1,649 matches
-
pe malul stâng al aceluiași Prut și care a așteptat doar modificarea regimului hidrografic al râului, consecutivă construirii barajului de la Stânca, pentru a invada zona, eliminând arborii autohtoni, stejarul, plopul, salcia. Într’adevăr, vin “americanii”, dar nu strică să-i “scotocim” la vamă. “Radiosfera”, 6 mai 1996, ora 12,43 80. Râul, stație de epurare naturală “Omul sfințește locul” spune o vorbă românească. Omul la singular, căci unul sau oricum doar câțiva sfințesc locul, și au ce, Întrucât oamenii, la plural
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și arunca în găleata de pe masă, o sumă foarte mare de bani (pe care după festivitate, o lua de obicei înapoi) și electriza astfel adunarea. După fiecare anunțare cu glas tare, orchestra intona melodia „mulți ani trăiască”, iar mesenii, se scotoceau prin buzunare ca să mai adauge ceva la plicul cu bani destinați ca dar de nuntă, și care urma să fie anunțat cu glas tare, cu suma și numele donatorului. Trebuiau să evite de a intra în gura lumii ca zgârciți
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
după aia, seara, dau o raită iarăși pe la frigider. Când-colo, dovleceii mei... nu mai rămăsese nimica din ei. Mă duc la cumnată-miu’, mă, tu i-ai halit? Dă unde? Ia mai uită-te odată, că acolo trebuie să fie! Scotocesc io iară și, într-adevăr, să mă bată Moș Crăciun dacă mint, era undeva, în fundul raftului, o cutiță de conserve mică al dracului. Bag-seamă că strachina cu dovlecei intrase la apă sau, cum se zice, se contractase de la frig. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Să zicem că textul are mecanismele sale și e nevoie să dai de acel mecanism și apoi realitatea se coagulează, singură se scrie. Se bulucește acolo. Cuvintele cheamă realitatea. De unde să știu io că are 46 de ani. Trebuia să scotocesc în arhivele primăriei. Asta e ciudățenia literaturii, să se potrivească, textul să cheme fapte de viață care să se plieze perfect. Uneori, textul se scrie din proprie inițiativă. Cuvintele atrag realitatea. Cu cartea aceasta s-a întâmplat ceva ciudat. Faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dimineața, dacă mai vezi ici-colo câte o grămăjoară. Numai până la ora nouă însă. La a cincea dispariție, s-au sesizat toate organele și strada s-a umplut de polițiști, ziariști și obișnuiții amatori de borduri la mâna a doua. Au scotocit prin case, dar bordurile s-au evaporat. Ici-colo, câte o gospodină care ține pe ele oala cu ciorbă la răcit sau câte o privată cu borduri în loc de tron. Primarul e scandalizat, poliția ridică din umeri, fabricantul de borduri pune muncitorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
gospodăriile oamenilor. „Cotele obligatorii” în produse cerealiere și animale ce ne-au fost impuse ca despăgubiri de război nu se mai terminau. Oamenii noului regim s-au văzut nevoiți să ridice tot ce ce se mai găsea prin gospodăriile oamenilor scotocind prin pivnițe și prin podurile caselor fără să se uite că în urma lor rămân plângând copii înfometați. Dacă ar fi fost părintele, poate l-ar mai fi ajutat cu ceva. În aceste condiții, băieții au fost nevoiți să plece care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a fost deschisă. Mă gândeam la acele fire de păr rătăcind solitare în trenuri prin țară. Un fir de păr negru de la Edgar, unul blond de la mine. Unul roșu de la Kurt și Georg“1. După ce o haită întreagă de securiști scotocise locuința prietenului meu Rolf Bossert și-l jefuise de toate manuscrisele și scrisorile, Bossert a luat foarfecele, s-a dus tăcut la oglinda din baie și și-a tăiat smocuri mari din păr și din barbă. Era cu puțin înainte de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Nu știam ce intenționează mama să facă. S-a apropiat de borcanul care fusese cândva plin cu untură, dar care acum era gol, conținând ici-colo vagi urme din alimentul care se terminase, fiind pitite doar jos, în spațiul greu de scotocit format din peretele vertical și baza recipientului. Ținea borcanul cu mâna stângă în timp ce cu dreapta urmărea linia cercului de la baza borcanului, încercând să strângă măcar o lingură din prețiosul aliment. Mă uitam la mama cu câtă atenție și migală, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cuvinte, ea vine așa cum este. Sentimentul trebuie să fie calitativ și nu cantitativ. Atunci când unul iubește și celălalt urăște se pot considera într-o cascadă urmând ca valurile ei să îi salte și să îi arunce pe un tărâm necunoscut. Scotocind prin cenușa trecutului nu mai găsi nici un cărbune teafăr, deși căsătoria lor fusese puternică precum Titanicul, iar avertizările fuseseră ignorate. Curcubee frânte gâtuiau iubirea sub tăcerea paharelor, aruncând-o în prăpastia îndoilelii, într-un hău deschis, acolo unde amândoi sufereau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să afle vreodată? Frigul din ea se accentuase, iar mâinile de mamă veneau încălzindu-i imaginea lui închipuită, căutândul cu sufletul încercat de multă durere. La început i se păru o glumă că nu-l întâlnise, dar era ceva real. Scotocise toate culoarele, toate spațiile din incintă și din exterior și întâlnise toate persoanele de ordine și călătorii care așteptau. Dacă ar fi dorit cineva să staționeze mai mult decât era necesar, erau legitimați, iar în cazul în care stăteau neregulamentar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de-a lungul timpului, unii - figurine pitorești din Huși. Altminteri, harul de portretist al lui Costache Olăreanu se vădește încă din adolescență, când, elev fiind la Liceul „Cuza Vodă” din Huși, purta corespondență cu Mircea Horia Simionescu, colegul de la Târgoviște. Scotocind prin averea lăsată bibliotecii din Huși, cu ajutorul lui Constantin Donose, am dat și de un dosar cu articolele publicate de autor în 1972, în Tribună școlii, la o rubrică pe care a susținut-o, din primăvară până-n toamnă, ca să-l
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
toate lucrurile sunt “pitorești“. — Acum, încotro? zice Luke, în clipa în care ajungem la altă mică intersecție. — Ăă, cred că aici sigur trebuie să faci stânga. Vreau să zic... dreapta. Nu, am vrut să spun stânga. Mașina virează, iar eu scotocesc în geantă după invitație, ca să verific adresa exactă. Sir Gilbert și Lady Cleath-Stuart speră că vor avea plăcerea de a vă avea drept oaspeți... Mă uit ca vrăjită la scrisul elegant, cu înflorituri. Dumnezeule, tot nu-mi vine să cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu ajungem nicăieri. Deci, spune-mi... ai vreo idee cu ce te îmbraci la nuntă? — Cu ceva călduros și colorat, zice Caroline, luând un poncho gros, roșu cu galben. — Îhmm... Nu sunt așa de sigură că ar fi extrem de adecvat... Scotocesc printre jachete și rochii și, deodată, zăresc o fulgurare de mătase de culoarea caisei. Ooo! Ce frumos. Mă chinui s-o trag afară și... nu-mi vine să cred. E de la Balenciaga. — Cu asta am plecat în luna de miere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu mâini roșii, bătute de vreme, a căror vedere îmi strânge inima, de fiecare dată. Cred că îmi mai vine, ce crezi? Stai așa, trebuie să fie și o pălărie pe aici pe undeva.... Lasă compleul jos și începe să scotocească printr-un raft. Cred că... ești foarte fericită că Suze se mărită, zic, ridicând o oglindă de mână emailată și uitându-mă la ea. — Tarquin e un scump. Se răsucește pe călcâie și se bate ușor peste nasul vag coroiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ăă... ai putea pur și simplu să... cumperi ceva. Poate. — Fără listă? Elise se uită la mine alb. Păi, și ce să-ți iau? — Nu știu! Ce vrei tu! Râd, ușor jenată. Să zicem un... toaster? — Un toaster. OK. Elise scotocește în geantă, după o bucată de hârtie. Ce model? Habar n-am! Am zis și eu, așa, primul lucru care mi-a venit în cap! Elise, zău, ai putea... nu știu... să-mi iei ceva de la Hong Kong. — Ești înregistrată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
le luase, era clar. — Și n-ai putut să faci nimic? zic, absolut șocată. — A, ba da. Am chemat poliția. Bărbia i se încordează, în timp ce își încheie nasturii rochiei. S-au dus și au luat-o la întrebări, i-au scotocit și apartamentul. Dar n-au găsit nimic. Evident. Îmi zâmbește un pic ciudat. Și pe urmă a aflat Bill. Și a făcut plici. S-a dus la poliție și le-a spus... ei, nu știu exact ce le-a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
noi. — De ce anume? — De tricourile astea noi. Nu sunt cool de tot? Ia încă unul și i-l dă acesteia. — Vă rog mult să mi le dați înapoi... zic neajutorată. — Ăsta e foarte simpatic! Acum s-au apucat amândouă să scotocească prin tot stativul cu degete grăbite, și bietele tricouri nu mai rezistă la atâta presiune. Tivurile încep să se destrame, sclipiciul și șnururile de ștras încep să se desprindă, și paietele se scutură pe podea. — Oops, s-a desfăcut cusătura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în fiecare zi, nu? Probabil că e unul din lucrurile alea care par mai groaznice decât sunt de fapt. Cum e și examenul auto. — O, Doamne. Suze se crispează toată. Iar m-apucă. — OK! Stai așa! Extrem de alarmată, încep să scotocesc printr-o pungă de plastic. Poftim! Suze deschide ochii cu greu și rămâne mirată când scot din pungă o cutiuță elegantă în celofan. — Bex... ce faci, mi-ai luat parfum? — Cică uleiul de iasomie îți ușurează durerea, zic precipitat. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
telefonul ăla nenorocit! — Dacă vrei ca acest copil să se nască în condiții normale, îmi spune moașa, eu zic c-ar fi bine să suni unde zice ea. Hai, scumpete, sună! se bagă și femeia în halat roz. — OK! OK! Scotocesc în geantă după mobil și formez numărul. Sun. Gata, Suze, poți să te duci! După ce te aud spunând ce trebuie să spui! Respiră adânc, ca să acoperi durerea... — Alo! îmi ciripește vocea lui Robyn în ureche. Aud cumva clopote de nuntă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și cadourile. Când singurul lucru care contează este ca Luke să vrea să fie cu mine, și ca eu să vreau să fiu cu el. O, Doamne, cât de proastă am putut să fiu... Începe să-mi sune mobilul și scotocesc repede în geantă, cuprinsă brusc de speranță. — Luke? — Becky! Ce naiba se întâmplă? Glasul lui Suze îmi sfredelește urechea, și aproape scap telefonul de spaimă. Tocmai m-a sunat Michael Ellis! Zice că te măriți la New York! Bex, nu-mi vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
foarte greu or cei care trăseseră realmente cu arma Înspre pieptul inamicului nu mai aveau inhibiții prea mari. De aceea, posibil, armata apelase la Prefectură Fălciu iar aceasta la Poliția Huși, cea care era În stare dar și Îndreptățită a scotoci prin oraș după rezerviștii foști răniți. Iată ce scria În adresa nr.10.677/17 noiembrie 1877: „Conform Ordinului telegrafic ce am primit dela Domnul Ministru de Interne, vă invit a lua urgente măsuri ca toți soldații convalescenți ori cu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
până acasă, iar eu rămân discutând cu Alfonso. Discutăm despre toate, iar la un moment dat mă privește și zice: „Un șaman adevărat nu face niciodată ceva împotriva voinței cuiva”. Rămân blocată până apare Jose urmat de un camion, șoferul scotocește după un cablu, ne amarează și pornim cătinel pe drumul către casă. Odată ajunși, povestim aventurile, mâncăm, apoi fetele încep să se pregătească pentru plecarea plănuită pentru dimineața următoare. Ne-am împrietenit la cataramă săptămâna asta și plănuim să ne
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
noastre de televiziune erau jalnice, șoselele pline de gropi și autocarele ca vai de ele... Eram însă fruntași pe ramură la băgat mâna cât mai adânc în buzunarul clientului, în șicanarea și enervarea acestuia, care începea de la frontieră cu vameșii scotocind minute în șir prin bagaje, în așteptarea "ploconului" obișnuit. Cam așa stăteau treburile, și mai stau din păcate și acum! România are potențial turistic și fiind așezată în centrul Europei poate fi o destinație pentru ceea ce se cheamă "turismul repetat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
arhitectura populară", obținută prin relații "personale" de la Agerpres, cumpărasem câteva sute de timbre pentru a putea aranja o expoziție filatelică și de la pictorul Ion Tițoiu, cu care călătorisem împreună până la New York, primisem cadou 25 de lucrări de gravură în culori. Scotocind prin Consulat, am găsit o comoară într-o cutie de lemn prăfuită, depozitată într-o magazie "sub scări" o expoziție de grafică cu nume unul și unul, începand cu maestrul Marcel Chirnoagă, rătăcită pe la Rio de cine știe când. Aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
suntem canibali, dac) nu cumva vampiri. Ilustratele au culoarea galben-Închis a strugurilor mușcat, dar În rest nu sugereaz) nimic comestibil. Aleg o ilustrat) tip)riț) Înainte de vremea lui Hitler, reprezentând evrei rugându-se la Zidul Plângerii. Silk, care este colecționar, scotocește prin gr)mezile de ilustrate f)r) prea mare valoare, În timp ce proprietarul grec ne face o expunere despre marea tradiție elen) a libert)ții, vorbind despre Miltiade și Pericle că și când aceștia ar fi tr)it aici, dup) colț
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]