1,573 matches
-
stare de dependență. Acum alții sunt stăpânii, jupânii, boierii. La ei sunt bogăția, lăcomia, mândria, dârzenia, strășnicia, grozăvia, năprăznicia. Prin ei românul a devenit rob, sărac, slab, blajin; slugă pândită de toate relele: bazaconia, munca, osânda, truda, ostenirea, tânjirea, boala, scârba, năpasta, năcazul, ciuda, jinduirea, jertfa, ponosul, jalea, pacostea. Acum stăpânul străin îl plătește, îl hrănește, îl miluiește, îl dăruiește, prilej de jeluire, tânguire și smerire, de sfadă și de pricină. De la el vin dojana, căznirea, muncirea, obijduirea, prigoana, hula, gonirea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și al unor Alcătuiri (Chișinău, 1852). Însă în condițiile de stânjenire culturală în care scria, gestul lui e merituos și se cade să-i cităm o descripție a carnavalului: Cu-a carnavalului sosire, Să-i de blini unse tare În scârbe să face lipsire; Și o ocă băutură, Căci făcutele nenumărate Să-i de nouă gînditură; Sunt cu beția-ncurcate. Pe la multe făgădăi, Vezi veselii și bătăi, În care dă rusu strigare Deci intră și moldovanul, Căutând în pungă banul, Dar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trebuit să renunțe la izmene; și, deoarece, copleșit de pudoare și de rușine, îi părea rău mai mult de izmene decât de celelalte haine, și-a mânjit izmenele cu balegă de boi și cu alte mizerii, astfel încât ciobanii, cuprinși de scârbă, nu le mai luau. Și după ce au îndurat și alte ofense, s-au întors în Italia. 7. Despre frații care au trecut prin Spania, pot spune că cinci au primit cununa martiriului. Dacă însă acești frați au fost trimiși de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
natura lui. Ceea ce spune Într-un loc privitor la eros („objectul adorabil ardorilor materne”) se poate extinde asupra Întregii sale estetici, Adorația, care află forma ci supremă În viziunile celești din Anatolida, se transformă - metamorfoză normală, previzibilă - Într-o mare scîrbă, Într-un imens dezgust (o adorație Întoarsă) față de lucruri, mai ales cînd acestea ating sfera morală. Heliade este mai mult decît alți poeți ai timpului un moralist neînduplecat, la mînie (Ingratul, Un muieroi și o femeie, În fabule) scoate urlete
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de cufundare În Întuneric. Tonul devine deodată sincer, mașinăria retoricii amoroase nu se mai vede: „Pătimire, tu ești numai hrana sufletului meu, Cu durerea și năcazul de-acum a petrece vreu. Nădejdea și bucuria ce m-au putut folosî Decît scîrbă mai amară curînd a-mi agonisî! Mă lepăd de toate-a lumii, mă cernesc, mă Întristez Mă cufund În Întuneric, lumina să nu mai văz. Ochii facă-să izvoară și curgă de-acum mereu, P’ În’ ce-or face iaz de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o ființă care exprimă atât de bine neîmpăcata ură și disprețul pe care exploatatorii Îl poartă clasei muncitoare, Încât Îl urăști pe Mateica nu numai pentru ceea ce face, ci În general ca existență, Într-atât e de inumană, ticăloasă, nepăsarea, scârba lui pentru tot ce e nou. Tocmai de aceea spunem că romanul posedă o deosebită putere de a demasca În fața cititorilor, lumea dușmanilor de moarte ai păcii și socialismului. (Ă) Dacă cititorul distinge foarte bine laturile reușite ale acestui roman
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
unui tînăr epicurean așezat în fața unui cap de vițel. Capul acesta, care pare plin de inteligență, îl privește cu un soi de reproș, de parcă i-ar spune: „Și tu, Brutus?!“ Faptul că ideea de a mînca balenă le inspiră atîta scîrbă oamenilor uscatului, nu se explică, poate, doar prin grăsimea ei excesivă, ci și prin împrejurarea amintită mai sus și anume, că omul nu vrea să mănînce o creatură a mării, abia ucisă și cu atît mai puțin nu vrea s-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
duhul. în timp ce-i legau strîns coada și pregăteau în fel și chip remorcarea prăzii, între cei doi secunzi avea loc următoarea conversație: Ă Mă întreb ce vrea să facă bătrînul cu muntele ăsta de slănină împuțită, zicea Stubb, cu oarecare scîrbă la gîndul că avea de-a face cu un leviatan atît de vulgar. Ă Ce vrea să facă? îngînă Flask, înfășurînd o bucată de saulă la prova ambarcațiunii. Păi, n-ai auzit niciodată că o corabie căreia îi atîrnă la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
balene nu manifestă întotdeauna o astfel de solicitudine față de vîslașii care-și primejduiesc viața din pricina propriei lor lașități; asemenea accidente se petrec destul de adesea pe mare, iar în tagma vînătorilor de balene, un laș este aproape invariabil privit cu aceeași scîrbă necruțătoare cu care sînt priviți fricoșii în armatele și flotele de război. Din întîmplare, însă, oamenii din cele două ambarcațiuni, fără să-l observe pe Pip, zăriră deodată în apropierea lor niște balene, așa că virară și porniră în urmărirea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de tipul ăsta, care ar conta enorm în ochii lor, și după aia încă vreo trei-patru porcării, așa, și ca să pot face lucrurile astea, dimineața un kilogram de rahat să mănânc, adică să mă antrenez, să nu-mi mai fie scârbă de restul lucrurilor pe care le fac. Asta înseamnă a mânca rahat, ca, după aia, ceea ce faci să ți se pară suportabil față de...”. În altă ordine de idei, LUCIAN PINTILIE spune: „Ce-am greșit, ce-am făcut, care-i greșeala
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
lucru (rapsozi cu dible și țambale, cîntînd urcați în copacii de pe traseu), rotofeiul și crăcănatul pitic te întîmpina de după biroul lui pe care trona, ca bibil, chivotul unei locomotive neaoșe, lucrat în cetatea eternă a Nicolinei revoluționare, te întîmpina cu scîrba unui Mussolini decrepit, balansîndu-se dezabuzat doar pe picioarele din spate ale fotoliului: dispreț (de clasă) adresat celui ce intrase tremurînd. Văzuse, probabil, în film (sau citise, mira-m-aș) că așa făcea Il Duce, cînd voia să-și timoreze victima
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
află în pasă neagră. De reținut, oricum, acribia observației. Flanările fostei frumoase femei pe niște trotuare imunde, cu tentația aproape mărturisită de a fi acroșată de vreun gigolo musculos, sînt tratate cu rară acuitate. În aceste pasaje desăvîrșite, pînă și scîrba, pînă și epitetele groase, de trotuar, preferate de plimbăreața dezabuzată, dispar, făcînd loc unei lecturi de dragul lecturii. Stilul învingător. Bătrînul pictor, ieșind cînd soarele încălzește blînd, pe terasa din fața atelierului. Și căutînd vorbă. Pitorescul cîrcotaș are verb dialectal-parșiv, de o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un fragment din Dimitrie Cantemir, interesant din punctul nostru de vedere; melancolia: "boală de voia rea, pătimirea întristărei, fierea neagră". În Miron Costin, găsim însă: "Cum se ridică și se risipește o negură întunecată, așa și el se curățește de scârbă ce-i zăcea la inimă"45, ceea ce constituie o admirabilă metaforă, dar și o realitate științifică. Inima era, pentru moldoveni, identică cu sufletul: inimă rea, sau chiar astfel ca o licență literară "Ștefan Vodă, lăsând inima cea neprietenească, s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a dansa un dans a dormi un somn a visa un vis. Apariția complementului intern pe lângă verbe reflexive (vezi exemplele cu verbele a se nunti și a se veseli de sub listele (b) și (c) de la Creția) − Și să scârbi mare scârbă și cu jale (Alexandria, [1620]: 156) Și toți împărații și craii șezură la masă și să veseliră toți mare veselie, cum n-au fost pre lume necăire (Alexandria, [1620]: 214) Acie temură-să tĕmere și iuo nu era tĕmere (Psaltirea Hurmuzachi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
trei luni și de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu mă mai gîndesc la asta, auzind pe parcurs că aceste dosare sînt și așa foarte pieptănate. Singura senzație pe care ți-o dau e de scîrbă. Așa că... Însă, așa cum v-am spus, eu nefiind implicat În treburile emigrației, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limbă. Lucrurile s-au schimbat mai tîrziu, cînd am ajuns la Europa Liberă. După vizita
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fără să atingă însă intensitatea paroxistică a poetei clujene. Totuși, această limitare e compensată prin aptitudinea de a izola instantaneul semnificativ și prin tehnica glisării din solemnitate în derizoriu: „«Te apropii de balustradă încet / lăsând în urmă nu regretul ori scârba, / ci niște idei sterile și neprimejdioase, pe care, la drept vorbind, nici nu le-ai putea separa / de ceea ce știi... dumnezei minusculi ai contaminării, / pe care o mână i-a amestecat treizeci de ani; / o mână care ar putea fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
același timp, slugă plecată străinilor pe care i-a ademenit, făgăduindu-le afaceri și câștiguri. De aceea, el este primit cu bucurie de cămătarii de peste graniță, pe când țara se ridică împotriva lui, într-o izbucnire obștească de mânie și de scârbă. Partidul Național Liberal care în zilele lui Ion Brătianu a refuzat să semneze tratatul de pace, pentru că nu îngăduia niciun amestec al puterilor străine în gospodăria noastră lăuntrică, respinge cu înverșunare o cârmuire ce le este robită. Cetățeni! Lupta noastră
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
and potențial spirits EDMUND: Să mă convingă să te omorîm. Dar eu i-am spus că zei răzbunători Pe paricizi cu trăznetele toate-i Lovesc, si ce-mpletit și tare nod Leagă pe fiu de tată. În sfîrșit, Văzînd cu cîtă scîrba mă opun La planu-i contra firii, ca turbat Cu spadă pregătită-a atacat Neapăratu-mi trup, m-a-mpuns în braț, Dar cînd văzu că-ntreg dezmeticit, Brav de-al meu drept, mă și reped la el, Ori speriat de larma ce-am
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
un fenomen de dobândire a scalarității. Sensul substantivului se schimbă în ,,a avea proprietățile specifice asociate faptului de a fi X"6: Actuala conducere, cu țiganul de Badea și jidanul de Cohn mie pur și simplu îmi stârnesc senzația de scârbă (www.dinamomania.net, 2003) Ce vrei să facă, să facă legi să îl înjure parlamentul, să unească țara cu Basarabia să sară KGB-iștii de Iliescu, Geoană și Vadim plus grecoteiul de Tăriceanu în cap (www.hotnews.ro, 2007) Sigur
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
dacă adoratul ei Lucien îi seamănă: Pentru întâia și cea din urmă oară din viața mea, am putut compara fosta mea meserie de femeie de stradă cu viața ce ți-o dă dragostea, să suprapun tandrețea, care tinde spre nemărginire, scârbei de datorie care ar vrea să te nimicească... Trebuia să ajung la un asemenea dezgust ca să găsesc moartea încântătoare... Plăcuța asta de fildeș (un portret al lui) mă consola când îmi lipseai, o privesc, topită de dragoste, scriindu-ți ultimele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
următorul fragment din Dimitrie Cantemir, interesant din punctul nostru de vedere; melancolia: „boală de voia rea, pătimirea Întristărei, fierea neagră”. În Miron Costin, găsim Însă... „Cum se ridică și se risipește o negură Întunecată, așa și ei se curățește de scârbă ce-i zăcea la inimă”, ceea ce constituie o admirabilă metaforă, dar și o realitate științifică. Inima era pentru moldoveni identică cu sufletul: inimă real, sau chiar ca o licență literară: „Ștefan Vodă, lăsând inima cea neprietenească, s-au Împăcat cu
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
VÎșinski În procesele de la Moscova: „trădători scârboși”, „câini”, „lupi”, „javrele lui Hitler” și altele de aceeași factură, consemnate și de presa cehă. În a patra zi a procesului, cotidianul comunist praghez Rudé Právo comenta Într-un editorial: „Te cutremuri de scârbă la vederea acestor făpturi reci și fără inimă. Vipera de Slánský”, continua ziarul, se baza pe „aceste elemente străine, canalii cu un trecut suspect”. Un ceh, explica autorul, nu ar fi putut comite asemenea crime: „Numai niște sioniști cinici, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unor critici de artă precum Tudor Arghezi, care-l punea pe același loc cu Kimon Loghi și Costin Petrescu 320, disociindu-l sanitar de Brâncuși 321, dar și a unor critici profesioniști, precum Constantin Prodan, care-l caracteriza cu o scârbă aproape princiară drept un "sculptor mic și gros de statură în contrast cu sentimentele lui de trubadur, care nu visa decât alegorii ușoare, pe care le executa într-un stil dulce"322. Sculptorul termina secția de sculptură a Școlii de Arte Frumoase
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]