1,949 matches
-
așteaptă. Când acolo! sub o faclă Doarme-un singur rege-n raclă. {EminescuOpIV 294} VIS Ce vis ciudat avui, dar visuri Sunt ale somnului făpturi: A nopții minte le scornește Le spun a nopții negre guri. Pluteam pe-un râu. Sclipiri bolnave Fantastic trec din val în val, În urmă-mi noaptea de dumbrave, Nainte-mi domul cel regal. Căci pe o insulă în farmec Se-nnalță negre, sfinte bolți Și luna murii lungi albește, Cu umbră împle orice colț. Mă urc pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ram Și un miros venea adormitor. Astfel ades eu nopți întregi am mas, Blând îngînat de-al valurilor glas. Răsare luna, -mi bate drept în față: 10Un rai din basme văd printre pleoape, Pe câmpi un văl de argintie ceață, Sclipiri pe cer, văpae preste ape, Un bucium cântă tainic cu dulceață, Sunând din ce în ce tot mai aproape... 15Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii Părea c-aud venind în cete cerbii. Alături teiul vechiu mi se deschise: Din el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pură întâmplare. Faptul a fost povestit chiar de savant: O picătură de apă de la robinetul din baie căzând pe degetul său pus în calea ei - în loc să-și urmeze căderea - s-a prelins pe deget. De aici... cu mult studiu și sclipire de geniu, a formulat teoria „Efectului Coandă”. Privind cultivarea viței de vie de către strămoșii noștri geto-daci ai vreo informație? Uite ce spune Strabon: „Lăsând la o parte trecutul îndepărtat al geților, întâmplările din vremea noastră sunt următoarele: Ajungând în fruntea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
că s-au sfârșit drumețiile noastre, care, drept să-ți spun, credeam că vor ține o veșnicie! Nu-i bai, dragă prietene. Mai găsim noi niscai pricini s-o luăm din nou la picior... Ieșeanul a privit către mine cu sclipire de lumină în ochi, semn că în sufletul său a renăscut speranța că vom mai hălădui pe ulițele sau în jurul cetății Iașilor... ... Și lăutarii se întrec în a pune în cântec tot harul pe care l-au primit - cu dărnicie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sau că scriitorii ar trebui să meargă la strung ca să învețe să scrie poeme - nu ar trebui să fie luate prea în serios. în schimb, cabotinism era în el cât cuprinde, așa cum a fost și-n Wagner, de pildă, pentru că sclipirea de geniu pe care o poate avea un artist nu e niciodată suficientă ca să acopere o viață întreagă, și de aceea în multe momente ea e diluată, mimată, contrafăcută de el. în orice caz, autorul Elegiilor corespunde unui model literar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mentă. Traian scrie de fapt veșnic o singură poezie, așa cum același motiv se repetă, cu anume iregularități, într-un covor persienesc. Simbolismul și modernismul acestei poezii sânt de suprafață, fondul ei rămâne oriental, de gazel sau de sure din Coran. Sclipirea din loc în loc a textului o dau, ca niște paiete presărate peste tot, comparațiile. Traian este un mare maestru al comparației, de cele mai multe ori neașteptată și cu ceva emoționant. "Unu, doi, trei sau..." este o carte pentru copii și oameni
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cotloanele lor cele mai întunecoase. Un mic desen animat îi arată pe microbii înspăimîntați fugind în debandadă din fața dezinfectantului miraculos. Atinși de aburii lui, ființele caricaturale se umflă și pleznesc ca niște mici petarde. Porțelanul closetului sclipește apoi seducător, și sclipirea e însoțită de un "ding!" de clopoțel. ,Vin americanii!"* Când primele imagini care prezentau aterizarea masivelor avioane de transport americane pe aeroportul din Constanța - cel mai important port românesc la Marea Neagră - au fost transmise la televiziune, românii au trăit sentimentul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fie reușit, trebuie să aibă construcție, personaje rotunde, o poveste, stil, unitate și mai știu eu ce alte trăsături de teorie literară. Sânt poate, bune și acestea, dar eu cred că reușita unei cărți stă în astfel de momente de sclipire extraordinară, dincolo de care vezi spectacolul unei minți adevărate, a unui om adevărat, de o inteligență nesfârșită. Proust are-n romanul său zeci și sute de pagini plicticoase, salvate deodată, din loc în loc, prin cîte-o frază de-o frumusețe paradoxală în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
plăci de cositor. Zidul palatului regesc, despărțind palatul de tot restul orașului, era clădit pe buza colinei rotunde și în foile de aramă care aruncau spre uliți lumina soarelui sau a lunii erau încrustate stele și sori de oricalc cu sclipiri de flăcări vii și semnul Zeului Apelor: o amforă din care curgeau apele în valuri, tăiată cu meșteșug dintr-o piatră sticloasă și albastră ca apele mării liniștite. Iahuben se uita cu încîntare la toată această priveliște pe care înainte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și încă negru! strigă el. Alt preot căută să-l liniștească: - Ai să-ți găsești destule în Ta Kemet. Ce preț mai putea să aibă fără Tefnaht?! Dar bătrânul, care simțise de unde izvora ciuda fiului Zeului Apelor, zise cu o sclipire răutăcioasă în ochi: - Femeile sunt totdeauna ciudate, iar șarpele acela avea mintea scăpărătoare și trupul frumos. Și nici nu mai era rob: ai uitat că toți robii, și chiar soldații îl credeau zeu! Preotul Zeului Apelor socoti că era mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ori să-i spună ceva. Neîndrăznind până la urmă, mohorât de sfiiciunea care-l încurca, plecă la gară, după ce văzu școala și ferma. Ioan îl însoțise, ghicind că tata îl voia întors la Mateuți, dar n-o putuse spune, fiindcă sclipirea din ochii lui, pe când îi arăta sălile de clasă, îi anulase înainte de a-l începe, discursul pregătit încă din tren. În acea zi băiatul fu tulburat, nu era obișnuit cu tata în postura de om stânjenit, nesigur pe el. Și
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cercetându-mi testiculele și partea interioară a pulpelor, se pare că e o eczemă. — Eczemă! Dar aici... adică, o eczemă se face pe spate, pe brațe sau pe față... dar nu acolo... Ochii lui Rossi se măresc posomorâți și o sclipire de dezgust apare evident În ei. — Eczema poate apărea oriunde. Nu există nici un semn că ați mai avea și altceva, cu siguranță nu o boală venerică. Băga-mi-aș pula, io mă dezintegrez bine-mersi aici și puțoiu ăsta nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de treabă. Imaginea lesbienelor din spațiu e Încă vie În mintea mea și Îmi dau drumu repede. În timp ce-mi pun echipamentul o Întreb dacă vrea să facă bani ca lumea. — Deja Îi fac, spune ea cu aroganță, da sclipirea de lăcomie calculată se aprinde În ochii curvei, iar când mă Întorc În camera mea de hotel vine și ea cu mine după ce și-a terminat tura de dimineață. Da, e scumpă, mai ales o zi Întreagă, dar pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să se Înnegrească și să se scofâlcească pe margini. Mâinile mi se strâng pe mânerele balansoarului. La un moment dat, dorința mea de a-l smulge din flă0000 pune mai mult combustibilspre el, dar din fericire Întregul pe foc Bruce000000000000000000timile sclipiri de jăratic, iar eu mă simt În același timp și (mai mult cărbune 00000 mai mult)ângrețoșat de experiența asta. cărbune negru, jegos. Ăsta a fost combustibilul. Mănâncă În nici un caz nu mai pot sta singur. Merg cu mașina prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
parcă pe furiș, rușinat, ploaia măruntă fiind doar complicele țiganului sordid ce mînă o cotigă gata să se dezmembreze, trasă de-o umbră de cal, numai piele și oase. O clipă doar, cîte-un ochi Înlăcrimat zărește sau poate doar Închipuie sclipirea alb-albăstrie a oțelului lustruit de atîtea brazde Întoarse. Imagini legate organic SÎnt unele poeme construite În jurul unui Înțeles pe care l-aș numi organic. Legătura Între imaginile juxtapuse este una care se continuă firesc prin schimbare, așa cum Întrun organism există
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
actanțiale și, evident, modificările în raportul enunț-enunțare. În sfârșit, trebuie să mărturisim că ne-am apropiat de textul publicistic arghezian cu prudența detectivului nerutinat și neconvertit încă la dogmatism metodologic, alunecând pe firul textului, lăsându-ne seduși de atmosferă, de sclipirea unui cuvânt ne-potrivit, de contorsiunea frazei, de brutalitatea, uneori pe dedesubt catifelată, a expresiei etc., fiind mereu ispitiți să reconstituim gestul din spatele cuvântului, să ajungem la spiritul lăuntric nu al ideii, ci al ideologiei (idea-logos) poetului-pamfletar. 2. Polemica și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este cadoul involuntar făcut de peliculă pânzei, contrariul fără replică posibilă. După care vor veni, culme a vicleniei, parodiile, pastișele și deturnările hiperrealismului. O ironie oarecum prefăcută, care-l învinge pe concurent la propriul său joc printr-o suprareprezentare a sclipirilor fotogenice. Strălucită accelerare. Până la apariția numericului și a imaginii virtuale, care va schimba din nou datele. Până atunci, "trăiască artistul!". Prăvălia a luptat din răsputeri împotriva marilor magazine "fără minte și suflet". Matisse estima că înregistrarea fotografică "perturbase mult imaginația
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru că-l banalizează. Ea este timpul care trece și timpul meteorologic, nu cel care cristalizează și se ordonează, "dobândit pentru totdeauna", ca la Tucidide. Amăgire sau fericire? Amândouă deodată, poate. Cinemateca păstrează un patrimoniu de emoții, I.N.A. un stoc de sclipiri. Altfel spus: între două imagini identice, cinemaul are nevoie de legătură, dar televiziunea câștigă la puzzle. Primul trebuie să monteze imaginile pe care cealaltă se poate mulțumi să le juxtapună. Imaginea proiectată se supune unei logici de totalizare, imaginea difuzată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în timp ce se petrec ne dă sentimentul de a citi lumea ca pe o carte deschisă. Coincidența faptului și a imaginii lui ne împinge să confundăm harta cu teritoriul. Aceasta ar fi halucinația-limită a erei vizuale: confundarea vederii cu cunoașterea, a sclipirii cu iluminarea. Inerența adevărului față de obiectul său, anulare a ocolișurilor răbdătoare prin abstract, este iluzia epistemologică specifică videosferei. Instantaneea adequatio rei et imaginis scurtcircuitează lenta și complexa adequatio rei et intellectus, care se învață în principiu la școală. Or, preotul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din dramaturgie. "Dramaturgia alogică, scrie el, are drept scop să ridiculizeze legile noastre cele de toate zilele și să demaște minciuna profundă a logicii matematice sau chiar a dialecticii. În același timp, alogica va servi pentru a arăta miile de sclipiri ale unui creier uman care gândește un lucru și spune altul și care sare de la o idee la alta fără cea mai mică aparență de legătură logică." Yvan Goll revendică, ca și Apollinaire, această "dramaturgie alogică" din cerința de adevăr
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se arunce și să sfâșie... Anton, prins nepregătit, pentru o clipă se crezu pierdut, și fiori de gheață îi cuprinseră întreaga ființă. Cu razele lunii în față, lupoaica apărea înspăimântător de clar. Ochii îi ardeau ca doi cărbuni, blana avea sclipiri argintii, luciul palid al colților deveniseră, strălucitori. Pădurarul se uită adânc în ochii fosforescenți ai animalului. Și, pentru o clipă, i s-a părut că-l recunoaște în ochiul de geam, în noaptea aceea fără sfârșit, când s-a născut
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai prelung frânse tăcerea codrului sfâșiind de jale, parcă, sufletul lumii. - Doi! ..zise boierul, abia șoptit, către pădurar. - Ș-o găsit perechea... murmură Anton. Din copaci, în tăcere, cădeau frunze uscate de pe crengile sure de promoroacă, spulberate de vânt cu sclipiri în razele lunii. Dar, liniștea codrului fu frântă de un alt urlet, parcă altfel ca celelalte... - Trei... numără moșierul, tot mai înfricoșat, și fără să vrea își încleștă mâna pe patul armei. - Sunt în haită! murmură stăpân pe sine pădurarul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe labele de dinainte și cu cele de dinapoi încordate, gata să se arunce. Părea, parcă, nehotărât, pe care să-l atace întâi. Cu razele lunii în față, lupul apărea înspăimântător, ochii îi ardeau ca doi cărbuni aprinși, blana avea sclipiri argintii, iar luciul palid al colților Anuca, fata pădurarului 157 deveni strălucitor. Moșierul ca împietrit, simți că-l ia cu frig, fiori înghețați îi scuturau spinarea... Gânduri cumplite îi năpădiră mintea. Pentru o clipă se crezu pierdut, chiar cu Anton
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să fie, dacă știam că nu îți trebuie decât o ceașcă de ciocolată, n-aș mai fi pus-o pe Darcey să zboare până aici, zise Tish. M-aș fi întors și-așa, se grăbi să spună Darcey zărind o sclipire de lacrimă în ochii mamei sale. Nu te-aș fi lăsat să te descurci singură. Apoi se întoarse spre surorile ei și le întrebă: Ați auzit vreo veste de la tata astăzi? Minette le privi și ea cu interes. — Deci? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
zâmbi și îi spuse că sendvișul cu pui a fost minunat și că tarhonul chiar îi scotea în evidență aroma, iar el fu uluit s-o audă recunoscând acest ingredient. Mai era captivat și de zâmbetul ei larg și de sclipirea din ochii ei albaștri. Așa că îi oferi slujba, întrebându-se în același timp în ce naiba se băga. Ei nu îi păru rău că a acceptat, cu toate că era o nebunie. N-ar fi câștigat nici pe departe cât îi trebuia ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]