7,237 matches
-
simțurile i se scufundau În neant. Când Își reveni În simțiri, se pomeni adâncit În bezna abia Îmblânzită de strălucirea lunii, care se legăna dinspre ferestre. Trebuia să fi trecut ceva vreme, dar câtă? Simți o mână grosolană care Îl scutura și un glas aspru ce Îl striga pe nume. - Trezește-te, messer Durante! Ce s-a Întâmplat? În jurul său, câteva forme obscure se agitau, Învârtindu-se prin spațiul gol al Baptisteriului. Recunoscu silueta bondoacă, Înarmată până În dinți, a șefului gărzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cât de cât după ce dăduse ochii cu întunericul ce zace în fiecare dintre noi, și toate astea la cafeneaua Thăriex, cea mai apropiată, în vreme ce noi, ceilalți, ne gândeam încă la caligramele nebunului, la universul său de confetti și de murdării, scuturând din cap, fluierând tare, ridicând din umeri și uitându-se pe fereastră spre răsărit care devenea întunecat ca un lapte de tuș. Și apoi, fiindcă adormise și sforăia după atâta băut, primarul ajunse să-și spargă mutra lovindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
țes fără să le văd? Zilele trec, și eu mă îndrept spre masa mea. Nu pot spune că asta-mi place, dar nu pot spune nici că-mi displace. Ieri, Berthe, care vine de trei ori pe săptămână să mai scuture praful, a alunecat pe unul dintre caiete, parcă cel cu numărul 1. — Deci cu asta irosiți hârtia! Am privit-o. E proastă, dar nu mai mult decât altele. N-a așteptat un răspuns. A continuat să deretice cântând arii stupide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de poșircă. Dimineața, încă se mai auzea un horcăit venind din tavernă. Ieșea dinăuntru și un miros nedefinit de vin răsuflat, sânge, cămașă nespălată, vomă și mahorcă puțind a urină. Cei mai mulți dormiseră acolo. Fermillin, care se sculase primul, îi trezea scuturându-i ca pe pruni, înainte de a le servi niște vin alb la micul dejun. Am văzut-o pe Lysia Verhareine trecând prin fața localului, zâmbind, în timp ce Fermillin o saluta cu voce joasă adresându-i-se cu domniță. Am văzut-o, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
totul despre viață și, mai ales, dădeau de înțeles că nu putem niciodată să o întoarcem înapoi. Orice am face. Până la urmă, au venit doi brancardieri, în bluzele lor albe și subțiri, plini de o naivă încredere, încercând să se scuture. Veneau de la V. și se învârtiseră mult până să găsească locul cu pricina. Judecătorul le făcu semn indicându-le pătura: — Îl puteți lua de-aici, le-a zis. Auzindu-l, ai fi spus că era vorba despre un cal sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
închiși, aș fi putut desena pe o hârtie, fără să fac vreo greșeală, amplasarea fiecărei mobile, poziția fiecărui obiect, numărul petalelor fiecărei anemone uscate care ofta în vaza de gresie așezată pe șemineu. Josăphine dormita, cu mâinile pe coapse. Își scutura din când în când capul și se trezea dintr-odată, ca sub efectul unui șoc electric. După o oră, Ciupitu veni în sfârșit să ne caute, râcâindu-și discret falca. Bucăți de piele moartă cădeau pe costumul lui negru, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
civil și care păream atât de grăbit să mă îndrept în direcția în care ei înșiși mergeau fără nici o tragere de inimă. Apoi, în sfârșit, am văzut casa. Casa noastră. Mi-am lovit cizmele de perete, mai puțin pentru a scutura zăpada decât pentru a face zgomot, un zgomot familiar ce ar fi anunțat că am venit, că sunt acolo, de partea cealaltă a peretelui, la doi pași, la numai câteva secunde. Zâmbeam imaginându-mi-o pe Clămence gândindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o pată mare și luminoasă în penumbra curții. Când Matziev termină cu hainele, făcu același lucru cu pantalonii, izmenele și chiloții. Îi tăie șireturile pantofilor, apoi le ridică încet fluierând melodia lui preferată, Caroline și pantofii ei verzi. Tânărul urla, scuturând din cap ca un nebun. Matziev se ridică: prizonierul era în întregime gol, la picioarele sale. — E mai bine așa? Te simți mai în largul tău? Sunt sigur că acum memoria-ți va reveni. Se întoarse spre judecător, iar acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că noi eram singuri și ne era frig. — Stăteam în fața ferestrei, la câțiva pași de ea. Nu puteam să-mi iau ochii de la trupul prizonierului. S-a ghemuit ca un câine, la rădăcina copacului și îl vedeam mișcându-se, era scuturat de frisoane și nu se mai oprea. Eu am început să plâng, vă jur, a venit de la sine, și nu am făcut nici un efort ca să mă opresc. Iar puștiul a început să scoată urlete prelungi, de animal, cum se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
țipă furios: — Cum? Îndrăzniți să-mi dați ordine? Mie? — Duceți-vă dracului, îi răspunsei. Mierck era să se prăbușească de uimire. Matziev s-a uitat la mine de sus, nu a zis nimic, și-a aprins un trabuc, apoi a scuturat îndelung chibritul, chiar și după ce acesta se stinsese. Pe stradă era soare. Mă simțeam puțin amețit și mi-ar fi plăcut să stau de vorbă cu cineva, cu cineva de încredere, care simțea la fel ca mine. Nu mă refer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
demachiant, apoi își dă cu cremă, întinde fondul de ten, pudra, machiază excesiv ochii, a învățat-o fata care o machia la teatru un nou desen al ochilor, pleoapa de sus e grea de creion negru, fondul de obraz, rujul, scutură părul într-o parte și în alta, ca să pară neglijent-controlat. O ultimă privire, gâtul, sânii stau drepți, e o rochie cu decolteul adânc și i se văd bine țâțele splendide, de fecioară. Iese spre Neli, Tara este iarăși lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dragostea,/Piatră, pe inima mea... Eu mânie, tu mânie,/ dragoste cin’ să mai ție?/ Arde vin, arde pelin/ C-am ibovnic la Mizil,/ Ar veni, dar n-are trin./ Vino, neică, și pe jos,/ Că ești tânăr și frumos!!!/... Cine scutură roua?/ Flăcăii, dimineața,/ Când se-ntorc de la mândra./ Roua trebe scuturată/ Și mândruța sărutată./ Nu-i aceea joi, sara,/ Să nu merg la mândruța/ Și să vin dimineața./ Deschide, mândră, fereastra,/ Că-ți dau foc și-ți arde casa!... Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că mare e puterea ei!, știe și se mai uită din când în când în ochii de aur ai fetei, studentă la el, sunt eu prof de actorie sau ce naiba? Am plecat amândoi de la petrecere și, pe drum, i-am scuturat în păr toate crengile de tei înflorit, sclipeau galben pletele ei negre și scurte, între sânii femeii căzuseră, umede, florile de tei ale unui întreg bulevard, am urcat în apartamentul lor dintr-o vilă veche, bătrânească, și-am iubit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu pe Maestru până la o sută de ani, că dacă trăiește el mult?, dacă paralizează, că mi-a zis doctorul că e posibil și asta? Să-mi miroasă a om pe moarte în casă? Și Loredana aprinde încă o țigară, scutură scrumul scurt, îl aruncă așa, ca pe un gândac, i-a trecut tot plânsul, e dreaptă și tare, fără nici o emoție. Se uită spre poartă lung, are privirea ca o lamă de oțel, cu expresia izbitoare de vultur... Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
O, Dumnezeule!, a exclamat dintr-o dată Amory, tresărind la auzul propriei sale voci În tăcerea perfectă. Cădeau În continuare picături de ploaie. A mai zăcut un minut nemișcat, cu mâinile Încleștate. Pe urmă a sărit În picioare și și-a scuturat, de formă, hainele de apă. — Sunt al dracului de ud! i-a spus el cu voce tare cadranului solar. ISTORIC Războiul a izbucnit În vara de după anul Întâi. Dincolo de un anumit interes de natură sportivă față de iureșul nemților spre Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sângeros. Dacă nu se prelungea suficient, s-ar fi simțit ca un spectator nervos, plătitor de bilet, la un meci de box În care pugiliștii evită contactul direct. Asta a fost reacția lui maximă HA, HA, HORTENSE! — În regulă, mânjilor! — Scuturați-vă bine! Hei, fetițelor, ce-ar fi să mai lăsați jocul ăla idiot de cărți și să dați puțin din fund? — Hei, dansatoarele! Instructorul - președintele clubului Triangle - spumega neajutorat, cu fața roșie de Îngrijorare, trecea de la izbucniri furioase de autoritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
plată și i-a Întors spatele. S-au Îndreptat agale spre ieșire, urmați de suspiciosul Ganimede. Cred că-i o greșeală, domnule. Kerry a luat nota de plată ca s-o examineze cu un ochi critic. — Nici o greșeală, a zis, scuturând grav din cap, și, rupând bonul În patru, i-a Înmânat bucățelele de hârtie chelnerului, care, uluit, a Înmărmurit și nu și-a mai recăpătat graiul până la ieșirea lor. — N-o să ne dea În urmărire? Nu, a zis Kerry. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lui Dionysus. — Masa patru, În mijloc la tot rahatu’! a țipat Phoebe. Grăbește-te, bătrâne dragă, le spune c-am sosit În grabă. — Zi-le să cânte Admiration!, a răcnit Sloane. Voi doi comandați; Phoebe și cu mine ne vom scutura trupurile depravate. Au plecat, amestecându-se cu gloata pestriță. Axia și Amory, care abia dacă se cunoșteau de un ceas, s-au strecurat pe urmele unui chelner până la o masă care le oferea un post de observație bun. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iubesc... Orice măreție latentă pe care o simt este... of, nu mă pot exprima În cuvinte, dar, Clara, dacă mă Întorc peste doi ani și am o situație care să-mi permită să mă căsătoresc cu tine... Ea și-a scuturat buclele. — Nu, a răspuns. Nu mă mai căsătoresc niciodată. Am doi copii și vreau să mă păstrez pentru ei. Îmi place de tine - Îmi plac toți tinerii inteligenți, iar tu mai mult decât oricare altul -, dar mă cunoști suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cunoștință astă-seară - oameni mai tineri. ROSALIND (dă din cap cu Înțelepciune) Cam de patruzeci și cinci de ani? DOAMNA CONNAGE (tăios): Și de ce nu? ROSALIND: O, e-n regulă, ei cunosc viața și arată atât de adorabil de obosiți ( Își scutură buclele), dar, oricum, dansează. DOAMNA CONNAGE: Încă n-am făcut cunoștință cu domnul Blaine, dar am impresia că n-o să-ți placă. Nu pare a fi un om care produce bani. ROSALIND: Mamă, eu nu mă gândesc niciodată la bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
s-a aplecat confidențial spre interlocutor: — Să’bă’oresc făcut-praf-viața. Moment mă’eț, făcut-praf-viața. Moment mă’eț, praf mă’eț. Nu-ți pot povesti... A auzit remarca lui Carling adresată barmanului: — Dă-i o apă seltzer cu brom. Amory a scuturat din cap indignat. — Nu m-ating de ‘șa ceva! Dar ascultă, Amory, o să ți se facă rău. Ești alb ca varul. Amory a reflectat asupra problemei. A Încercat să se examineze În oglindă, dar chiar și dacă Închidea un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lacrimile pe obrazul lui. Cuvintele ei au Început să-i răsune În ureche: „Să nu mă uiți niciodată, Amory, să nu mă uiți“. — Drace! a strigat el, poticnindu-se, iar apoi s-a Înecat și s-a prăbușit pe pat, scuturat de un spasm de durere psihică. Un minut mai târziu, a deschis ochii și a privit tavanul. — Tâmpitul dracului! a exclamat dezgustat și, cu un oftat amplu, s-a ridicat și s-a Întins după sticlă. După Încă un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
al ei și, aplecându-se, a prins-o de mână. - Spune-mi că sunt acel far, repede! Dacă nu, te trag jos de pe cal și te pun În șa În spatele meu. Ea a ridicat ochii, a zâmbit și și-a scuturat excitată capul. - O, fă-o! Sau mai bine nu. De ce lucrurile excitante sunt atât de incomode. Chestii ca bătaia, explorările sau schiatul În Canada? Apropo, o să urcăm pe Harper’s Hill. Cred că e punctul de la ora cinci din program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care se angajează el. El este un agent al progresului, pe când omul spiritualicește Însurat nu este. Bărbatul cel voinic a scos trei trabuce mari și le-a Întins În palma lui uriașă, deschisă. Omulețul a luat unul, dar Amory a scuturat din cap, scotocind În buzunar după o țigară. - Zi-i mai departe, l-a Îndemnat bărbatul cel voinic. De mult doream să ascult pe unul ca tine. MĂRIND VITEZA - Viața modernă, a reluat Amory, nu se mai modifică o dată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mărunt și nici nu divorța în veci. - Îți stă bine cu capotul ăsa. E nou? Nu era nou. Domnul Popa știa asta, pentru că acum trei ani purtase și Mișu capotul ăsta, când era doamna Popa la Băile Felix. Ea își scutură cu mâna o firimitură imaginară de pe floarea mare, mov, de pe sân. - Aș, de unde să fie nou, păi nu mi-am mai cumpărat ceva nou de ani de zile! - Ciudat. Aș fi jurat că e nou. Sau ai mai slăbit tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]