Ralph Adams Cram, cu admirația lui totală față de catedralele din cel de-al treisprezecelea veac - un catolicism pe care Amory Îl socotea prefabricat și convenabil dacă eliminai preoții, sacramentele și sacrificiile. Cum nu izbutea să adoarmă, și-a aprins lampa de la căpătâi și, luând din raft Sonata Kreutzer, a căutat atent În ea germenii entuziasmului lui Burne. A fi Burne devenise dintr-o dată, un lucru mult mai real decât a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
i-a stăruit În minte lui Pavel pe drumul Damascului și l-a Îndemnat să răspândească pretutindeni În lume cuvântul Domnului. — Continuă. — Asta-i tot; asta-i datoria mea personală. Chiar dacă acum nu-s decât un pion - o piesă de sacrificiu. Dumnezeule! Amory, doar nu crezi că-mi plac nemții! Păi, ce altceva mi-aș putea Închipui? Ajung la capătul lanțului logic despre non-rezistență și acolo, ca un centru eliminat, găsesc spectrul uriaș al unui om așa cum este el și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
punctul culminant? Ea l-a privit visătoare. — Frumusețea și iubirea sunt trecătoare, știu... O, dar mai este și tristețea. Presupun că orice fericire enormă e și puțin tristă. Frumusețea Înseamnă parfumul trandafirilor și pe urmă moartea trandafirilor... Frumusețea Înseamnă agonia sacrificiului și pe urmă sfârșitul agoniei... — Și, Amory, noi suntem frumoși, o știu. Sunt sigură că Dumnezeu ne iubește... Te iubește pe tine. Ești averea Lui cea mai prețioasă. — Nu sunt a Lui. Sunt a ta, Amory. Spune-mi ceva frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
jos pe dealurile visătoare, cu luciu de lacrimă, S-acopere verdele straniu cu coama-i roșcată... Iubirea de ce vine după, iubirea de asfințit... Copacii, tăcuți până la ultimul vârf... fără patimă... Vânturi subțiri și, departe, un râset pierit...“ CAPITOLUL 4 ÎNFUMURATUL SACRIFICIU Atlantic City. La sfârșitul zilei, Amory se plimba pe promenada de scânduri, calmat de necontenita tălăzuire a mării, adulmecând mirosul pe jumătate funebru al brizei sărate. Marea, se gândea el, Își păstrează amintirile mai profund decât pământul lipsit de credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mari se materializară de fiecare parte a lui Amory. Totul s-a petrecut În mintea sa chiar atunci, durând mai puțin de zece secunde În timp real. Primul fapt care i-a fulgerat luminos conștiința a fost marea impersonalitate a sacrificiului. A Înțeles că de fapt ceea ce numim iubire sau ură, răsplată sau pedeapsă nu are mai multă legătură cu acesta decât o anumită zi a lunii. Și-a reamintit repede istoria unui sacrificiu despre care auzise la colegiu: un student
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
luminos conștiința a fost marea impersonalitate a sacrificiului. A Înțeles că de fapt ceea ce numim iubire sau ură, răsplată sau pedeapsă nu are mai multă legătură cu acesta decât o anumită zi a lunii. Și-a reamintit repede istoria unui sacrificiu despre care auzise la colegiu: un student trișase la examen, iar colegul său de cameră, Într-un elan sentimental, luase toată vina asupra lui. Din cauza rușinii asociate cu fapta, Întreg viitorul studentului nevinovat păruse năclăit de regrete și eșec, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Nevinovatul și-a pus până la urmă capăt zilelor și, mulți ani după aceea, adevărul a ieșit la lumină. Când o auzise, povestea Îl intrigase, dar Îl și Îngrijorase pe Amory. Abia acum Înțelegea morala ei: nu poți cumpăra libertatea prin sacrificiu. El este ca o funcție Înaltă În care ești ales, ca moștenirea puterii - pentru anumiți oameni, În anumite momente, este un lux esențial, care Înseamnă nu o garanție, ci o responsabilitate, nu securitate, ci un risc infinit. Forța inerțială a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
El este ca o funcție Înaltă În care ești ales, ca moștenirea puterii - pentru anumiți oameni, În anumite momente, este un lux esențial, care Înseamnă nu o garanție, ci o responsabilitate, nu securitate, ci un risc infinit. Forța inerțială a sacrificiului putea duce la ruină; trecerea valului emotiv care-l făcuse posibil Îl putea lăsa pe cel care se sacrificase surghiunit pe vecie pe insula disperării. ...Amory Își dădea seama că după aceea Alec Îl va urî pe ascuns, fiindcă făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
insula disperării. ...Amory Își dădea seama că după aceea Alec Îl va urî pe ascuns, fiindcă făcuse atât de multe pentru el... ... Toate acestea i-au fost aruncate În față lui Amory ca un sul de pergament derulat, iar În urma sacrificiului și speculând pe marginea lui se aflau cele două forțe fără răsuflare care-l ascultau: aura ca de borangic atârnată deasupra patului și forma aceea familiară de la fereastră. Sacrificiul, prin Însăși natura sa, era ceva arogant și impersonal; sacrificiul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
față lui Amory ca un sul de pergament derulat, iar În urma sacrificiului și speculând pe marginea lui se aflau cele două forțe fără răsuflare care-l ascultau: aura ca de borangic atârnată deasupra patului și forma aceea familiară de la fereastră. Sacrificiul, prin Însăși natura sa, era ceva arogant și impersonal; sacrificiul era o eternă Înfumurare. Nu plânge pentru mine, ci pentru pruncii tăi. Cam În felul ăsta - s-a gândit Amory - mi s-ar adresa Dumnezeu. Amory a simțit un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În urma sacrificiului și speculând pe marginea lui se aflau cele două forțe fără răsuflare care-l ascultau: aura ca de borangic atârnată deasupra patului și forma aceea familiară de la fereastră. Sacrificiul, prin Însăși natura sa, era ceva arogant și impersonal; sacrificiul era o eternă Înfumurare. Nu plânge pentru mine, ci pentru pruncii tăi. Cam În felul ăsta - s-a gândit Amory - mi s-ar adresa Dumnezeu. Amory a simțit un val brusc de bucurie și după aceea, ca o față dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
priceperea lui de a găsi motive de bucurie, de a face din religie ceva alcătuit din lumini și umbre, de a face din lumini și umbre reprezentări ale lui Dumnezeu. Lumea se simțea În siguranță În preajma sa. Din tentativa de sacrificiu a lui Amory nu se născuse decât Înțelegerea deplină a dezamăgirii sale, dar din Înmormântarea lui Monsignor se născuse elful romantic ce avea să-l Însoțească În labirint. Găsise un lucru pe care-l dorea, pe care Îl dorise tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
oarecare din mine. Este partea mea cea mai vie.“ „Pot aduce demnitate și echilibru În viața mea mai degrabă transgresând acest egoism decât evitându-l.“ „Nu există nici o virtute a altruismului la care să nu pot apela. Sunt capabil de sacrificii, de generozitate, pot dărui lucruri unui prieten, pot Îndura multe pentru un prieten, Îmi pot da viața pentru un prieten - totul fiindcă asemenea lucruri s-ar putea să fie cea mai bună expresie a personalității mele. Cu toate acestea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mult decât dumnezeiască. În fond, de ce să plece? Aici chiar avea tot ce-i trebuie. Și era mai liniște decât afară. Și nevastă-sa nu-l bătea la cap toată ziua. Și se putea spovedi și aghezmui în voie. Oare sacrificiul pe care-l făcuse nu fusese prea mare? Să vinzi sufletul copilului tău pentru libertate, și încă o libertate pe care nu ți-o dorești! Unde-i fusese capul? Dar acum era prea târziu. O acuzase pe Maică de ispită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
loc dacă singura ei fiică n‑o iubește. Își scuipă soțul și‑l dă afară când vine s‑o întrebe cum se simte; acesta provine dintr‑o familie destul de săracă și a studiat construcții de mașini, ceea ce a însemnat un sacrificiu considerabil pentru părinții săi. Sacrificiul a fost însă dat uitării, la fel și părinții, tot ce mai contează acum este soția care plânge în hohote. Sophie îngenunchează și își etalează rochia de tul, ca pe o coadă de păun. Materialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
n‑o iubește. Își scuipă soțul și‑l dă afară când vine s‑o întrebe cum se simte; acesta provine dintr‑o familie destul de săracă și a studiat construcții de mașini, ceea ce a însemnat un sacrificiu considerabil pentru părinții săi. Sacrificiul a fost însă dat uitării, la fel și părinții, tot ce mai contează acum este soția care plânge în hohote. Sophie îngenunchează și își etalează rochia de tul, ca pe o coadă de păun. Materialul face un zgomot ușor, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
buricul pământului, fiindcă eroina filmului e o fată oarecare - visează deja să aibă mașină personală sau o Vespa, când părinții lor abia și‑au refăcut cu chiu cu vai viața afectată de război și au agonisit câte ceva cu teamă și sacrificii. Oare mai funcționează sau a ruginit? E imposibil să fi ruginit, fiindcă părinții n‑au timp de odihnă, trebuie să‑și reclădească patria. Așa că dorințele egoiste trebuie să amuțească și numai dorința de a avea un aspirator sau un frigider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de sex În trei, În patru, chiar și la orgii sexuale Încă din timpul liceului, și aveam un talent special În a le organiza din punct de vedere matematic, așa că aveam certitudinea că venise vremea să aducem o femeie ca sacrificiu pentru a condimenta relația noastră de complicitate. Pentru noi acest gen de distracție nu era tabu, cu atât mai mult cu cât lui i se mai Întâmpla să cheme câte două sau trei femei cu care să facă sex. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ca bărbații să-i acorde atenție. Pe scurt, era o fată fără fumuri, sinceră cu ea Însăși, totul la ea venea În mod natural, dăruirea de sine pentru bărbatul pe care-l iubea, fără a avea impresia că face un sacrificiu sau că Îndură ceva neplăcut. Nu spun că aș fi un bărbat cu succes la femei, doar că ea era o fată tare bună. De ce v-ați despărțit? — Nu ne-am despărțit, În sensul clasic al cuvântului. Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mai multe feluri de paste și golise două sticle de barolo, spuse provocator: „V-am spus că Îmi doream să fac asta de multă vreme?“, Înghiți o pastilă și jumătate de ecstasy, apoi se oferi timp de cinci ore drept sacrificiu pentru plăcerile noastre cele mai obscene. Era o femeie căreia Îi plăceau distracțiile și care obișnuia să meargă de două ori pe săptămână la un coafor din Daikanyama. În camera noastră de hotel cu toate luminile aprinse, Își desfăcea singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ca niște minarete, clădirea Teatrului Metropol din Nollendorfplatz avea un aer monolitic, aproape bizantin. La baza marilor contraforți ieșeau în relief vreo douăzeci de nuduri - părea să fie locul ideal în care să-ți încerci mâna într-un cadru de sacrificiu virginal. Pe partea dreaptă a teatrului se afla o poartă uriașă din lemn și, dincolo de ea, parcarea mare cât un teren de fotbal, care se înfunda în spatele câtorva clădiri înalte cu locuințe. Într-una dintre aceste clădiri l-am urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]