4,125 matches
-
dintr-un orizont existențial, altul, activ în diapazonul contestării politice. Florin Faifer Constantin Popa Regulamentul de bloc Citindu-se această curioasă piesă la Cercul de lectură aș Secției de dramaturgie, n-a fost nimeni care să nu fie atras de scriitura alertă ca și citirea de altfel -, de gradația ingenioasă a conflictului, de culoarea ei, iar unii de semnificația ei parabolică ieșind din cheia realistă. Intruziunea dezinvoltă a vecinilor de bloc, diapedeza lor nestingherită, ocupația amabilă și împăciuitoare la care se
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
gînduri mi-au fost provocate, evident, de textul lui Constantin Popa. Un text dens și neliniștitor, ca o sirenă în noapte. Un text ca un oftat profund, după care ai nevoie de aer. Un text polifonic ca mesaj și ca scriitură dramatică. Un text ale cărui litere îți rămîne înfipte în memorie, ca niște ace reci și febrile, multă vreme după lectură... A freamăt... A neuitare. Ovidiu Lazăr *** Stau și mă gândesc cum să fac această operație matematică: să scad din
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
eroina însăși, care devenise între timp propagandistă, este socotită reacționară și are de suportat consecințele. Textul romanului se transformă însă până la urmă într-o canava pe care se brodează tabloul tradițiilor satului românesc. Comentatorii francezi ai cărții au semnalat frumusețea scriiturii și au considerat romanul o „mină de cultură tradițională, țărănească literalmente pasionantă”, subliniind importanța paginilor despre etosul satului românesc tradițional. În replică la discursul oficial din România anilor ’80, care socotea dispărute vechile practici magico-religioase, A. constată în studiul Mourir
ANDREESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285352_a_286681]
-
titlul general Neuitatele plaiuri natale, un volum de poezie și, împreună cu soția sa, Silvia Antonescu, unul de proză. Încă de la debut, scriitorul a încercat versul și proza, cultivând apoi ambele genuri, dar cu rezultate diferite. Deși firescul mișcării și fluiditatea scriiturii sunt notabile, autorul, care insistă în direcția realismului psihologic, nu are propriu-zis instinct epic. O proză cu tente poetice, umoristică și fantezistă, ar fi convenit acestui scriitor cu înclinații calofile. Descriptivismul, ușor spiritualizat, domină începuturile poetului. Tematica tradițională caută relieful
ANTONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285387_a_286716]
-
și se poate spune chiar că a alimentat-o. Supraevaluat cândva, ignorat ulterior, A. este o personalitate controversată. Om cultivat, inteligent, nu lipsit de rafinament, de talent literar și, mai ales, de talent publicistic, cu ușurința formulării pregnante, cu o scriitură deseori atractivă sau antrenantă, frizând pe alocuri kitschul, dar vădind întotdeauna resurse să-l evite de fapt, a manifestat o deosebită disponibilitate de a practica, cu dezinvoltură, diferite genuri (poezie, reportaj, eseu, proză, teatru). Un artizan al scrisului, mai degrabă
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
sunt orientate decisiv spre spațiul culturii și că diversitatea punctelor de vedere critice răspunde, poate, într-un fel perspectivei postmoderne a autorului, ce înlătură barierele dintre real și livresc, practic și teoretic. Optând pentru libertatea de expresie oferită de o scriitură fragmentară și voit nesistematică, A. abordează în chip personal o problematică familiară eseisticii noastre interbelice, fascinată de cultură, în pagini care evită ariditatea erudiției prin efervescență juvenilă. Vocația creatoare o împlinește pe aceea de teoretician: A. include, în Semnele timpului
ANTONESEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285392_a_286721]
-
se face remarcat prin proze scurte precum cele reunite în volumele Lună beată (1962) și prin romanul Liniștea (1965). Principalul său filon epic rămâne însă lumea riturilor de trecere de la copilărie la adolescență, pe care A. o reface în planul scriiturii cu o justețe și o delicatețe nu lipsite de accente de umor fin. Romanul Seri albastre are meritul de a nu se cantona în selectarea eroilor din medii „sănătoase” (iar dacă nu-i evită, în schimb îi prezintă verosimil și
ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285386_a_286715]
-
din care își nutresc tensiunea discretă cele mai bune piese ale celor patru volume de versuri. Cu Adio Kap Blanck (1997), A. își testează abilitățile jurnaliere. Rezultatul testului e pozitiv, mai cu seamă în linia tomnatic-inițiatică, bine servită de o scriitură alertă și de un fin spirit de observație. SCRIERI: Ascunsa ninsoare, București, 1978; Supunerile, București, 1982; Fluturele de diamant, București, 1986; Amintiri din pădurile de miconiu, București, 1991; Adio Kap Blanck, Galați, 1997. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Poeți, ARG, 1978
ANTONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285395_a_286724]
-
materialul de viață îi aparțin în mare măsură. Cel dintâi conține proză scurtă, variată ca structură și atmosferă. Personajele și conflictele din nuvelele Cireșul lui Lucullus, Răsplata lui Criton, Răzbunarea lui Arghir și Ochiul diavolului ilustrează epic o idee, totuși scriitura îngrijită, finețea privirii, prospețimea descripției le detașează de proza vremii. Rețin atenția Umbra casei și Scrisoare veche, în care ficțiunea abia dacă modifică pasta autobiografică, și Spovedanii, unde, în forma jurnalului intim, se detaliază un proces reflexiv subtil, caracterizând un
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
doar pe scena reală, ci și pe cea imaginară, mai exact pe scena literaturii. Ca și cum nu ar fi fost suficientă oscilația dandylogilor Între realitate și mit, deruta e sporită de apariția unei puzderii de personaje dandy, ba chiar a unei scriituri dandy În romanele, povestirile, memoriile, jurnalele a numeroși autori, din primele decenii ale secolului al XIX-lea până În zilele noastre. În consecință, alte nuanțări ale tipului și stilului dandy, alte aproximări (prin extensia ori restrângerea sensului); cât să i se
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
adresă ultimă este umanitatea. Constrânse la o concizie maximă, „medalioanele” animaliere beneficiază de un limbaj sugestiv, colorat, și de o ironie bine disimulată, dar nu mai puțin tăioasă. Ultima carte a lui D., Esthera (1995), e un roman cu o scriitură modernă, polifonică: narațiunea istorică, inspirată din Biblie, dar și din documente istorice, care sunt completate de o imaginație productivă, se împletește cu subtile comentarii asupra puterii, asupra comportamentelor umane ori cu meditații alternând gravitatea cu umorul. Autorul vizează evident realitățile
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
și clasicism). La Nichita Stănescu esențială i se pare „greața de unicitate”, iar la Leonid Dimov „onirismul flamand”. Critica lui Vladimir Streinu e citită din perspectiva ei seniorială. Impresiile („olimpianism natural, de structură și nu de postură”, „virtuoz al imaginii”, „scriitura cea mai fermă și cea mai artistă”, „cel mai maiorescian dintre criticii noștri” etc.) se concentrează în imaginea criticii alpine. Vladimir Streinu ar practica, așadar, o critică a escaladării, ceea ce vrea să spună că el tinde să împingă opera spre
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
toate domeniile”, luând distanță față de orice formă de extremism. Este reprodus un „articol critic” (semnat Dalda) pe marginea volumului Bal mascat al lui Ionel Teodoreanu, articol intitulat Declinul d-lui Ionel Teodoreanu, aici scriitorul fiind acuzat că, pierzându-și vivacitatea scriiturii, ar fi scris într-un mod „industrial”, în urma succesului cu românul La Medeleni. În numărul 10/1930 revista publică o anchetă, ca răspuns la afirmația lui Al. A. Philippide conform căreia revistele de provincie sunt „timp pierdut”, în rezonanță cu
CUVINTE LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286631_a_287960]
-
propune să-l susțină. În articolul Între scriitor și public (1924) Cezar Petrescu remarcă, profitând de ocazia unei „șezători” a Societății Scriitorilor Români, faptul că „arta e o funcție socială”. Preocuparea pentru o disociere corectă între falsa inovație în tehnica scriiturii (asimilată în general actelor imitative) și reala schimbare (cu impact direct în sensul evoluției) revine, în articolul Îndepărtarea de la viață (1925), într-o formulă de polemică publicistică elegantă și ferită de excese. O discuție despre snobism ca modalitate de receptare
CUVANTUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286619_a_287948]
-
a descoperirii. Subiectivitatea, deloc fragilă, conferă, în mod voit, textului un ton aspru sau revendicativ. Realitatea este asumată și dezvăluită în formele în care poetul însuși își analizează viața, schemă seriozității învăluite în ironie sau satiră fiind amprenta personală a scriiturii. Cu aceeași implicare și asumare a concretului că și în poezie, C. scrie și eseurile prezentate la Național Public Radio, în emisiunea „All things considered”, și publicate în câteva volume: A Craving for Swan (1986), Raised by Puppets. Only to
CODRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286317_a_287646]
-
întrevăd în câteva pagini din Copil din flori. Ambele cărți au fost considerate de autor ca „erori ale tinereții” și așa și sunt, raportate la scrierile dintre 1906 și 1910. Între acestea, Urlătoarea este o cuminte povestire vânătorească, într-o scriitură fără notă personală, iar Pâine albă anunță pornirea satirică, creionând câteva portrete de burghezi, în care nu lipsesc unele accente teziste. Ampla narațiune Vinul de viață lungă se încadrează perfect literaturii începutului de secol, atât prin zugrăvirea mediului de provincie
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
lăudat, C. nu menajează nonvaloarea. Răzleț, se ivesc aici unele caracterizări inspirate, și tot așa în cartea de Evocări (1980), care însumează portrete de scriitori, deformate de o abuzivă tușă sociologizantă. Plin de rele umori, șarjând gros și într-o scriitură întortocheată, indigestă, păcate ale vieții de provincie, romanul Condicar de lume nouă (1935) nu poate ascunde o dorință de răfuială. Înveninări, răutăți, ricanări și ranchiune trădează sensibilitatea ulcerată a unui inadaptabil părăsit de iluzii. SCRIERI: Oglinzi aburite, Craiova, 1918; Galerii
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
filologie al Universității din București, susținând, în 1999, teza Forme în mișcare: postmodernismul. Între 2000 și 2002 este visiting associate professor la Department of Communication Studies la Virginia Polytechnic Institute and State University, SUA. A debutat în presă cu eseul Scriitura emoțională („Vatra”, 1986). Debutul editorial are loc în 1999, prin apariția volumului Forme în mișcare: postmodernismul (anterior, în 1990, îi apăruse o traducere din Willis Barnstone, Borges despre Borges. Conversații). Colaborează cu eseuri și studii la „Contemporanul - Ideea europeană”, „Caiete
CONSTANTINESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286373_a_287702]
-
Amfiteatru” (1966), revistă ce îi acordă, în 1968, un premiu pentru debut. Debutul editorial al lui C., cu prozele scurte din volumul Ciudățenii de familie (1968), este marcat de încercări și exerciții narative și stilistice pe tema vârstei adolescenței. Modalitățile scriiturii alternează metaforizări lirice cu îngroșări caricaturale, în funcție de trăirile extreme ale pesonajelor - idealism sau iluzie spulberată. Ca un fel de urmare a acestor preparative, romanul Cancerul blond (1970) narează etapele evoluției unui adolescent, Val Steriadi, de o sensibilitate aparte, trecând prin
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
mai ales în paginile digresive. Cele douăzeci de proze scurte care alcătuiesc volumul Smog (1971) au ca temă comună erosul banalizat, grotesc adeseori, degradat de „smog” (existența obscură a pesonajelor): gustul autorului pentru artificiul stilistic (ca o trăsătură dominantă a scriiturii lui - aglomerarea de determinanți, antinomici adesea, în jurul unui nume), pentru bizarerii și grotesc-trivial devine evident. Încercare de cronică de moravuri, romanul Cum îndemult Bucureștii petreceau (1977) imită stilul epocii pe care, ca să o redea în amănunt, autorul o descrie prin
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
asemenea, de trândăvie, nu-i place să scrie, e disperat, nu mai crede într-o ierarhie a valorilor, în modele și, pentru a denunța toate acestea, începe să se confeseze, în scris, bineînțeles. Scrie, în fine, ca să nu se sinucidă. Scriitura lui Cioran este de la început un spectacol intelectual și așa va fi până la sfârșit. În aprilie 1933 redactase deja jumătate din Pe culmile disperării, o carte lirică, „de cea mai bestială și apocaliptică tensiune”, anunță el cu un fel de
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
vesel, care povestește la umbra unei sălcii plângătoare. După ce-i citește pe filosofi, C. simte nevoia să se ascundă într-o rugăciune, în fine, moralistul sceptic crede că despre „eu” n-ar trebuie să vorbească decât Shakespeare sau Dumnezeu. Despre „scriitură” nici o vorbă. Nu intră printre obsesiile lui, deși scriitura este arma lui cea mai puternică. Cărțile scrise în limba franceză reiau multe dintre temele și fantasmele din eseistica de tinerețe. C. adaugă altele, noi, izvorâte din experiența prin care trece
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
-i citește pe filosofi, C. simte nevoia să se ascundă într-o rugăciune, în fine, moralistul sceptic crede că despre „eu” n-ar trebuie să vorbească decât Shakespeare sau Dumnezeu. Despre „scriitură” nici o vorbă. Nu intră printre obsesiile lui, deși scriitura este arma lui cea mai puternică. Cărțile scrise în limba franceză reiau multe dintre temele și fantasmele din eseistica de tinerețe. C. adaugă altele, noi, izvorâte din experiența prin care trece, cum ar fi schimbarea limbii/schimbarea identității, apocalipsul modernității
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
este arma lui cea mai puternică. Cărțile scrise în limba franceză reiau multe dintre temele și fantasmele din eseistica de tinerețe. C. adaugă altele, noi, izvorâte din experiența prin care trece, cum ar fi schimbarea limbii/schimbarea identității, apocalipsul modernității. Scriitura rămâne, în continuare, strălucitoare, în contradicție cu pesimismul din adâncul frazelor. Este ceea ce se cheamă paradoxul cioranian: nihilismul radical al ideilor pune în mișcare mecanismele unui limbaj de o mare subtilitate și fervorile unui spirit care caută - și de cele mai multe
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
Șora, Cioran odinioară și astăzi, O, 1992, 13; Dan Pavel, Tânărul Cioran sau Despre ambiguitatea interiorității, „22”, 1992, 14, 15; Gheorghe Grigurcu, Caragiale și Cioran, RL, 1992, 20; Eugen Simion, Tânărul Cioran, CC, 1993, 3-6; Mariana Vartic, Sinuciderea - trăire sau scriitură?, APF, 1993, 10-12; François Bondy, Fernando Savater, Helga Perz, Convorbiri cu Cioran, București, 1993; L. M. Arcade, Refuzul și acceptarea istoriei la Lupasco și Cioran, APF, 1995, 3-4; Moma Dimic, Deținutul care zâmbește - Emil M. Cioran, CC, 1995, 3-4; Vasile
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]