2,176 matches
-
este culegerea de articole a lui Alexandru paleologu L'Occident est à l'Est (EST, București, 2001), într-o limbă franceză apprEtee, chiar guindee. Foarte critică pentru ceea ce autorul numește la suffisance occidentale, pătrunsă în același timp de un mare scepticism față de Europa apuseană pentru că valorile sale spirituale nu mai sunt prețuite în Occident, care s-ar fi mutat, cu valori cu tot, în... Est. Apare și sofismul conform căruia platon, Aristotel și alți filozofi și autori ai Antichității ar fi
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
este discordantă cu intuițiile noastre morale fundamentale despre ceea ce înseamnă să fii o ființă umană: nu există nimic intern condiției politice care să ne ceară să detestăm tortura sau celelalte crime politice oribile"10. Edward Hall crede că poate combate scepticismul față de distincția realistă între politică și dominație pe baza observației că, deși toate regimurile care au apelat de-a lungul istoriei la forme de dominație și violență au fost "într-un fel" regimuri politice, nu putem totuși spune despre aceste
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
împotriva moralismului 34. Campioanele lipsei de profesionalism sunt, fără îndoială, obiecția 4), contrazisă în mod flagrant de lucrările, suficient de numeroase și obligatoriu de cunoscut pentru orice specialist în filosofia politică, în care mai mulți moraliști au reușit totuși, împotriva scepticismului mult prea încrezător al realiștilor, să "deducă" și să indice în mod clar și precis recomandările implicate de teoriile lor abstracte și ideale pentru practica politică "reală", recomandări cel puțin la fel de "realiste" ca și cele propuse de realiști 35, și
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
19, 2 (2016), pp. 505-520. Rossi, Enzo și Matt Sleat, "Realism in Normative Political Theory", în Philosophy Compass 9, 10 (2014), pp. 689-701. Runciman, David, "What Is Realistic Political Philosophy?", în Metaphilosophy 43, 1-2 (2012), pp. 58-70. Sagar, Paul, "From Scepticism to Liberalism? Bernard Williams, the Foundations of Liberalism and Political Realism", în Political Studies (2014), DOI: 10.1111/1467-9248.12173. Sandel, Michael, Liberalism and the Limits of Justice, ediția a II-a, Cambridge University Press, Cambridge, 1998. Sangiovanni, Andrea, "Normative
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Edward Hall, "Bernard Williams and the Basic Legitimation Demand: A Defence", în Political Studies 63, 2 (2015), pp. 466-480, Enzo Rossi și Matt Sleat, "Realism in Normative Political Theory", în Philosophy Compass 9, 10 (2014), pp. 689-701, Paul Sagar, "From Scepticism to Liberalism? Bernard Williams, the Foundations of Liberalism and Political Realism", Political Studies (2014), DOI: 10.1111/1467-9248.12173, Matt Sleat, "Making Sense of Our Political Lives - On the Political Thought of Bernard Williams", în Critical Review of International Social
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
noastre, și cea "noumenală", sau adevărul transcendental, la care nu avem acces. Această analiză conduce la declararea lui Kant idealist, dar un idealist rațional. În ciuda acestei diferențe, Kant marchează o întoarcere la idealism (în Germania). Nu este de acord cu scepticismul lui David Hume și este dușman al dogmatismului religios. Are descoperiri în astronomie, în special în ceea ce privește diminuarea vitezei de rotație a pământului ca urmare a procesului de fricțiune a aerului. Scrie cartea Istoria universală și teoria cerului sau eseu asupra
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
frumos, este definită în strânsă relație cu judecata de gust. Mergând pe aceeași linie tradițională, arta este văzută ca o formă de reprezentare al cărui scop final se află în sine însăși. Însă conceptul de "artă" nu duce lipsă de scepticism prin intermediul căruia putem vedea lărgirea operei de artă ca formă de expresie liberă. De exemplu, pentru Wittgenstein 9, fenomenalitatea artei este, prin natura sa, prea diversă pentru a se admite o unificare cu scopul de a oferi o definiție satisfăcătoare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în anii Rezistenței*, de la o literatură de ruptură față de orice tradiție la identificarea cu valorile literare naționale consacrate, este reprezentativ pentru o anumită familie spirituală. Numeroși intelectuali au ajuns ca și el la crezul comunist după traversarea unei crize de scepticism din cele mai dureroase. Albert Camus a arătat prin ce anume dandy-ul - care, prin disperarea lui, amintește de Satan - îl prefigurează pe revoluționar: aceeași aspirație spre o „trăire fremetică”, același „gust al apocalipsei” (Omul revoltat). La originea acestei convertiri
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din comportarea umană, așa cum nici mecanismele guvernamentale de propagandă nu au încetat să funcționeze după moartea lui Morgenthau. Când președintele Charles Taylor le vorbea reporterilor despre grija sa permanentă pentru cetățenii Liberiei, cărora le distrusese orice mijloc de trai, respectivul scepticism pare pe de-a-ntregul justificat. Unele ipocrizii au dispărut în perioada ce a urmat Războiului Rece (de exemplu, cele ale Uniunii Sovietice legate de autoproclamatul rol de protector al oprimaților lumii), dar altele au devenit și mai exagerate, din cauza circumstanțelor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nesigur, precar și tot timpul paradoxal nu-i poate dezamăgi decât pe cei ce ar prefera să trateze superficial și să deformeze contradicțiile tragice ale existenței umane prin logica relaxantă a înșelătoarei concordii”27. Un interes național „domesticit” (căci, în ciuda scepticismului lui Morgenthau referitor la rolul rațiunii sau al științei în politică, el se referea câteodată la unul „rațional” și „științific”28) ar fi restrâns de un set de idei acceptat internațional, care ar limita expresia instinctelor de putere ale statelor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care să reflecte” acele legi. Unii critici constructiviști ai realismului politic susțin că Morgenthau și-a schimbat radical opiniile între momentele scrierii celor două cărți. De exemplu, Patomäki și Wight (2000, p. 222) interpretează opera timpurie ca o expresie a scepticismului legat de o cunoaștere științifică a lumii, o interpretare ireconciliabilă cu Morgenthau din Politica între națiuni. Dar această afirmație confundă raționalitatea predictivă cu cea prescriptivă. Morgenthau (1946, pp. 122-131) aducea argumente, în Scientific Man, împotriva încercării de a înțelege lumea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
1976; Rosati, 2000; Shannon, 2000). Când interpretările diferă, puterea celui care interpretează continuă să conteze. Scopul constructivismului realist este deci de a examina, în mod sceptic și dintr-o perspectivă morală, legăturile dintre putere și normele internaționale (vezi Loriaux, 1992). Scepticismul moral reprezintă o diferență esențială dintre idealism și realism. Idealismul recunoaște un singur ideal, o morală politică universală spre care ar trebui să aspirăm cu toții. Realismul argumentează că nu există așa ceva și, în consecință, dacă vrem să reușim, trebuie să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
păcălim singuri și să justificăm în mod rațional o acțiune, când de fapt o preferăm din alte motive. Ca atare, chiar dacă puterea nu are sens fără o moralitate politică, argumentul realismului clasic este că trebuie s-o privim totuși cu scepticism, fie că este vorba despre noi, fie despre alții, atunci când este folosită pentru a justifica puterea. Prezentat astfel, realismul clasic începe să semene cu unele variante ale teoriei critice aplicate în relațiile internaționale (vezi Ashley, 1984). Unele fragmente din The
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
implicând aprecieri subiective, iar realitatea - obiectivitate. Nu întotdeauna însă aprecierile subiective sunt false, iar aprecierile obiective - corecte. Atât miturile, cât și realitățile sunt judecăți făcute de angajați și de manageri, de sindicaliști și de patronat care implică fie îndoieli și scepticism, fie credința că adevărata influență și putere le sunt disponibile prin sarcinile lor organizaționale. Existența unor modele opuse ale participării atenționează asupra necesității evitării tendinței de absolutizare a unuia sau altuia dintre ele. Probabil că utilizarea lor alternantă și situațională
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și mai ales de măsurat. În aceste condiții, psihologii fie au renunțat, fie au așteptat ca disciplina lor să ajungă la un asemenea stadiu de dezvoltare încât să le permită studierea amănunțită a fenomenelor motivaționale. Unii autori mainfestă chiar un scepticism exagerat față de posibilitățile psihologiei în studiul motivației. Cu cât plasăm mai mult motivația în centrul dezbaterilor, # cu atât mai puțin avem impresia că știm ce înseamnă și cum să ajungem la ea. Faptul că ne punem atâtea întrebări dovedește că
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mondializării dezvăluie fără putință de Îndoială un metisaj. Decriptarea lui presupune o concepție mult mai hibridă și, În același timp, măsurată asupra imperativelor impuse de gândirea unică. Date fiind Înmulțirea și mărirea riscurilor aduse de tehno-știință, trebuie să predomine prudența. Scepticismul se substituie certitudinii argumentelor economice clasice și tinde să inducă un haos al civilizației pe care numai o paradigmă pluralistă Îl poate anticipa, Înțelege și, mai modest, gestiona cu ajutorul persoanelor direct interesate de situație. Această autonomie responsabilă se află În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a observat Raymond Boudon, „teoriile ce conduc la concluzia că toate opiniile trebuie respectate și tratate după principii egalitare, ba chiar considerate echivalente, tind să devină obiectul unei atenții selective și să fie reținute cu prioritate” (Boudon, 1994, p. 36). Scepticismul radical este prin urmare puternic Încurajat: „Dacă există doar etno-adevăruri și etno-valori, etica, estetica și epistemologia pot fi tratate ca simple iluzii” (ibidem, p. 38). Putem, În plus, din această perspectivă, să ne Îndoim de necesitatea relațiilor interculturale, care pot
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
însă Republica lui Platon, văzută drept model al utopiei social-politice, și Utopia lui Th. Morus, model al utopiei literare moderne în varianta socială, la care se adaugă Noua Atlantidă, a lui Francis Bacon, paradigmă a utopiei literare în varianta științifică. Scepticismul ce caracterizează principalele curente de gîndire ale secolului al XX-lea aduce cu sine o scădere semnificativă a numărului de scrieri utopice, practic utopia lăsînd locul distopiei. Studiile referitoare la utopie pun în evidență faptul că aceasta reprezintă materializarea unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
faptele, trebuie să ajungă la concluzia că originea tuturor erorilor, ca și a tuturor crimelor istoriei, este autojustificarea. Or, principiul esențial al Revelației biblice este tocmai că nimeni nu este drept. Că toți sunt păcătoși: aceasta este dogma păcatului originar. Scepticismul istoricului se întâlnește cu pesimismul profetului. Interpretarea biblică a istoriei nu este o teologie în plus care s-ar adăuga celorlalte. Este denunțarea oricărei teorii umane a istoriei. Ea arată că istoria nu-și găsește sensul decât în misterul omului
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
o versiune a Apocalipsei care se ocupă obsesiv de sfârșit, fără niciun fel de așteptări legate de un proaspăt început.17 În locul ideologiilor moderne sau al "Marilor Narațiuni" rămâne un vid ideatic pe care frânturile postmoderniste viciate de relativism și scepticism nu-l pot umple. Chiar și istoricitatea existenței umane este relativizată, truism explicat de Derrida, pe urmele lui Jan Patocka, prin refuzul acceptării responsabilității, aceasta fiind acceptată numai de "acela care are credința că istoria contează"18. Odată cu dispariția "cortinei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
națiune, fiecare comunitate aplică propriile modele de comportament, condiționate de istoria lor, și le reproduce de la o generație la alta. Noi, cehii, am primit ca dotă o prudență maximă, o mare teamă de schimbări, lentoare, teamă de sacrificii, expectativă și scepticism ș...ț Pe scurt, cehii ezită timp îndelungat, așteaptă momentul propice, dar apoi fac ceea ce e de făcut, în măsura posibilului și fără să consimtă la mari sacrificii“. Sună a muzică familiară?... Și tot Havel explică: „...Trebuie să fii naiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
în general și în Biserică în special (Listhaug, Wiberg, 2005; Dogan, 1999; Mishler, Rose, 1997), vârstnicii acordând credibilitate mai mare instituțiilor, în timp ce tinerii sunt mai critici. De asemenea, educația joacă un rol în acordarea încrederii instituționale, gradul de educație crescând scepticismul față de activitatea instituțiilor. Dogan (1999), Sandu (1999), Tufiș (2007), Mishler și Rose (1997) arată că încrederea în biserică se regăsește mai ales în rândul celor cu educație scăzută. Similar, Listhaug și Wilberg (1995) și Dogan (1999) demonstrează faptul că femeile
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
mult mai multă decât filmul lui Dan Alexe Într-o epocă ale cărei turbulențe interetnice Dan Alexe le cunoaște prea bine ca jurnalist, filmul său vine cu niște personaje care ni se prezintă așa cum sunt, cu răutăți, viclenii, prejudecăți ori scepticisme, făcându-ne mai ușor să înțelegem de ce oamenii nu pot trăi în prietenie, dar și că, așa cum se vede din film, prietenia poate fi mascată de o dușmănie asumată de ambele părți. Aș pune în același coș și filmul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
culturi de celule și de țesuturi in vitro prin care s-a dovedit că unele medicamente precum herbimicina și staurosporina prezintă acțiune antiproliferativă față de celulele tumorale în care sunt exprimate activități tirozinkinazice. Din păcate, de la început a existat un oarecare scepticism asupra succesului unei asemenea strategii terapeutice, generat de toxicitatea pe care o pot avea asemenea inhibitori kinazici bazată pe inhibiția numeroaselor ținte kinazice, dintre care unele sunt esențiale în desfășurarea proceselor metabolice normale, asemenea inhibitori acționând inhibitoriu și competițional la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
german a cărui lucrare de bază, "Critica rațiunii pure" devine biblia filosofiei moderne. Rațiunea, împreună cu experiența, trebuie privite dincolo de greșelile filosofiei tradiționale și ale metafizicii. Critică filosofia speculativă, ce transformă obiectele din afara experienței în suportul unor teorii inutile. El rezistă scepticismului lui David Hume ("rațiunea este sclava pasiunii") care vede dorința, și nu rațiunea, ca fiind guvernator al minții. Kant consideră categoriile elaborate de el ca formând structura înțelegerii lumii și a legilor ei. Rațiunea este sursa moralității. Mintea formulează în
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]