3,463 matches
-
controla. Năduful din suflet se i revarsă năvalnic asupra lui Trio: — Pe vremea republicii, recompensele erau, măcar, politice... Tușește. — Oamenii uitau de conștiință și deveneau informatori ca să capete statut civic... Își înșurubează un deget în pieptul lui Fulcinius: — Dar voi? Scuipă disprețuitor pe jos. Voi sunteți rușinea Romei! Trio urmărește pierdut stropii de spută care se opresc, parcă îna dins, pe piesa centrală a mozaicului, o dală de marmură ornamentată cu cubulețe minuscule din piatră, într-o infinitate de nuanțe sclipitoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este vorba numai de existența civică a lui Scribonius, fie și pentru o perioadă scurtă de timp, până ar fi declarat nevinovat. Oprobriul riscă să se răsfrângă asupra întregii familii imperiale! Iar Libo...! Se scobește distrat cu unghia printre dinți. Scuipă apoi o fă râmă minusculă din mâncarea de azi-dimineață. Nimeni nu poate ști cum va reacționa Scribonius Libo. Strâns cu ușa, s-ar putea să-l lase nervii și să plece pe furiș în exil. Așa procedează de obicei vinovații
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acoperă cu mușchi și ocrotește nervii cu o anumită roșeață plăcută vederii. Face o pauză și-și contemplă pentru o clipă cu satisfacție auditorii înmărmuriți. Conchide pompos: — Numai atunci putem vorbi de frumusețe. — Păcat că nu te-ai făcut doctor, scuipă scârbit Labienus. — Sau codoș, întărește Sallustius. Un glas necunoscut îl împiedică pe Titus Livius să răspundă. — Și totuși, aceeași generație care l-a făcut pe Cicero atât de puternic, încât a dispus după voia inimii de cele mai înalte magistraturi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tului, să moară mai repede... Antonia scoate un strigăt înăbușit. Astfel de vorbe îți pot aduce condamnarea la moarte. Paloarea Aemiliei Lepida îi scoate și mai mult în evidență vâ nătaia de pe obraz. Domitia nu se lasă însă impresionată și scuipă cu ură: — Germanicus va ajunge la domnie nu pentru că e căsătorit cu tine, ci fiindcă e nepotul lui Marcus Antonius. Vezi să nu, zâmbește Vipsania. Oftează apoi. Nici descendenții lui Augustus nu-i vor urma prea curând. Antonia încearcă în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ogoarele. Dacă n-ar fi moștenitoarea unora dintre cei mai bogați oameni ai Romei, nu și-ar mai permite să-și înveșmânteze sufletul cu atâta mărinimie. Iar plodul ei, Drusus, în care și-a pus atâtea speranțe, îl dezamăgește profund. Scuipă plin de năduf pe jos, fără să-i pese de mozaicul somptuos. Nu e decât un copil crescut în puf, obosit de prea mult belșug. Oftează din greu. Deh! Feciorul lui taică-său. Dă din cap încruntat. N-are de ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l asiste și să pledeze. Principele i-a cerut asta ca pe o favoare specială. Dar Scri bonius Libo este prin el însuși un client valoros. Are relații puternice, deși nu e un om influent. Asta pentru că-l macină indolența. Scuipă pe jos, fără pic de respect pentru pardoseala din plăci mici de sticlă. Prea le-a primit pe toate servite pe tavă, fiind fiul vitreg al lui Augustus! Și urmașul Scipionilor. Aici e problema! Cum să-i câștige sprijinul la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nas. — Omul a fost corect, n-am ce zice, mi-a cerut voie, iar eu, fără să mă gândesc la nimic rău, i-am permis. Expiră zgomotos: — Și acum, fiu-său, în cârdășie cu Vascularius, vrea să scape de mine! Scuipă cu năduf ca să-și mai descarce amarul. Două jigodii! Asinius Gallus meditează cu bărbia sprijinită în pumni. Chiar dacă moștenirea unui latin iuniat nu mai merge la fostul stăpân, ci la rudele de gradul unu și doi, totuși Scribonius Libo încă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Taică-său e bijutier... E așadar interesat de comerțul cu perle și pietre prețioase din Est, cugetă în tăcere Gallus. Libo bate sacadat cu pumnul în tăblia patului ca să-i atragă atenția: — A ajuns șeful colegiului aurarilor! Se sufocă. Tușește. Scuipă îl lături. Auzi tu! Nu mai sunt destui cetățeni liberi la Roma. E ne voie ca fostul sclav al lui Sempronius Flaccus să conducă una din tre cele mai prestigioase bresle fondate de Numa...! Asinius Gallus îl oprește opărit: — Al
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am însoțit pe principe, el nu sosise încă, se scuză călă rețul. Rufus suduie, scârbit: — Mama lui de pilos, că nu-i cu nimic mai breaz decât ne bu nul de Agrippa Postumus, pe care l-au surghiunit anul trecut. Scuipă în lături: — ăla se juca de-a pescarul, ăsta face pe derbedeul. Își dă seama că se comportă imprudent, dar nu se poate stăpâni. — Și o face cu atâta naturalețe, de mă întreb uneori dacă nu are cu adevărat suflet
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
foiește, subit rușinat. Tropăie, un timp, fără rost din picioare. Ca să și facă de lucru, își scoate din nou capul prin deschizătură. — E și Germanicus cu falnica Agrippina! exclamă la un moment dat. — Falnică pe dracu’! suduie Rufus. Trimite un scuipat între picioare. — O stârpitură cât o coadă de mătură... Pe maștera asta cu chip de om are o pică teribilă. Dacă ar pu tea ar... Nici el nu știe ce i-ar face. Cât a suferit biata prințesă Mariamne din cauza
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
degetul spre băiat: — Să înțeleg că îi apreciezi mai mult pe cei fricoși, ca la șul ăsta? Germanului nu-i vine să-și creadă urechilor: — Vrei să spui că ai renunțat la libertate? întreabă. — S-a reangajat de patru ori, scuipă scârbit Rufus. — Ce să faci cu libertatea când îți ghiorăie burta de foame? Și, cât sunt aici, n-are rost să-mi zgârm sub unghii și să economisesc cei cinci denari pe care-i câștig pe lună... — Bașca banii primiți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vedea cumpătat și priceput, chiar și după eliberare te-ar fi reținut aici. Poate-ți dădea să administrezi o mică afacere, cum a făcut și cu alții. Veneai tu cu capitalul tău, mai punea și el ceva, și împărțeați profitul. Scuipă-mă-n față dacă n-am dreptate. — Ia dă-mi pace cu prostiile astea! se înfurie Ganymedes. Pufnește cu năduf. — Nu toți au norocul tău, să știe să se-nvârtă după ce au fost eliberați. El n-a fost niciodată sclav, intervine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe sabia de lemn, în timp ce Ganymedes și-o zdrăngăne provocator pe a sa. — Pe mine bunul nostru stăpân m-a scutit de obligația de a mai apărea în arenă, îi explică germanului. — Ești prea hodorogit să mai lupți, comentează Rufus. Scuipă cu scârbă din el: — Mai bine-ți păstrai libertatea. Ganymedes murmură din vârful buzelor: — Unii n-au ce face cu libertatea lor. Rufus vede toate culorile curcubelui în fața ochilor. Reușește totuși să se controleze. — S-a făcut târziu, rostește cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi lăsat pe taică-tău să se descurce. Taica e țintuit la pat de ani buni, geme copilandrul. — Atunci puteai să privești lucrurile mai filozofic. Că doar nu-ți punea ție coarne. Și n-ai mai fi ajuns gladiator. Îl scuipă, cu dispreț, în obraz. — Caricatură de luptător! Nu ești în stare să privești moar tea-n față. Băiatul își apără fața cu mâinile. Știe că urmează o chelfăneală. De când a ajuns aici e fetița lor și ciuca bătăilor. Ganymedes se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încearcă: — Gladiatorii tăi intră abia spre sfârșitul programului... Și nu trebuie să mă ocup de încălzirea lor? răbufnește și mai aprig Rufus. Vrei să cadă secerați de întinderi musculare când intră în arenă și să mă facă de râs? Își scuipă în sân. — Dumnezeul cel Atotputernic mi-e martor că nici capul meu nu e atât de țeapăn pe umeri încât să nu se rostogolească dacă s-ar întâmpla o astfel de nenorocire. Pusio îl privește bănuitor: — Pe cine ai jurat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
alături. Își acoperă gâtul cu palma deschisă. Și el poartă o amuletă. — Dacă vi le agățați de coaie, nu vă mai apără? întreabă batjocoritor Rufus. Întâlnește priviri răutăcioase în jur. Mâhnit, clatină dezapro bator din cap. — Uitați-vă la voi! scuipă cu scârbă. Parcă ați fi saltimbanci în for, nu cea mai bună trupă de gladiatori din imperiu. Atinge cu degetul inelul de piatră din urechea unui luptător: — Cu unul singur nu ești nici bărbat, nici femeie. Oi fi poate androgin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și să o arunce la loc în oală. Prea târziu, însă. — Ghinion! îi scapă lui Plautius Silvanus. — Mânia Zeului n-a încetat! bubuie vocea de bas a lui Asi nius Gallus. Așa, bagă-te și tu ca musca-n căcat, scuipă scârbit Tiberius în lături. Profită de agitație să se mai uite o dată după Vipsania. Nu o zărește. Regele Sacrificiilor intervine imediat. Ca să nu rămână vreun dubiu în sufletul cuiva, dă poruncă să se verse apa din căldare astfel ca augurii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
datori să renunțăm la viața noastră personală și să ne lăsăm conduși de tine către un Viitor de Aur incert. — Putea să devină avocat, țipă principele isterizat, sau senator... Gesticulează violent: — Chiar și guvernator de provincie... Se oprește scurt și scuipă disprețuitor la picioarele flaminului. Un gest care nu-l caracterizează. — A preferat în schimb să fie un versificator mărunt. Se strâmbă: — Un poetaș la modă. Împunge un deget acuzator în pieptul lui Publius Maximus: — Și pentru asta a plătit. Marcia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
printre voi de-aceia, care nu cred tabla legii, Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte, Ce destinul motănimei îl desfășură-nainte! Ah! atei, nu tem ei iadul ș-a lui Duhuri - liliecii? Anathema sit! - Să-l scuipe oricare motan de treabă, Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară? O motani fără de suflet! - La sgîriet el v-a dat ghiară Și la tors v-a dat mustețe - vreți să-l pipăiți cu laba? {EminescuOpI 49} Ii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
plină de satisfacție către cei doi slujbași care-l înjosiseră. O privire asemănătoare cu aceea pe care le-o arunca credincioșilor atunci când le dădea iertare. Cu toate acestea, senior Velasco... Ridicându-se cu un nou foșnet de haine, Gotō îi scuipă printre dinți cu o mină înăsprită: — Tu trăiești la Edo, dar nu ca padre creștin, așa-i? Dacă n-ar fi binevoit un om cu trecere să mijlocească și de data asta pentru tine, nu știu ce ți s-ar fi întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întâlnea pentru prima dată în viață. Chiar și senior Matsuki? întrebă uluit samuraiul. Da. Nu înțelegea ce avea de gând omul acesta cu chip posomorât și palid. În ziua aceea Matsuki stătuse cu spatele la el, adâncit în gânduri. Mai devreme, parcă scuipând cuvintele printre dinți, îi spusese că ei sunt carne de tun pentru Stăpân și pentru Sfatul Bătrânilor și că Sfatul îi trimisese în această călătorie primejdioasă ca să înăbușe nemulțumirea unor ostași ca ei față de noile pământuri ce le fuseseră încredințate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i pe japonezii care gemeau. Dintre răniți, doi sunt într-o stare mai primejdioasă: un negustor în vârstă pe nume Yahei și Seihachi, unul dintre însoțitorii lui Hasekura. Amândoi au fost loviți în piept de cuferele grele, iar Yahei a scuipat sânge. Nu încape îndoială că Seihachi și-a rupt câteva coaste. Le-am dat la amândoi să bea vin și le-am pus cataplasme, dar nu prea pot să vorbească și își pierd puterile pe zi ce trece. Mă îngrijorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zice? — Zice că i-am împușcat fratele mai mic... iar acum e pe moarte, dădu din umeri moșierul. Asta e! Dar, dacă ești preot, vrea să-i dai ungerea cu mir de pe urmă și să-i spui o rugăciune. Moșierul scuipă în pământ și își șterse sângele care-i păta obrazul ca o medalie. — Cu toate că se răscoală împotriva noastră, tot de noi vin să se roage atunci când le e greu. Așa sunt indienii. Nu vă mai bateți capul cu ei! — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o vreme privind în liniște de pe margine. Sfântul Scaun are datoria de a ține piept țărilor protestante și de a le apăra pe cele catolice. Omul Iubirii a fost ucis în lumea politicii. Cardinalul rostise aceste cuvinte ca și cum ar fi scuipat o otravă amară. Eu mă uitam dus pe gânduri la mantaua largă și la mitra roșie, semne ale rangului său. Fiule, înțelege! Aceasta era zenitul îndelungatei mele călătorii. — Eu... am să mă rog neîncetat de acum înainte... pentru tine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nu te-nfierbânta. Ce-mi pasă mie de la cine ciupești? Nu-i treaba mea. Dacă crezi că-s furați, lasă-i aici, i-ați sculele și Întoarce-te-n sat. Era roșu la față. — Doctore, acum nu te-arunca așa. Scuipă zeamă de tutun pe buștean. Saliva i se prelinse-n apă și se subție. Știm amândoi că-s furați, da’ pe mine nu mă interesează. — Foarte bine. Dacă crezi că-s furați, iați sculele și să nu te mai văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]