2,615 matches
-
călugăr, Bătrânul trebuia să-și ascută auzul. Îl încercă un sentiment nou. Nu era panică sau spaimă, căci nu avusese prilejul să le cunoască iar teama se dobândește prin educație mai mult decât este un produs al instinctului de conservare. Savura, dimpotrivă, un sentiment de siguranță, știindu-se înconjurat și protejat din toate părțile de mase incalculabile de materie. Simți cum capătă sobrietatea și veșnicia muntelui, a cărui infimă părticică devenise pentru o clipă. Liniștea era Cutia cu bătrâni 179 întreruptă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
voci care să dea o nouă viață unei dezbateri ale cărei concepte păreau de mult clasate. Cei doi explorează o para-realitate de port balcanic, loc de întâlnire al viselor extravagante. Profitând de starea de letargie a supraveghetorului său, Carol evadează, savurându și libertatea și posibilitatea de a înfăptui fără opreliști actul sinuciderii. În urma unui monolog interior, el sesizează unitatea dintre păzitor și păzit, are senzația dedublării și romanul se încheie în tonalitatea incertitudinii privind existența a două personaje sau a unuia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
face în timpul morții o observație gramaticală (în isonul lui Felix d'Arvers), un funcționar își va clasa actele, un avar își va aranja banii, unul care a avut impresia că a fost un tată exemplar va da povețe. Nu vor savura clipă cu clipă toată amplitudinea morții decât acei care au trăit tot timpul cu sufletul și toate gândurile în preajma ei și au pus-o în toată meseria lor zilnică, la care, deși nepricepuți, trebuiau să ia parte. Cel ales va
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sar tot așa de la un gând la altul. Când vorbesc, sunt deseori incoherent, fiindcă mintea mea, fugind prea repede, nu are timpul să întîrzie și să se explice față de ceilalți. Astfel, nu mă pot niciodată bucura de moment. Nu pot savura pe încetul developarea lui. N-am putut citi niciodată o carte pe îndelete, în muzică, trăiesc mai ales din așteptarea notei următoare. Este ca și cum la Luvru, în fața Giocondei, ai tresări pentru Crivelli. Gândul e tot așa de puternic, emoția e
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pun atâtea întrebări, este un motiv suficient să mă conving că dragostea mea nu e extraordinară, dar aceste întrebări le-aș aplica oricărui eveniment ce s-ar întîmpla cu mine, pentru că este o caracteristică a minții mele de a nu savura în voie o clipă de fericire, fără ca în același timp să o examinez, să-i precizez limitele, să mă doară încetarea ei fatală în viitor. Dar dacă în dragoste mă găsesc neînsemnat, depășit de toată omenirea, în nefericirile din pricina dragostei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
decât să ne iscodim reciproc, eu ca să aflu anumite explicații asupra întîmplărilor mele tragice, iar el ca să asiste la ciudățeniile vibrațiilor unui om. Bineînțeles, numai el avea un profit, căci nu-l interesează un rezultat precis, ci numai jocul transformărilor, savura toate contradicțiile, luminile și umbrele mereu în succesiune și mereu lipsite de logică (și eram destul de stăpân pe mine ca el să nu-mi considere disperarea prea mare și să nu aibă remușcări că mă examinează), în timp ce eu aș fi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îndrăznețe de mai înainte. Fără să spună o vorbă, luă cuțitul, se întinse, ridicându-se pe călcâie, și rupse iute de pe proțap o bucată de carne, după care își reluă locul, sub privirea atentă a războinicilor ce-l înconjurau. în vreme ce savura gustul cărnii, își privi gazdele, unul câte unul; aceștia, la rândul lor, îl studiau fără încetare, în liniște, observându-i cu atenție - era foarte conștient de asta - fiecare gest. Știa că hunii respectă la un bărbat în primul rând curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de barbari ce se îndreptau spre piață și imediat se găsiră angajați într-o încăierare furibundă. Luați prin surprindere de acel atac neprevăzut, barbarii se retraseră în lungul străzii, lăsând în urmă morți și răniți și, pentru un moment, Sebastianus savură - dincolo de orice rațiune - iluzia victoriei. Porniră să-i urmărească, dar își dădu seama doar mai târziu că grupul său, după lupta aceea scurtă, dar furibundă, era acum practic înjumătățit. Mai mult, ajuns la o răscruce, putu vedea ați barbari roind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
reintra în colivie pentru câteva grăunțe date în fiecare zi. Filip părea într-adevăr că pierde teren și se arăta vizibil marcat de noul asalt al lui Carol. Acesta estimă proporțiile victoriei, dar nu-și lăsă timp pentru a o savura. Scopul nu era punerea pe fugă a victimei, ci distrugerea ei definitivă. Dar să ne oprim o clipă privirea și asupra temnicerului, continuă Carol. Condiția lui e demnă de plâns. În primul rând, pentru că este angajatul unei instituții prin definiție
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de seamă! Degeaba vorbești încet, să nu te audă nimeni. Oamenii de pe aici sunt mai sensibili ca animalele. Te simt că ți-e frică sau că-i disprețuiești după mirosul transpirației și atunci sunt iuți la mânie... Fii liniștit și savurează-ți în tihnă mâncarea și romul. Ai nevoie de ele. A fost o noapte lungă și încă nu s-a sfârșit. "Cât de sigur pe el e câteodată Filip", gândi Carol înfulecând cu poftă din bolurile albe de faianță. "Și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
doritori de "o imagine mai reală ca realul, un suvenir neprețuit, o piedică în calea uitării". N-avea nici o grabă. Avea toată noaptea înaintea lui. Se așezase pe bancă să simtă din plin gustul dulce al victoriei, pe care o savura cu sorbituri mici, plescăind din limbă. "Acum sunt propriul meu stăpân. Liber să aleg între viață și moarte. De fapt, să aleg drumul către moarte, gândi Carol, pipăind în buzunar frânghia aspră și bucata de săpun pe care le ținuse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și păzitor. Filip devenise imaginea mea răsturnată în oglindă. Dublul meu... L-am lăsat cu câteva ceasuri în urmă zvârcolindu-se sub semnul morții acolo, în întuneric, singur pe o ladă de lemn. Stau aici ca un cretin și-mi savurez victoria, dar n-am nici un merit că sunt liber. N-am reușit să-l înving pe Filip nici o clipă. Nu mi-am câștigat libertatea, ci am furat-o ca un borfaș ordinar, speculând o clipă de slăbiciune. Mi-a căzut
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
călugăr, Bătrânul trebuia să-și ascută auzul. Îl încercă un sentiment nou. Nu era panică sau spaimă, căci nu avusese prilejul să le cunoască iar teama se dobândește prin educație mai mult decât este un produs al instinctului de conservare. Savura, dimpotrivă, un sentiment de siguranță, știindu-se înconjurat și protejat din toate părțile de mase incalculabile de materie. Simți cum capătă sobrietatea și veșnicia muntelui, a cărui infimă părticică devenise pentru o clipă. Liniștea era Cutia cu bătrâni 179 întreruptă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
voci care să dea o nouă viață unei dezbateri ale cărei concepte păreau de mult clasate. Cei doi explorează o para-realitate de port balcanic, loc de întâlnire al viselor extravagante. Profitând de starea de letargie a supraveghetorului său, Carol evadează, savurându și libertatea și posibilitatea de a înfăptui fără opreliști actul sinuciderii. În urma unui monolog interior, el sesizează unitatea dintre păzitor și păzit, are senzația dedublării și romanul se încheie în tonalitatea incertitudinii privind existența a două personaje sau a unuia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ultim cuvânt. „Te aștept diseară, ori poate ești din nou ocupat...!?” „Mi-ai luat vorba din gură...” - minți el roșindu-se vizibil. „Nu te’am scos de mult În oraș... Vom merge la un elegant restaurant, să dansăm și să savurăm puțină muzică... Oameni suntem așa-i...? Uneori simțim nevoia unei binemeritate relaxări...!” „În mod special tu, zâmbi Carla. Oricum, te aștept după amiază. La revedere”. „Să nu-ți faci probleme, pe diseară...!” Tony Pavone privi insistent la Carla până ce aceasta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
corectând cu abilitate o cută abea vizibilă a mantoului, și Însfârșit, cu precauția unui răufăcător - părăsi dormitorul de o noapte a prietenei sale, fară nici un chef de a face act de prezență la birou. Mergea la pas domol, de promenadă, savurând cu plăcere aerul curat de primăvară. Briza mării genera un parfum sensibil, vestitor al zilelor pline de farmec și poezie ce vor urma. În dreptul barului „Broasca de Aur”, Încetini pașii. Aici, În urmă cu câteva seri, cunoscuse o fată destul de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
creației umane! Turiști din toate colțurile lumii, Își făceau apariția, dornici de a cunoaște, de a pătrunde În intimitatea fostei și actualei civilizații elene, informându-se de trecutul său magnific...! Din zori până târziu după miezul nopții, locuitorii legendarei Metropole, savurau bucuria existenței sale, hotărâți să ocupe un loc de frunte și În Istoria „Contemporană”. Așa precum Tony Pavone făcuse legământul cu el Însuși, se lecuise. Când avea timp liber, Își Îmbogățea cunoștințele documentându-se, cu tot ce era de văzut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cunoștea dar, le trecu cu vederea. În dorința ei de-a pulsa viața În fiecare clipă, de-a beneficia la maximum de timpul ei liber - iubindu-se pe sine - dorind ca lumea să-i datoreze totul, În timp ce era hotărâtă să savureze bucuria existenței sale. Îmbufnată, plecă de acasă trântind ușa, nu Înainte de-a mai adresa În direcția dormitorului câteva cuvinte de ocară!! În singurătatea lui, Tony Pavone pendula Între „Viață și moarte!!”. Somnul morții Îl cuprinse de o așa manieră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
am idee ce se poate Întâmpla, Însă - trebue să ști-i, sunt virgină - și totuși nu mie teamă. Tu ești un om deosebit și am pretenție la tine...!!” „Atunci...?” „Promiți, nu mă vei părăsi curând...!?” Mai Încape discuție?? Tony Pavone savura anticipat bucuria victoriei ce era pe cale de realizare. De aceea orice promisiune nu-l durea gura s’o facă!! Emoția, bucuria lui atingea dimensiuni astronomice. Tremura din toate mădularele deoarece era pe cale de-a beneficia de o asemenea mană Cerească
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tale...!! Cu toată plăcerea te rog primește din partea mea, această mică atenție...!” Luată prin surprindere Atena, scoase o exclamație de admirație. „Cât de frumoase sunt, de necrezut...!” - Se ridică dela masă, Îmbrățișindu-l. Își introduse capul ei de păpușe În mijlocul buchetului, savurându-i cu voluptate parfumul, mărturisind. „Încep să am emoții...! Cine și-ar fi Închipuit...? Prietenul meu drag, mulțumesc, ai onorat această onomastică zi, depășind toate așteptările...!” Tony Pavone era evident emoționat. Încerca să-și aleaga cuvintele dar, abea reușea să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Urmează să plecăm și noi...” Făcu plata iar Tony Pavone se oferi să ducă el florile Însă, sărbătorita i le luă din brațe. „Sunt oferite mie, deci sunt ale mele...Te rog, nu aprecia greșit...!” Atena le strânse În brațe, savurând cu aviditate parfumul lor, În timp ce figura ei se cufundă În imensitatea lor multicoloră. Luară un taximetru, iar fata se lipi de el căutându-i oarecum timorată privirea. Îi șopti cu vocea puțin auzită. „Promiți, vei avea grijă de mine și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Am Încasat banii pe concediu, iar acum, În momentul de față doresc să vă mărturisesc un secret. De multă vreme plănuisem o masă festivă În care să ne veselim În voie, să dansăm Împreună, să ne bucurăm de realizările noastre - savurând bucuria anilor trecuți. Să mergem...!” *MARTIN EDEN-Principal personaj din romanul cu acelaș nume de scriitorul american Jack London,1876-1916. ROMANUL SECOLULUI XXI LEGEA JUNGLEI Surprize de proporții I BUCUREȘTI În ziua de 18 februarie 1976, avionul companiei aeriene române de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trecătorii ce erau Îmbrăcați primăvăratec, fiind Învăluită de o dorință, ceva nelămurit, poate chiar o mică curiozitate de-a explora Împrejurimile. Câteva momente mai târziu avea să constate fericită, inspirația fusese de bun augur, Soarele mângâindu-i cu căldură obrajii, savurând bucuria existenței sale. Se Îndreptă agale către Piața Pantelimon, pe vremuri o „Majestuoasă hala cu carne”, astăzi, transformată de către comuniști, Într’o banală băcanie unde ce-ți trebuia nu gaseai...! Făcu Înconjurul pieții, privind cu interes la produsele vegetale, o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o curiozitate de drept, localul fiind recent construit În perimetrul unor maghernițe pline de mizerie, de șobolani, ce fuseseră demolate.Avea să constate acest edificiu impozant, elegant, armonios compartimentat Încât Îți făcea plăcere să consumi câteva ore admirând simetria mobilierului, savurând șlagărele de muzică ușoară a orchestrei până aproape de miezul nopții. Nu mică Îi fu mirarea când Șeful Șantierului dădu mâna cu toți ospătarii, cu șeful ospătarilor care se grăbi să le ofere o masă În apropierea orchestrei ca În cele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a-le bazinului un fel de demonstrație de virtuozitate imitând sirenele Înflăcărând imaginția veacurilor trecute Într-o așa manieră, Încât noaptea În somn revedea-i imaginea spectacolului...! Aflând mese libere la discreție, alese una chiar la marginea bazinului pentru a savura spectacolul care deja Îl cunoștea În toate amănuntele, În timp ce Gică Popescu se minuna de frumusețea terasei de vară, mai nerăbdător să savureze sirenele descrise cu admirație de prietenul său, se așeză pe scaun Într-o poziție cât mai confortabilă. Georgică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]