KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...96 >

2,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

Dar, fiindcă oamenii își vedeau în tăcere de toporiștile lor, zăpada începu să se abată prin alte locuri, ca și cum ar fi încetat să-i bage în seamă. Negura serii se răspândea o dată cu zăpada. Totul împrejur devenea cenușiu. Într-un târziu, samuraiul și ai săi isprăviră lucrul și își săltară pe umeri câte o legătură de lemne. Se pregăteau pentru iarna care se apropia și de aceea tăiaseră lemne de foc. Zăpada le cădea pe creștete în timp ce mergeau de-a lungul râului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
veneau în vale. Casele cu acoperișuri de paie se înșirau înghesuite unele în altele, iar de tavan atârnau rasteluri de bambus pe care se uscau lemnele de foc și iarba sângelui. Erau întunecoase și duhneau ca niște grajduri de vite. Samuraiul știa totul despre cele trei sate. Generația tatălui său primise ca domeniu satele și pământurile de la Stăpân. Fiind primul născut, era cap de familie și trebuia să adune țărani dacă venea poruncă pentru oameni de clacă și să-și ducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pământurile de la Stăpân. Fiind primul născut, era cap de familie și trebuia să adune țărani dacă venea poruncă pentru oameni de clacă și să-și ducă trupele la castelul seniorului său, Ishida, dacă s-ar fi iscat vreo bătălie. Locuința samuraiului era ceva mai bună decât casele țăranilor, însă nu mai mare decât o mână de case cu acoperișuri de paie înghesuite laolaltă. Spre deosebire de locuințele țăranilor, cea a samuraiului avea câteva hambare, un grajd pentru cai și întărituri de pământ de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
castelul seniorului său, Ishida, dacă s-ar fi iscat vreo bătălie. Locuința samuraiului era ceva mai bună decât casele țăranilor, însă nu mai mare decât o mână de case cu acoperișuri de paie înghesuite laolaltă. Spre deosebire de locuințele țăranilor, cea a samuraiului avea câteva hambare, un grajd pentru cai și întărituri de pământ de jur împrejur. În ciuda fortificațiilor, nu era deloc făcută pentru luptă. Pe muntele din nordul luncii se găseau ruinele cetății ce aparținuse samuraiului care stăpânise odinioară aceste locuri și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
laolaltă. Spre deosebire de locuințele țăranilor, cea a samuraiului avea câteva hambare, un grajd pentru cai și întărituri de pământ de jur împrejur. În ciuda fortificațiilor, nu era deloc făcută pentru luptă. Pe muntele din nordul luncii se găseau ruinele cetății ce aparținuse samuraiului care stăpânise odinioară aceste locuri și care fusese înfrânt de Stăpân, dar o dată ce războaiele încetaseră pe întreg teritoriul Japoniei și Stăpânul devenise cel mai puternic daimyō din Michinoku, familia samuraiului nu mai avea nevoie de astfel de fortărețe. În plus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
muntele din nordul luncii se găseau ruinele cetății ce aparținuse samuraiului care stăpânise odinioară aceste locuri și care fusese înfrânt de Stăpân, dar o dată ce războaiele încetaseră pe întreg teritoriul Japoniei și Stăpânul devenise cel mai puternic daimyō din Michinoku, familia samuraiului nu mai avea nevoie de astfel de fortărețe. În plus, cu toate că în aceste locuri diferențele de rang erau însă respectate, samuraiul lucra și el pe câmp și ardea cărbuni în munți laolaltă cu supușii săi. Nevasta lui avea și ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Stăpân, dar o dată ce războaiele încetaseră pe întreg teritoriul Japoniei și Stăpânul devenise cel mai puternic daimyō din Michinoku, familia samuraiului nu mai avea nevoie de astfel de fortărețe. În plus, cu toate că în aceste locuri diferențele de rang erau însă respectate, samuraiul lucra și el pe câmp și ardea cărbuni în munți laolaltă cu supușii săi. Nevasta lui avea și ea grijă de vite și de cai împreună cu celelalte femei. Birul anual care trebuia strâns pentru Stăpân de la cele trei sate era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
celelalte femei. Birul anual care trebuia strâns pentru Stăpân de la cele trei sate era de șaizeci și cinci de kan, din care șaizeci de pe câmpurile de orez și cinci de pe celelalte câmpuri cultivate. Când și când, zăpada era spulberată de vânt. Pașii samuraiului și ai oamenilor săi lăsau pe drumul lung o linie punctată de urme. Mergeau ca niște vite cuminți, fără cuvinte de prisos. Când ajunseră la podețul numit Doi cedri, samuraiul îl văzu pe Yozō cu părul albit de zăpadă stând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cultivate. Când și când, zăpada era spulberată de vânt. Pașii samuraiului și ai oamenilor săi lăsau pe drumul lung o linie punctată de urme. Mergeau ca niște vite cuminți, fără cuvinte de prisos. Când ajunseră la podețul numit Doi cedri, samuraiul îl văzu pe Yozō cu părul albit de zăpadă stând neclintit ca o statuie a lui Budha în mijlocul sălbăticiei. Și el avea părul albit de zăpadă. A sosit unchiul dumneavoastră. Samuraiul încuviință din cap, își dădu jos legătura de lemne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de prisos. Când ajunseră la podețul numit Doi cedri, samuraiul îl văzu pe Yozō cu părul albit de zăpadă stând neclintit ca o statuie a lui Budha în mijlocul sălbăticiei. Și el avea părul albit de zăpadă. A sosit unchiul dumneavoastră. Samuraiul încuviință din cap, își dădu jos legătura de lemne de pe umeri și o așeză la picioarele lui Yozō. Ca toți țăranii de prin aceste locuri, și el avea ochii duși în fundul capului, pomeții ieșiți în afară și mirosea a pământ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
a pământ. Ca toți țăranii, și el era scump la vorbă și rareori își arăta sentimentele. Era el capul familiei, dar când auzi de venirea bătrânului său unchi, parcă i se puse un nod în gât. După moartea tatălui său, samuraiul preluase conducerea ramurii principale a familiei Hasekura, dar se sfătuia întotdeauna cu unchiul lui înainte să ia cea mai mică hotărâre. Unchiul luptase alături de tatăl său în multele bătălii purtate de Stăpân. Își amintea că în copilărie unchiul așezat lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pentru unchiul său, semnul era o urmă de glonț căpătată în bătălia de la Suriagehara dintre Stăpân și clanul Ashina. În ultimii patru-cinci ani, unchiul se șubrezise mult și ajunsese să bea și să-și plângă de milă ori de câte ori venea pe la samurai. După ce-și vărsa amarul, pleca acasă trăgându-și piciorul rănit ca pe un câine șchiop. Lăsându-și oamenii în umră, samuraiul urcă singur dealul până acasă. Fulgii de zăpadă dansau prin văzduhul necuprins, cenușiu, iar casa și hambarele i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ani, unchiul se șubrezise mult și ajunsese să bea și să-și plângă de milă ori de câte ori venea pe la samurai. După ce-și vărsa amarul, pleca acasă trăgându-și piciorul rănit ca pe un câine șchiop. Lăsându-și oamenii în umră, samuraiul urcă singur dealul până acasă. Fulgii de zăpadă dansau prin văzduhul necuprins, cenușiu, iar casa și hambarele i se iveau în față ca o fortăreață întunecată. Când trecu prin fața grajdului, îl izbi mirosul de paie amestecate cu balegă. Simțind pașii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
zăpadă dansau prin văzduhul necuprins, cenușiu, iar casa și hambarele i se iveau în față ca o fortăreață întunecată. Când trecu prin fața grajdului, îl izbi mirosul de paie amestecate cu balegă. Simțind pașii stăpânului, caii tropăiau. Ajuns în pragul casei, samuraiul se opri, își scutură cu grijă zăpada de pe straie și intră. Chiar în fața lui, unchiul stătea lângă vatră cu piciorul drept bolnav într-o parte și își încălzea mâinile la foc. Alături stătea cuviincios, cu picioarele strânse sub el, fiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
zăpada de pe straie și intră. Chiar în fața lui, unchiul stătea lângă vatră cu piciorul drept bolnav într-o parte și își încălzea mâinile la foc. Alături stătea cuviincios, cu picioarele strânse sub el, fiul cel mare de doisprezece ani al samuraiului. A, Roku! îl strigă unchiul său tușind cu mâna făcută căuș la gură, parcă înecat de fumul din vatră. Când își văzu tatăl, fiul cel mare, Kanzaburō, făcu o plecăciune și fugi la bucătărie, răsuflând ușurat. Fumul se ridica pe lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Când își văzu tatăl, fiul cel mare, Kanzaburō, făcu o plecăciune și fugi la bucătărie, răsuflând ușurat. Fumul se ridica pe lângă cârligul pentru vase și urca spre tavanul pătat de funingine. Atât în vremea tatălui său, cât și în vremea samuraiului, vatra aceasta afumată fusese loc de sfat pentru multe hotărâri și loc de judecată pentru pricinile sătenilor. — Am fost la Nunozawa și m-am întâlnit cu seniorul Ishida. Bătrânul tuși ușor. Mi-a spus că nu are încă nici un răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
hotărâri și loc de judecată pentru pricinile sătenilor. — Am fost la Nunozawa și m-am întâlnit cu seniorul Ishida. Bătrânul tuși ușor. Mi-a spus că nu are încă nici un răspuns de la castel pentru pricina cu pământurile din Kurokawa. Tăcut, samuraiul începu să rupă niște surcele stivuite pentru foc. Ascultând trosnetul lor ascuțit, îndura văicărelile obișnuite ale unchiului său. Tăcea, dar nu pentru că nu era deloc mișcat sau pentru că nu se gândea la nimic. Pur și simplu, nu era obișnuit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-i contrazică pe alții. Pe deasupra, poveștile unchiului său care se agăța de niște evenimente de mult trecute îl apăsau pe suflet. Cu unsprezece ani în urmă, când Stăpânul construise un castel și un oraș nou și reîmpărțise domeniile, dăduse familiei samuraiului lunca și cele trei sate în locul pământurilor de la Kurokawa unde trăiseră moșii și strămoșii lor. Politica Stăpânului era ca, prin mutarea lor pe un pământ necultivat, mai sărac decât domeniul pe care-l stăpâniseră înainte, să dezvolte locurile acestea sălbatice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cele trei sate în locul pământurilor de la Kurokawa unde trăiseră moșii și strămoșii lor. Politica Stăpânului era ca, prin mutarea lor pe un pământ necultivat, mai sărac decât domeniul pe care-l stăpâniseră înainte, să dezvolte locurile acestea sălbatice, dar tatăl samuraiului fusese convins că altul era motivul pentru mutarea lor. Când kanpaku Hideyoshi l-a supus pe Stăpân, un grup de răzvrătiți conduși de clanurile Kasai și Ōzaki s-au răsculat și printre ei au fost și câteva rude îndepărtate ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
i-a adăpostit pe rebelii învinși și i-a ajutat să scape. Stăpânul nu uitase una ca asta și poate că de aceea le dăduse tocmai pământurile acestea sălbatice în locul domeniului de la Kurokawa. Așa credea tatăl lui. Vreascurile pe care samuraiul le aruncase în foc trosneau amintind de văicărelile și de bombănelile tatălui și unchiului său pentru deserviciul ce li se făcuse. Ușa bucătăriei se deschise și apăru soția samuraiului, Riku. Femeia îi servi pe cei doi cu sake și supă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în locul domeniului de la Kurokawa. Așa credea tatăl lui. Vreascurile pe care samuraiul le aruncase în foc trosneau amintind de văicărelile și de bombănelile tatălui și unchiului său pentru deserviciul ce li se făcuse. Ușa bucătăriei se deschise și apăru soția samuraiului, Riku. Femeia îi servi pe cei doi cu sake și supă miso în boluri făcute din frunze uscate de magnolie. Privind expresia unchiului și pe cea a soțului ei care continua să rupă surcele în tăcere, înțelese care era din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și noapte trecuseră însă. Lăsând la o parte provinciile de vest, cele din est erau acum sub stăpânirea seniorului Tokugawa și nici chiar un daimyō ca Stăpânul, cel mai puternic din Michinoku, nu putea să miște trupe după bunul plac. Samuraiul și soția sa rupeau surcele și ascultau cu răbdare nesfârșitele istorisiri ale unchiului care își îndulcea nemulțumirea că nu mai erau bătălii cu sake, cu monologuri și cu povești despre propriile sale fapte de glorie. Ascultaseră de atâtea ori poveștile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și cu povești despre propriile sale fapte de glorie. Ascultaseră de atâtea ori poveștile și lăudăroșeniile acestea încât le păreau niște merinde mucegăite pe care doar bătrânul le mânca în singurătate pentru a se ține în viață. Aproape de miezul nopții, samuraiul trimise doi oameni de-ai săi să-l ducă pe unchi până acasă. Când deschise ușa, dintre norii poleiți în lumina lunii, apăru pe neașteptate o rază. Ninsoarea se oprise. Un câine lătră până când unchiul se pierdu din vedere. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
foame, dar ai lor îi lăsau acolo fără să-i poată ajuta. În cele din urmă, câinii sălbatici și corbii le-au sfâșiat hoiturile. E drept că foametea nu s-a mai abătut niciodată asupra celor trei sate de când familia samuraiului primise pământurile în stăpânire, dar tatăl său a poruncit ca fiecare gospodărie să adune în saci castane, ghinde și mei din primul cules și să le pună la păstrare în podurile caselor, atârnate de grinzi. Ori de câte ori vedea sacii puși la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
tatăl său a poruncit ca fiecare gospodărie să adune în saci castane, ghinde și mei din primul cules și să le pună la păstrare în podurile caselor, atârnate de grinzi. Ori de câte ori vedea sacii puși la păstrare în fiecare casă, gândurile samuraiului zburau de la unchiul său plicticos la chipul blând al tatălui său mai înțelept pe care și-l amintea bine. Tatăl lui ducea însă și el dorul pământurilor mănoase stăpânite de familia sa din moși-strămoși și spunea adesea că în Kurokawa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]