2,314 matches
-
granița basmului, se desfășoară pe parcursul a patru secole - ingenios pigmentate de istoria Angliei - în care Orlando trece de la calul cavalerului la automobil și de la armură la toaletele feminine ale secolului douăzeci. Întregul roman e injectat cu siringa de argint a satirei: satiră la adresa nobilimii engleze, veleitare, snoabe și de redusă intelectualitate; la adresa monarhiei elisabetane, a medicilor ale căror remedii se bat cap în cap și, mai ales, a literaților, cu egolatria, rivalitățile, bârfele, mâncătoria dintre ei, și recurenta convingere a decesului
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
basmului, se desfășoară pe parcursul a patru secole - ingenios pigmentate de istoria Angliei - în care Orlando trece de la calul cavalerului la automobil și de la armură la toaletele feminine ale secolului douăzeci. Întregul roman e injectat cu siringa de argint a satirei: satiră la adresa nobilimii engleze, veleitare, snoabe și de redusă intelectualitate; la adresa monarhiei elisabetane, a medicilor ale căror remedii se bat cap în cap și, mai ales, a literaților, cu egolatria, rivalitățile, bârfele, mâncătoria dintre ei, și recurenta convingere a decesului literaturii
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
urma să sune titlul noului său poem. Greene a luat în mână pana cu care băiețașul lui gâdilase până atunci urechea pisicii, a muiat-o în suportul de ou care servea drept călimară, și a încropit atunci și acolo o satiră foarte spirituală. Adusă astfel din condei încât nimeni nu ar fi putut avea vreo îndoială că tânărul lord perpelit pe jăratic era Orlando, cu cele mai intime spuse și fapte ale lui, cu entuziasmele și nesăbuințele lui, portretizat până la culoarea
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
disprețuiește însă nici micile (dar vai, atât de dulcile) plăceri ale vieții. Pusă în raport cu personalitatea (sau doar cu imaginea) sa, poezia unui asemenea autor ar trebui să fie una a marilor libații, o continuă celebrare a vieții sau, eventual, o satiră sarcastică la adresa lumii contemporane. Nimic din toate acestea nu se regăsește în lirica lui Nicolae Prelipceanu. Mai mult decât atât, urmare a unei sublime schizoidii, universul poetic al lui Nicolae Prelipceanu pare a se situa exact la polul opus existenței
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
nu o percepeam în realitatea ei mizeră devenise Cetatea Rapetanului, iar steaua ce strălucea deasupra ei era numită Serifona. Apoi, toți mă califică drept un Borges al românilor, dar se înșală. Borges caută mistica, încifrarea, metafizicul. Spre deosebire de el, eu fac satiră. Mă plictisește asemănarea aceasta cu Borges. Cortazar este cel față de care mă simt mai apropiat. De când l-am citit întâia oară, am trăit pe deplin plăcerea întâlnirii mele în celălalt. - Sunt mai empatice, mai generoase, reevaluările postdecembriste ale creațiilor dvs.
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
Dar este vorba de o carte scrisă à rebours și chiar așa trebuie citită, pe de-a-ndoaselea. Așa cum sunt și celelalte scrieri ale domnului D. Hurubă, versuri satirico-umoristice, proză satirico-umoristică și parodii, romanul Balamucul, dragostea mea... este la rândul lui o satiră în care lucruri familiare sunt încurcate la maximum, rămânând cu toate acestea recognoscibile, o scriere în care este prezent un absurd nu atât kafkian (având în vedere că este satirizată societatea), cât caragialesc.
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
o poziție similară se situează și Nicolae Manolescu, care, mergând și mai departe, îl face pe Petru Dumitru răspunzător de reprezentarea greșită, în conștiința publică românească, a istoriei naționale). După opinia mea, valoarea (extraordinară) a trilogiei constă în portretistică și satira de moravuri, care departe de a ilustra o aliniere a autorului la ura față de protipendadă promovată de partidul comunist, constituie expresia profundei sale mizantropii și a geniului de pamfletar. Aceasta nu înseamnă însă că studiul lui Ion Simuț nu are
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
Bogdan-Pitești a lăsat-o contemporanilor. Dar cu totul deosebit de imaginea respingătoare a lui B.-P. din Jurnal și Agende. Memoria vie e supusă unei permanente reconfigurări. Poziția lui Mateiu față de Pașadia, în perioada în care scrie Craii, amestecă nostalgia și satira. Dar detestația personajului este absentă. Mai târziu, în scrierile memorialistice care sunt Jurnalul și Agendele, Bogdan-Pitești apare, fără nuanțe, odios. Vom vedea că această poziție face parte din procesul Ťdescanalieriiť, din efortul de individuare tipic pentru ultimii ani ai scriitorului
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
de ziceai c-a stat o veșnicie călare pe globul pământesc. /.../ Și fiindcă toate acestea trebuia să poarte un nume/ li s-a zis Marin Sorescu." Aproape din nici un text nu lipsește, bineînțeles, umorul. Un umor care este mai curând satiră decât umor, întrucât autorul îl folosește, ca pe o armă, în veșnicele lui dispute. O antologică desfășurare de umor găsim, de pildă, în pamfletul Tipuri de parlamentari rupte din viață: " TIPUL JĂMANFIȘIST. Nume de cod: Geambo. E jmecher. Are privire
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
Cesar și de romani - pe drumul săpat de Traian în stâncile Oltului, ori pe la Adamclisi, călcând pe aceeași piatră tăiată la fel... La Roma, în definitiv, pe Via Sacra, căutând locul pe care Pisălogul Cetății îl agățase pe Horațiu, în satira celebră... Ibam forte Via Sacra, sicut meus est mos... Mergeam din întâmplare pe Via Sacra cum mi-e obiceiul. Astfel, îmi imaginam eu, că înotând prin cenușă... care este zăpada imperiilor și a drumurilor eterne... La - puțin poet - avusesem viziunea
Mile End by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5919_a_7244]
-
de pui"... Totul a fost inutil, chiar și ,pajura" de la penultima emisiune ,Cap și Pajură" de la Realitatea Tv, ni s-a părut falnic-atotștiutoare aducându-ne în inimi sentimentul unei nimicnicii umilitoare. Aflați, deci, în această stare psiho-deplorabilă, până și emisiunea ,Satiră politică la Antena 1", prezentată de Mircea Badea și Oreste, ni s-a părut H2O de la Ecuator sub formă de lapoviță în Delta Dunării spre sfârșitul lunii mai. Văzându-i, nevastă-mea Coryntina nu s-a mai abținut și a
Țara lu' piepți de pui și a pensiilor de lux... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10856_a_12181]
-
de la birocrați sovietici oportuniști la vîrstnicii supraviețuitori ai vechii orînduiri, care mai de care mai egoist, corupt sau incompetent, oferind astfel cititorilor de azi prilejul de a cunoaște Rusia anilor ’30 și de a savura una dintre cele mai reușite satire scrise vreodată. Trecutul slujbașului de la starea civilă În Săptămîna brînzei din 1913, în Stargorod a avut loc un eveniment care a tulburat cercurile progresiste din partea locului. Joi seara, în cabaretul „Salve”, în sălile împodobite cu fast, se derula un program
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
Bolintineanu, pe coordonatele proprii romantismului românesc, pe direcția ideilor active, de progres național și dreptate socială. în Istoria literaturii românești în veacul al XIX-lea (vol. III, 1909), N. Iorga admitea că romanul Manoil ,nu este numai o fantezie romantică. Satira socială își are și ea partea sa, și pentru dânsa se scriu paginile cele mai bune și mai trainice." Romanul prezintă drumul lui Manoil de la onestitate, demnitate și idei umanitare, la decădere morală și materială, la abolirea ideilor și sentimentelor
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
a lungul timpului cinci albume de caricatură și peste 80 de cărți pentru copii. Caricaturistul s-a nascut pe 10 februarie 1939 și a absolvit Institutul de Arhitectură Ion Mincu. A fost colaborator de bază la Urzica, singura revista de satiră și umor dinainte de 1989. Redacția Evz transmite că este alături de familia lui Dan Andronic, fiul lui Adrian Andronic și directorul general al ziarului.
Caricaturistul Adrian Andronic a decedat by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/74909_a_76234]
-
octombrie 1958 este arestat și peste un an va fi condamnat la 25 de ani de temniță grea, pentru "uneltire contra ordinii de stat" și "tentativă la crimă de trădare de patrie". Aceste crime le-ar fi comis scriind o satiră tăioasă la adresa regimului de democrație populară, și, pe deasupra, încercând s-o trimită la Paris, spre publicare. Din nefericire, marinarul care fusese însărcinat cu această misiune, a predat manuscrisul Securității. După un proces înscenat, Ion Eremia este întemnițat succesiv la Jilava
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
O pictură în ulei, unde premierul canadian, Stephen Harper, este înfățișat stând pe un divan, gol-goluț s-a dorit a fi ”o satiră politică referitoare la o figură politică din zilele noastre”, a explicat autoarea tabloului, Margareth Sutherland, pentru cei care s-au arătat consternați când au privit tabloul. Creația artistei Margareth Sutherland a fost expusă cu ocazia expoziției de artă anuale, Kingston
Portretul nud al premierului canadian Stephen Harper, o satiră politică () [Corola-journal/Journalistic/58224_a_59549]
-
și femei îmbrăcați în costume "office", în timp ce o femeie îi oferă pe o mică tavă ceea ce pare a fi o cafea de la Tim Hortons. Atât pictorița, cât și ”modelul” ei au explicat relaxați mesajul tabloului pentru Agenția QMI: "Este o satiră politică referitoare la o figură politică din zilele noastre. O atitudine clasică articulată pe o figură contempotrană". Pictorița a precizat că este vorba despre asemănarea cu celebra pictură din 1863, "Olympia", a lui Edouard Manet, care la rândul ei a
Portretul nud al premierului canadian Stephen Harper, o satiră politică () [Corola-journal/Journalistic/58224_a_59549]
-
atâtea reviste literare și să mențină atâtea programe culturale și sociale, atunci când, în jur, asistăm la prăbușiri și falimente răsunătoare din domeniul presei - și nu ale unor biete foi literare, prin definiție pierzătoare, ci ale unor ziare ori publicații de satiră care, după toate calculele și rețetele, ar fi trebuit să se bucure de succes financiar. Iar dacă Uniunea Scriitorilor reușește supraviețuirea în aceste condiții dure, cum se cheamă aceasta, dacă nu performanță? Din sumar Numărul dublu 1-2 din acest an
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3752_a_5077]
-
obrăznicia să-ntreb/ ăchiar așa?a/ acum îți permiți? te repeți!a îmi răspunde/ doctorul/ fiindcă cineva nu mai are vreme/ ... ași pentru că veni vorba,/ cine ești dumneata?a" (Despre maxilarul inferior de tot). Stihuri care probează generalitatea părelnic delirantei satire. Din mixtura vieții cu mecanicul rezultă confuzii care șochează, precum în picturile unui Picabia, Duchamp, Dali. Entitățile organice luneca în anorganic cu o lentoare terifică, cu o pseudonaturalete care înspăimînta, devenind fantomale, aidoma unui procedeu horror: "Nimic -/ doar copacul de sub
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
așadar, 21 de artiști a căror vârstă nu depășește 50 de ani. Lor li se vor adăuga trei creatori remarcabili, aparținând generațiilor mai vechi: Henryk Tomaszewski, Andrzej Czeczot și Andrzej Mleczko. În rândul lucrărilor prezentate se evidențiază două curente principale - satira socio-politică și caricatura cu o încărcătură semnificativă de umor, care poate fi portretistică sau poate viza latura socială și a moravurilor“, precizează organizatorii. S. P.
Agenda2006-26-06-general7 () [Corola-journal/Journalistic/285103_a_286432]
-
întrebare cel puțin riscantă". În ultima apariție a revistei pe 1956 (decembrie), poetul are două cronici. Una (Poezia și comicul nostalgiei, p. 67-70) este rezervată comediei Steaua fără nume (Teatrul Național din București, regia Sică Alexandrescu), iar cealaltă ( Pe linia satirei românești, p. 70-72) spectacolului Plicul (Teatrul Muncitoresc C.F.R., regia Marin Iorda). Doinaș nu se arată impresionat de performanța actorilor din piesa lui M. Sebastian, întrucât n-au creat decât una dintre fațetele caracterelor, adică fie comicul, fie poezia. Atitudinea față de
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
caracterelor, adică fie comicul, fie poezia. Atitudinea față de piesa lui Rebreanu se dovedește ambiguă, deoarece Doinaș se confrunta cu o constrângere interpretativă. În 1956, trona imperativul ca orice comedie de moravuri de dinainte de instaurarea „democrației populare" să fie socotită o satiră la adresa „claselor exploatatoare". Or, având o influență caragialiană indiscutabilă, era obligatoriu ca piesa să fie situată Pe linia satirei românești: „Marin Iorda a scos în evidență identitatea de substanță dintre cele două piese [O scrisoare pierdută, n.m.], ceea ce - artistic vorbind
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
o constrângere interpretativă. În 1956, trona imperativul ca orice comedie de moravuri de dinainte de instaurarea „democrației populare" să fie socotită o satiră la adresa „claselor exploatatoare". Or, având o influență caragialiană indiscutabilă, era obligatoriu ca piesa să fie situată Pe linia satirei românești: „Marin Iorda a scos în evidență identitatea de substanță dintre cele două piese [O scrisoare pierdută, n.m.], ceea ce - artistic vorbind - nu este deloc neindicat". Cronicarul introduce o distincție între universul celor două opere, încercând să-l scoată pe autorul
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
considera, un caracter ambiguu: la maturitate, Scott Fitzgerald își amintește de respectiva perioadă cu nostalgie, dar o consideră, totodată, un timp mort: "A fost o epocă a miracolelor, a fost o epocă a artei și a fost o epocă a satirei ..."; Este o perioadă moartă, tot atât de moartă cum era în 1902 Deceniul Galben al anilor nouăzeci." Totuși, scriitorul își întoarce privirea spre ea cu nostalgie, căci ea "l-a propulsat, i-a adus laude și i-a dat mai mulți bani
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
pentru un bărbat de treizeci și cinci. Despre așa ceva nu s-a mai scris, cel puțin la noi. în romanele lui Petru Dumitriu și G.Călinescu apar, fugitiv, câteva figuri de doamne vârstnice care au amanți tineri, însă secvențele respective țin de satira de moravuri și sunt lipsite de profunzime. Ar putea fi considerat un precedent romanul Adela al lui Garabet Ibrăileanu. Acolo situația se prezintă exact invers - bărbatul este vârstnic și femeia tânără -, dar pot fi sesizate și unele similitudini: 1. Partenerul
Câtă cultură, atâta sinceritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16607_a_17932]