3,827 matches
-
Boldești (reședința) și Grădiștea. Comuna se află pe malurile lacului Boldești, în extremitatea sud-estică a județului, la limita cu județele și . Ea este străbătută de șoseaua județeană DJ102D care o leagă spre nord de si Mizil și spre vest de Sălciile. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Boldești-Grădiștea se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,08%). Pentru 2,59% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută
Comuna Boldești-Grădiștea, Prahova () [Corola-website/Science/301647_a_302976]
-
Ialpujel (cu vărsarea în apropiere de satul Javgur) și râul Lunga (cu vărsarea în apropiere de satul Aluatu) și pe partea dreaptă Chirsova Mare (cu vărsarea în apropiere de satul Congaz), Ialpugel (cu vărsarea în apropiere de satul Alexeevca) și Salcia Mare (cu vărsarea în apropiere de satul Cairaclia). Principalele localități traversate de râul Ialpug sunt orașele Comrat (capitala UTA Găgăuzia) și Bolgrad (capitala Raionului Bolgrad). În lucrarea sa "Descriptio Moldaviae" (Descrierea Moldovei), scrisă în limba latină în perioada 1714-1716, voievodul
Râul Ialpug () [Corola-website/Science/317971_a_319300]
-
Principalele localități traversate de râul Ialpug sunt orașele Comrat (capitala UTA Găgăuzia) și Bolgrad (capitala Raionului Bolgrad). În lucrarea sa "Descriptio Moldaviae" (Descrierea Moldovei), scrisă în limba latină în perioada 1714-1716, voievodul cărturar Dimitrie Cantemir descrie astfel acest râu: ""Cahulul, Salcia și Ialpuhul, care se află în Moldova și Basarabia, sporesc Dunărea. Dintre cele trei din urmă, numai Ialpuhul curge fără contenire, celelalte sunt mai mult stătătoare decât curgătoare."" . Pe cursul râului Ialpug au fost amenajate în ultimii 50 de ani
Râul Ialpug () [Corola-website/Science/317971_a_319300]
-
sentința nr. 1202/1957 la 10 ani temniță. După condamnare a fost purtat prin cele mai grele închisori și prin lagărele de muncă forțată. Astfel a fost la penitenciarul din Gherla, 3 ani, apoi în Bărăgan și Deltă: la "Stoienești", "Salcia", "Grind-Periprava," din nou adus la "Gherla", apoi la "Luciu-Giurgeni", "Strâmba", iarăși la "Salcia" și în sfârșit la "Ostrov," de unde, în baza decretului de grațiere nr. 411/1964, la 30 iulie, acel an, a fost eliberat. De data aceasta s-a
Ioan Cherteș () [Corola-website/Science/305257_a_306586]
-
prin cele mai grele închisori și prin lagărele de muncă forțată. Astfel a fost la penitenciarul din Gherla, 3 ani, apoi în Bărăgan și Deltă: la "Stoienești", "Salcia", "Grind-Periprava," din nou adus la "Gherla", apoi la "Luciu-Giurgeni", "Strâmba", iarăși la "Salcia" și în sfârșit la "Ostrov," de unde, în baza decretului de grațiere nr. 411/1964, la 30 iulie, acel an, a fost eliberat. De data aceasta s-a așezat la Sărățel, satul natal. Însă, mereu urmărit și hărțuit de organele securității
Ioan Cherteș () [Corola-website/Science/305257_a_306586]
-
pin de pădure ("Pinus sylvestris"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), salcie albă ("Salix eleagnos"), rachița ("Salix retușa"), arin negru ("Alnus glutinosa"), scoruș ("Sorbus aria"), păducel ("Crataegus monogyna"), alun ("Corylus avellana"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), ("Vaccinum myrtillus L."), șoc negru ("Sambucus nigra"), ghimpe ("Ruscus aculeatus"), liliac carpatin ("Syringa josikaea"), mur ("Robus fruticosus"), măceș
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbusti: brad ("Abies"), zadă ("Larix"), tisă ("Taxus baccata"), zâmbru ("Pinus cembra"), larice ("Larix decidua"), frasin ("Fraxinus") fag ("Fagus sylvatica"), mesteacăn ("Betula pendula"), plop tremurător ("Populus tremula"), salcie căprească ("Salix capreea"), salcie de turbă ("Salix myrtilloides"), salcie pitică ("Salix retusa"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), alun ("Corylus avellana"), merișor ("Vaccinum vitis idaea"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), mur ("Rubus fruticosus"), salbă moale ("Euonymus europaeus"); Flori și ierburi cu
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbusti: brad ("Abies"), zadă ("Larix"), tisă ("Taxus baccata"), zâmbru ("Pinus cembra"), larice ("Larix decidua"), frasin ("Fraxinus") fag ("Fagus sylvatica"), mesteacăn ("Betula pendula"), plop tremurător ("Populus tremula"), salcie căprească ("Salix capreea"), salcie de turbă ("Salix myrtilloides"), salcie pitică ("Salix retusa"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), alun ("Corylus avellana"), merișor ("Vaccinum vitis idaea"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), mur ("Rubus fruticosus"), salbă moale ("Euonymus europaeus"); Flori și ierburi cu specii rare, unele protejate
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbusti: brad ("Abies"), zadă ("Larix"), tisă ("Taxus baccata"), zâmbru ("Pinus cembra"), larice ("Larix decidua"), frasin ("Fraxinus") fag ("Fagus sylvatica"), mesteacăn ("Betula pendula"), plop tremurător ("Populus tremula"), salcie căprească ("Salix capreea"), salcie de turbă ("Salix myrtilloides"), salcie pitică ("Salix retusa"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), alun ("Corylus avellana"), merișor ("Vaccinum vitis idaea"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), mur ("Rubus fruticosus"), salbă moale ("Euonymus europaeus"); Flori și ierburi cu specii rare, unele protejate prin lege sau endemice pentru
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
brune-gri, mai întunecate la mijloc. Liniile transversale albicioase și apropiate între ele la marginea internă. Linia ondulată neclară, cu pete mici întunecate. Semnele tivite cu alb. Adulții zboară în august și septembrie. Larva se hrănește pe anin ("Alnus"), plop ("Populus"), salcie ("Salix"). Este răspândită în regiunea palearctică: Austria, Belarus, Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Republica Moldova, Norvegia, Polonia, România, Rusia, Slovacia, Spania, Suedia, Elveția, Olanda, Ucraina. În România trăiește în zona colinară
Mesogona oxalina () [Corola-website/Science/330428_a_331757]
-
Astacus astacus"), melc de livadă ("Helix pomatia"); precum și un fluture din specia "Euphydryas aurinia". Vegetația lemnoasă are în componență arbori și arbusti cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quqrcus patrea"), gârniță ("Quercus frainetto"), mesteacăn ("Betula pendula"), frasin ("Fraxinus excelsior"), salcie căprească ("Salix capreea"), plop tremurător ("Populus pendula"), anin negru ("Aninus glutinosa"), alun ("Corylus avellana"), vornicer pitic ("Evonymus nanus"), soc negru ("Sambucus nigra"), soc roșu ("Sambucum racemosa") și păducel ("Crataegus monogyna"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite elemente floristice cu specii de
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
sylvestris"), fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercur robur"), carpen ("Carpinus betulus"), mesteacăn ("Betula pendula"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), mesteacăn pitic ("Betula nana"), frasin ("Fraxinus excelsior"), tei ("Tilia"), arțar ("Acer platanoides"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), jugastru ("Acer campestre"), arin ("Alnus glutinosa"), salcie ("Salix alba"), alun ("Corylus avellana"), merișor (Vaccinium vitis-idaea), mur ("Rubus fruticosus"), măceș ("Rosa canina"). Printre speciile floristice aflate la nivelul ierburilor este semnalată prezența curechiului de munte ("Ligularia sibirica") (protejată prin aceeași "Directivă a Consiliului European"), care vegetează alături de: roua
Ciomad - Balvanyos () [Corola-website/Science/331112_a_332441]
-
(din limba latină, "salix", însemnând salcie) este un hidroxiacid aromatic, precursor al acidului acetilsalicilic, având formula moleculară CHO. Este un compus incolor, cristalin cu importanță ridicată în sinteza organică, dar care poate fi și hormon la unele plante. Atât esterii, cât și sărurile derivate de la acidului
Acid salicilic () [Corola-website/Science/336174_a_337503]
-
incolor, cristalin cu importanță ridicată în sinteza organică, dar care poate fi și hormon la unele plante. Atât esterii, cât și sărurile derivate de la acidului salicilic se numesc salicilați. Hippocrate, Galenus și Plinius cel Bătrân cunoșteau faptul că scoarța de salcie poate ușura durerea și reduce febra. A fost folosită de mult timp în Europa și China pentru tratarea acestor condiții. Acest remediu este de asemenea menționat și în texte din Egiptul Antic, Sumer și Asiria. Populațiile native americane, precum Cherokee
Acid salicilic () [Corola-website/Science/336174_a_337503]
-
asemenea menționat și în texte din Egiptul Antic, Sumer și Asiria. Populațiile native americane, precum Cherokee, foloseau o infuzie a scoarței pentru tratarea febrei, aceasta având și alte scopuri medicale. Substanța activă a scoarței, numită "salicină", de la numele latinesc al salciei albe ("Salix alba"), a fost izolată și denumită de chimistul german Johann Andreas Buchner în 1828. O cantitate mai mare din acest compus a fost izolată de farmacistul francez Henri Leroux în 1829. Acidul salicilic a fost izolat din planta
Acid salicilic () [Corola-website/Science/336174_a_337503]
-
biologii canadieni, care au găsit 127 de specii de plante cu flori în zonă. Macul arctic ("papaver gorodkovii") și saxifraga nivalis sunt cele mai răspândite plante cu flori, fiind întâlnite oriunde sunt îndeplinite condițiile de umiditate și nutrienți în sol. Salcia arctică ("salix arctica") este cea mai înaltă plantă de tundră, deși atinge și ea abia 7-8 cm înălțime. În zonele de câmpie, cum sunt împrejurimile lacului Hazen, fiordul Tanquary și zona golfului Lady Franklin, unde umiditatea se păstrează pe cea
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
județului, în zona de câmpie, aproape de limita cu județul Buzău, la sud de Mizil, pe malurile râului Iștău. Ea este traversată de șoselele județene DJ102H, DJ102D și DJ100C, care pleacă din Mizil și duc către Glodeanu-Siliștea (județul Buzău), Boldești-Grădiștea, respectiv Sălciile; precum și de șoseaua județeană DJ149 care duce către Fântânele. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Baba Ana se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,46
Comuna Baba Ana, Prahova () [Corola-website/Science/310697_a_312026]
-
1968, a fost trecută la județul Bacău, tot atunci desființându-se și satele Analog, Danciu (comasate cu Satu Nou), Corbu, Păruș, Valea lui Matei (comasate cu Colonești), Spria de Sus (comasat cu Valea Mare), Valea Morii (comasat cu Călini) și Salcia (fost Salahoru; comasat cu Zăpodia), iar satele Spria de Jos și Slobozia-Panu au luat numele de "Spria", respectiv "Slobozia Nouă". Trei obiective din comuna Colonești au fost incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local
Comuna Colonești, Bacău () [Corola-website/Science/310140_a_311469]
-
arborii pitici (într 1800 și 2000 de metri); pajiștile alpine formate din ierburi mărunte (peste 2000 de metri). În largul văilor mari, datorită umezelii persistente, apare o vegetație specifică de luncă, cu stuf, papură, rogoz și adesea cu pâlcuri de sălcii, plopi și arini. În Delta Dunării predomină vegetația de mlaștină. Fauna României este în special repartizată în funcție de vegetație. Astfel, pentru etajul stepei și silvostepei sunt specifice următoarele specii: iepurele, hârciogul, popândăul, fazanul, dropia, prepelița, crapul, carasul, știuca, șalăul, somnul; pentru
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
peisajului o valoare deosebită. Lunca râului este mărginita de pădure de fag, la baza versanților umbriți, la care se adaugă carpen, arin negru și mai putin, arțari, alun, corn, păducel, tei; pe partea însorită a văii domină arinul, plopii și salciile. Stratul ierbos al pădurilor de fag și carpen cuprinde specii caracteristice că: anemone nemorosa, dentaria bulbifera, arum orientale, asperula odorata, corydalis cava, stellaria nemorum, violă odorata, dar și cele două specii de tătăneasa: symphytum tuberosum și sympytum ottomanum. În biotopurile
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
și vegetației. Fiind zona deluroasa, zona în care este situat satul, întâlnim: Tot răul este cel care ne-a dăruit o lunca bogată,lunca pe care oamenii o cultiva cu cereale, în special. Aici întâlnim vegetație de lunca, formată din: salcii, anini, plante agățătoare, buruieni, urzici, ”bruscani”...,iar solul întâlnit aici este cel aluvional, pământ bun pentru culturi de cereale și legume. Mereu populația satului a fost pur românească. În anul 1858 aici existau 14 cehi catolici și aparțineau familiilor Ungar
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
românesc, de proveniență din zona județului Cluj. Celebrul lingvist român, Iorgu Iordan, în "Dicționarul numelor de familie românești", București, Editura Științifică și Enciclopedica, 1983, explică proveniență acestui nume de la un instrument muzical numit hurgoiu, însemnând "bucium făcut din scoarță de salcie". În Ungaria, în orașul Giula/Jula/Gyula din județul Bekes/Bichis, numele se întâlnește dinainte de 1804, iar în orașul Békés-Csaba un nume asemănător apare dinainte de 1763 (ex: Hirgo Peter, muzicant, născut în 1763 în Békés-Csaba și decedat tot aici la
Hurgoi () [Corola-website/Science/302415_a_303744]
-
minim 300-350 de metri. Altitudinea maximă se află în zona centrală și este de 14,8 m deasupra nivelului mării, adică are doar 3-4 m deasupra nivelului fluviului. Solul său este format din roci sedimentare aduse de fluviu, aici crescând sălcii și plopi. Când apele Dunării cresc, părțile joase ale insulei sunt inundate, ca rezultat fiind formate patru mlaștini permanente, dintre care cea mai mare (aflată în partea de vest) are o suprafață de 6,5-7 ha. La nord-est de insulă
Insula Cosui () [Corola-website/Science/336704_a_338033]
-
4 șanțuri ce au rolul de drenare a apei acumulate din precipitații abundente. Floră este alcătuită din vegetație caracteristică câmpiei, compusă din vegetație lemnoasa în proporție mai mică și vegetație ierboasa în proporție mai mare.Vegetația lemnoasa se compune din: salcie în zona de lunca, anin și foarte putin salcâm, se găsește pe suprafețe foarte mici neîngrijite și predispuse distrugerii în permanență. În zona de deal se întâlnesc salcâmul sub aceleași aspecte că și la lunca.<br> Vegetația ierboasa este alcătuită
Comuna Vărăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300449_a_301778]
-
Șaiba”. Cele aproximativ 25 de hectare ale luncii erau folosite ca loc de pășune. Sălcii, înalte și rămuroase, umbreau din loc în loc iarba săracă a luncii. Furtunile puternice, mai ales dezlănțuite dinspre vest, au doborât cea mai mare parte a sălciilor, iar viiturile râului, cu puterea apelor dezlănțuite, au smuls stratul subțire de pământ fertil ce acoperea prundișurile și nisipurile aluviale, făcând de nefolosit o însemnată parte din pășunea Șaibei. Ca urmare, pe locul fostei pășuni a fost înființată zona de
Gura Humorului () [Corola-website/Science/297026_a_298355]