2,312 matches
-
în Occident, unde nu sunt cunoscute decât romanele lui Milan Kundera. Dar anumite opere nu pot fi înțelese decât în acest cadru, cum ar fi teatrul lui Slawomir Mrozek sau scrierile ungurului Istvá Orkîny, a căror ironie pusă în serviciul satirei antitotalitare amintește aceea a polonezului Ludwik Flaszen. în mare două sunt tezele care, de atunci, n-au încetat să se confrunte: cea a lui Gustaw Herling-Gruzinski, pentru care compromisurile cu stanilismul au fost o consecință a fricii și a oportunismului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
desenele lui Charles Eisen, Gravelot, Pierre Clément Marillier, Saint-Aubin etc. Contemporanul și corespondentul lor german era Daniel Chodowiecki (Fig. 38). În Spania, lipsită de tradiția gravurii în aquaforte, Goya (Fig. 39) lucra izolat în această tehnică, redând scene de moravuri, satire politice și viziuni fantastice. Popularitatea gravurii în aquaforte, în secolul al XVIIIlea, a condus uneori la demonetizarea procedeului, prin folosirea lui de către numeroși amatori. Toată lumea grava cu entuziasm și lipsă de talent. În secolul următor, litografia va cunoaște o situație
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
Senefelder inventează în München, Germania, procesul litografic. Tehnica litografică este folosită în Franța pentru prima dată de Delacroix și Géricault 1825 - Goya, „Taureaux de Bordeaux ” 1839 - T.S. Boy’s Picturesque Architecture, primele litografii color 1830-50 - Daumier folosește tehnica litografică în satirele sale populare 1882-1925 - George Bellows este primul care folosește litografia în America 1890 - Lautrec folosește litografia în culori pentru afișele sale 1900-1910 - Apar inovațiile tehnice ale lui Edvard Munch și E.L. Kirchner în litografie 1953-1962 - Jean Dubuffet începe să folosească
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
MAINGUENEAU 2002. AN DISTOPIE. Evgheni Zamiatin (Noi), Aldous Huxley (Minunata lume nouă), George Orwell (O mie nouă sute optzeci și patru) reprezintă nume emblematice pentru o categorie de creații literare, desemnate printr-o serie întreagă de termeni: utopie satirică, parodie sau satiră utopică, utopie negativă, utopie neagră, contrautopie, antiutopie, distopie, cacotopie, utopie inversă, utopie regresivă, non-utopie etc. Dintre aceștia, se utilizează cel mai frecvent, în relație de sinonimie, utopie negativă, utopie satirică, antiutopie, contrautopie și distopie. Distopie este un cuvînt format în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca în cazul unui colocviu științific) și dezbaterea polemică, care este schimbul de argumente punînd ceva în litigiu (ca în dezbaterile politice). S-a încercat inventarierea procedeelor caracteristice ale relației polemice și genurile care le ilustrează în mod deosebit (precum satira și pamfletul). Se pot stabili și fenomene de enunțare localizate: insulta, apostrofa, negarea, adjectivele tari, formele fatice ("spune dar...", "crezi tu..."), tehnicile argumentative (citate trunchiate, amalgamări) etc. Polemica se poate folosi pentru a caracteriza discursivitatea și, de aceea, unele interpretări
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
G.B. Shaw, Knut Hamsun, James G. Frazer - fondatori ai unei lumi în care el este străinul desăvârșit. Între toți, (literalmente) nemuritorul conte de Saint- Germain se izolează ca mesager al timpului istoric, întotdeauna impenetrabil outsiderilor. Implicită, ironia lui Gog condiționează satira proiectată de Papini sub forma unui jurnal ficțional în ramă. Dorințelor monstruoase le răspund, în interioritatea a acestui antierou, explozii paranoice vizând, într-o simetrie și ea ironică, apocalipsa - o fortăreață construită pe o insulă îl poate pune la adăpost
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
lunar, Apolodor își câștigă un binemeritat statut eroic. Într-atât de puternice sunt ecourile faptelor sale, încât Naum îi dedică un "Imn de slavă pentru Apolodor, primul pinguin cosmonaut". În tradiția lui Swift, Naum își permite un intermezzo subtil de satiră politică (într-atât de subtil, încât e eliminat din ediția din 1988): "Trăiască, deci, Apolodor/ Care-a trecut pe lângă stele/ Și nici nu s-a atins de ele!/ Trăiască regnul animal/ Și specia care-a născut/ Cosmonautul ideal!/ [...] Trăiască, deci
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a neamului, de artă, de poezie, de morală, de viață, de economie de piață, de filozofie, dar și de politică, aceasta nemaifiind izgonită din templul artei ci, dimpotrivă, folosită drept sursă de inspirație, de contestație și, cel mai adesea, de satiră și umor, dovedind că dintr-o politică rea poate ieși un umor de bună calitate. "Un om cu un suflet clocotitor de idei" vine să ne uimească în acest sfârșit de 2002 cu darurile inimii și minții sale: Fragmentele lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
i, plecînd de la acestea, o anume literatură profană triumfă în Franța odată cu romanul "de curte", ilustrat de Chretien de Troyes. În secolul al XIII-lea, această linie se prelungește în simbolismul Romanului Trandafirului al lui Guillaume de Lorris sau în satira lui Jean de Meung. Pe lîngă această literatură aristocratică, se naște și o literatură burgheză cronicile lui Robert de Clari, ale lui Villehardouin, Joinville, relatînd evenimentele vremii și o poezie realistă și satirică (Romanul Vulpii). Marea capodoperă, însă, a Evului
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
1230, libertatea curtenească se desăvîrșește într-un simbolism voit didactic, ba chiar moralizator, și în alegorie. Aproape 50 de ani mai tîrziu, Jean de Meung îi va compune o continuare, într-o perspectivă cu totul diferită, amestecînd preocupările enciclopedice cu satira feroce a moravurilor și superstițiilor vremii. El își bate joc de morala curtenească și de cultul femeii, neagă superioritatea nobilimii de sînge și pune rațiunea în centrul viziunii sale despre lume. Odată cu el, literatura trece către o nouă etapă care
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în secolul al XIII-lea, cu Renart de Bestourné al lui Rutebeuf, Le Couronnement de Renart și Renart le nouvel ale lui Jacquemart Gelee din Lille (1288) și, mai tîrziu, Renart le contrefait. Zugrăvirea caracterelor cedează puțin cîte puțin locul satirei politice și chiar religioase, anticlericalismul îndreptat mai ales împotriva ordinelor religioase semănînd cu cel al lui Jean de Meung, în a doua parte a Romanului trandafirului. Detaliul realist, glumele pline de veselie, ironia antife-ministă și anticlericală, satira aplicată eticii curtenești
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cîte puțin locul satirei politice și chiar religioase, anticlericalismul îndreptat mai ales împotriva ordinelor religioase semănînd cu cel al lui Jean de Meung, în a doua parte a Romanului trandafirului. Detaliul realist, glumele pline de veselie, ironia antife-ministă și anticlericală, satira aplicată eticii curtenești caracterizează și cele cam 150 de fabliaux-uri care s-au păstrat, alături de "chantefable" alternanță de versuri asonantice destinate a fi cîntate și de bucăți de proză -, compuse în a doua jumătate a secolului al XIII-lea și
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și în frământatul mediu gazetăresc al interbelicului românesc. Un astfel de exemplu este recenzia corozivă venită de la stânga spectrului convingerilor politice care a luat în primire critică apariția Dialecticii naționalismului (1936) semnată de N. Roșu. Injectată cu un amestec de satiră necruțătoare și vădită îngrijorare morală, textul semnat de T. Teodorescu-Braniște (1936), publicat inițial în revista Cuvântul Liber și tipărit ulterior în formă de broșură, cataloghează fără prea multe reticențe diplomatice naționalismul propovăduit de Roșu ca expunând "doctrina bâtei". Nici N.
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
semnat cărți de factură diversă: "Șarpele și cupa" (Ed. Junimea), "Zmeul cel mic" (Ed. Albatros), tipărite în România și în Israel ("Amărâtul fericit", "Doctor în umor", "Consultații gratuite"). Cum se vede și după titluri, proza lui este așezată sub semnul satirei evident, și al umorului. A-i lipi însă autorului eticheta exclusivă "umorist" (chiar dacă el este înclinat s-o accepte) mi se pare și prea puțin, și nedrept. La urma urmei (ca să ne întoarcem la sumarul antologiei "5000 ani de umor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
reacțiile literaților, în epoca lui Goga, erau dure, violente, neiertătoare. C artea lui Grama, "Eminescu. Studiu critic", a apărut în 1891. Sunt bine cunoscute intervențiile anterioare datorate lui Hasdeu și înscrise pe fondul polemicii cu "Junimea". Antijunimistă se voia și satira "Muza de la Borta-Rece", semnată Mihail Zamphirescu și publicată încă în 1873: "Noi suntem poeți, măi frate / Ce gramatică nu știm / Ș-orce reguli consacrate / Le călcăm, le nimicim". Vizat era Eminescu. Macedonski își începuse atacurile încă de prin 1881, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
el ne "consolează de sfârșitul inevitabil... [și] ne face să acceptăm scurtimea existenței". Poetul latin poate fi considerat drept cântărețul zeului vinului. Mai bine de o treime din scrierile sale (37 de ode, 3 epode, 7 epistole în versuri, 5 satire) este consacrată lui Bacchus, faptelor și alaiurilor sale. În poezia bahică a lui Horațiu a luat naștere amatorul de vin bun căruia îi place să sărbătorească evenimentul scoțând din pivniță o amforă și care cere vinului să-i alunge singurătatea
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
de Cervantes (1547-1616) situează acțiunea din Don Quijote de la Mancha (o întinsă regiune viticolă!) într-o tavernă pe care "Cavalerul Tristei Figuri" a luat-o drept un castel, străpungând astfel, spre marea enervare a hangiului, burdufurile umplute cu vin. O adevărată satiră, dar și o scenă populară, scăldată în tradiția picarescă (de la picaro, "aventurier") spaniolă. În Anglia, William Shakespeare (1564-1616) pune în scenă în tragediile sale bețivi, ba chiar personaje burlești, cu fețe multiple, precum Falstaff (care apare în 1597 în Henric
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
ambianța literară a epocii, chiar dacă astăzi elogiile sale generoase ne apar, în mare măsură, neacoperite de valoarea producțiilor poetice, în general modeste, care-i provocau entuziasmul de îndrumător al unei culturi începătoare (vezi prezentarea lui C. Bălăcescu, autor de fabule, satire și epigrame). Printre personalitățile care i-au reținut atenția lui I. Heliade Rădulescu se afla și Nicolae Bălcescu, căruia îi consacră toată considerația sa, cu ocazia tipăririi unui fragment din studiul "Puterea armată și arta militară de la începutul principatului Țării
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
proceda și "Albina" în definirea unor specii literare. De reținut este faptul că procedând astfel, redactorul "Curierului " este conștient că face nu numai educația literară a unor cititori neavizați în problemele de cultură, dar și educația lor politică. Discutând despre satiră, I. H. Rădulescu nu va scăpa din vedere să sublinieze condiția producțiilor poetice de acest fel într-o republică și condiția pe care le-o oferă un regim absolutist. Astfel orientate, dezbaterile cu caracter literar din paginile "Curierului" răspund mai
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
a lui Goethe și Thomas Mann. În perioada barocă alegoria păcatului și a morții este reprezentată de John Milton în Paradisul pierdut, urmat de T.S. Eliot în Patru Quartete. Marile minți iluminate, John Dryden și Alexander Pope erau maeștri ai satirei. Marii poeți Willam Wortsworth, Samuel Taylor Coleridge, William Blake, Novalis, Percy Bysshe Shelley, Lord Byron, Friedreich Holderlin, Alexander Pușkin, Ion Heliade Rădulescu, Victor Hugo au o meditație simbolică și vizionară care îmbogățesc hermeneutica lumii, mai toți fiind inițiați francmasoni și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
celui renăscut din cenușă pentru discipolul lui Paracelsus, care nu avea să fie niciodată inițiat, așa cum este prezentat în povestirea lui Borges. Roman de la rose391 și Divina Comedie sunt două forme opuse ale aceleași opere: inițierea în vederea obținerii independenței spiritului, satira instituțiilor contemporane și formularea alegorică a marilor secrete ale societății rosicrucienilor. Romanul rosei este epopeea vechii Franțe, profundă în conținut, dar prezentată facil, o revelare tot atât de reușită ca și lucrările lui Apuleius, a Misterelor ocultismului sau Trandafirul lui Flamel. Jean
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a lui Goethe și Thomas Mann. În perioada barocă alegoria păcatului și a morții este reprezentată de John Milton în Paradisul pierdut, urmat de T.S.Eliot în Patru Quartete. Marile minți iluminate, John Dryden și Alexander Pope erau maeștri ai satirei. Marii poeți Willam Wortsworth, Samuel Taylor Coleridge, William Blake, Novalis, Percy Bysshe Shelley, Lord Byron, Friedreich Holderlin, Alexander Pușkin, Ion Heliade Rădulescu, Victor Hugo au o meditație simbolică și vizionară care îmbogățesc hermeneutica lumii, mai toți fiind inițiați francmasoni și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
este o spunere, în perioada medievală fiind o conspirație a narațiunii; fabulele lui Esop scot în evidență defectele umane și morala este un sfat în realitatea vieții, Samuel Taylor Coleridge numește lupii și vulpile, metafora oricui în lumea oamenilor și satira pare a fi cea mai uzitată în timpurile moderne; ele sunt în general în versuri dar pot fi și în proză. Originea fabulei e pierdută în timp fiind cunoscută și în Mesopotamia sau India. În India fabulele serveau la transmiterea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
that made it possible to prolong life. In his Secret Book, Artephius indeed claims to be more than a thousand years old). 1234 Aristotel 1235 George Bacovia, "Singur", în Plumb, Editura Litera, 2009. 1236 Ioana d'Arc 1237 Mihai Eminescu, Satira II, Poesii 1895. 1238 Liviu Pendefunda, "Lecția de astronomie", în Falii 2 Poema Focurilor, Editura Contact internațional, Iași, 1986. 1239 Platon, Opere complete 1240 Plotinus, A șasea enneidă 1241 Johann Scheffler (Angelus Silesius) (1624-1677), Hymns and Poems http://www.ccel
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la mașina de scris belerege în loc de belciuge. Oare este cazul să ne mai întrebam câte belerege comandă guvernanții noștri de astăzi? Privită ca un tot, cartea lui Ion Cernat ar putea sta sub cuvintele lui Quintilian: Satura tota nostra est (Satira este în întregime a noastră). Autorul este o conștiință a epocii sale manifestand o atitudine civică profund patriotică. El face o critică sistematică a politicianismului din societatea actuală trecând cu ușurință de la indignare la revoltă, de la ironie la sarcasm, mai
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]