3,068 matches
-
direct la Oxnard, următorul oraș în direcția sud. Găsi un telefon public, îl sună pe Dave Kleckner la tribunalul din Ventura, aranjă cu el să se ducă s-o ia pe Audrey, apoi formă numărul lui personal de la Hughes Aircraft. Secretara îi spuse că sunase Jack Shortell. Îl redirecționase în biroul lui Gerstein, apoi spre extensia cu Mal Considine de la Birou. Buzz schimbă dolarul în monede de zece cenți și rugă operatoarea să sune la Madison - 4609. Mal răspunse: — Da? — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
le ceară să îngenuncheze și să se roage. Mickey îi închise gura și începu să pună niște întrebări nu foarte subtile despre locul unde ar putea fi găsit anchetatorul special Turner „Buzz” Meeks. Buzz reveni în fața casei și intră înăuntru. Secretarele dactilografiau. Funcționarii îndosariau documente. În camera de zi exista suficientă documentație pentru a produce confetti pentru o mie de parade populare. Polițistul se întoarse spre panoul cu rapoarte și văzu că fusese înlocuit cu un perete plin de fotografii. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
leită a tăticului, dar cu douăzeci de ani mai tânăr. Buzz se gândi la semantică, se gândi că „identic cu” putea fi expresia unui mârlan needucat pentru „geamăn perfect”. Delores apreciase că „seamănă binișor”. Luă o lupă de pe biroul unei secretare și urmări fotografiile, în căutarea altor apariții ale lui Coleman. După trei cadre dădu peste o fotografie de aproape al băiatului, împreună cu un bărbat și o femeie. Apropie lupa și se zgâi cât putu de tare. Nici un fel de arsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mulți, Mick. Nu-i un răspuns inteligent, măi pulă! Ar trebui să mă implori! Ar trebui să mă implori să nu te termin încet! — Ar ajuta la ceva? — Nu. — Păi, vezi, șefu’? Mickey zise: — Herman, ieși de-aici! Gerstein ieși. Secretarele continuau să dactilografieze, iar funcționarii continuau să îndosarieze. Buzz îl mai întărâtă un pic pe micul cocoșat: — Fără resentimente, bine? Mickey îi zise: — Îți propun un târg, pentru că atunci când zic eu „târg”, e ceva în care poți avea întotdeauna încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
expuneam să cunoască pictorul, maestrul. Pe ei îi interesa pictura, găseau că tablourile erau foarte bune, dar despre iden titatea pictorului nu aveau nici o informație. Când le mărturiseam cu modestie că eu sunt autoarea, ri postau energic: „Cum? Nu sunteți secretara? Credeam că aveți barbă, că sunteți un domn foarte important, de o anumită vârstă.“ Eu le răspundeam amuzată: „Regret că vă dez amăgesc, eu sunt pictorița cu pricina.“ Scrisorile pe care le primesc adesea, unele pentru autografe, încep totdea una
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
erați mai apropiați? — Eram foarte prieteni cu dirijorul Franco Ferrara 4. După un concert la Veneția, a avut un atac cerebral și l-am pierdut. Dar, cu câteva secunde înainte să i se întâm ple catastrofa, a pus-o pe secretara lui să ne telefoneze ca să-și ia la revedere de la noi și să ne mărturisească ce mult ne-a iubit... La Milano, la un dineu oficial, la care parti cipa și președintele Italiei, Michelangeli 5 a ridicat paha rul de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
impozant, construit de un agent bancar sau de proprietarul unei mori relativ prospere, pentru familia sa, recent îmbogățită. Pe undeva, prin vreun cotlon retras, stă la pândă doamna Privett-Clampe. În altă parte, există un număr de birouri folosite intermitent de secretare și ofițeri politici tineri. Într-unul din ele, la o distanță confortabilă de acea zonă unde bântuie soția sa, maiorul Privett-Clampe a aranjat să-l primească pe tânărul său vizitator. Pran este lăsat la oarecare distanță de poarta din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
expuneam să cunoască pictorul, maestrul. Pe ei îi interesa pictura, găseau că tablourile erau foarte bune, dar despre iden titatea pictorului nu aveau nici o informație. Când le mărturiseam cu modestie că eu sunt autoarea, ri postau energic: „Cum? Nu sunteți secretara? Credeam că aveți barbă, că sunteți un domn foarte important, de o anumită vârstă.“ Eu le răspundeam amuzată: „Regret că vă dez amăgesc, eu sunt pictorița cu pricina.“ Scrisorile pe care le primesc adesea, unele pentru autografe, încep totdea una
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cine erați mai apropiați? — Eram foarte prieteni cu dirijorul Franco Ferrara. După un concert la Veneția, a avut un atac cerebral și l-am pierdut. Dar, cu câteva secunde înainte să i se întâm ple catastrofa, a pus-o pe secretara lui să ne telefoneze ca să-și ia la revedere de la noi și să ne mărturisească ce mult ne-a iubit... La Milano, la un dineu oficial, la care parti cipa și președintele Italiei, Michelangeli a ridicat paharul de șampanie, spunând
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sunt lămurit în această privință“, iar Yi-yi - „ai permisiunea mea să continui“. El revede ce am scris și își pune semnătura deasupra. Ajunge să se bucure de situația asta și îmi laudă capacitățile și mintea ageră. În câteva săptămâni, devin secretara neoficială a împăratului Hsien Feng. Revizuiesc tot ce ajunge pe biroul său, mă familiarizez cu modul de gândire și cu stilul de dezbatere. În cele din urmă, reușesc să redactez scrisori care sună atât de asemănător cu ale lui, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la fel de țepene ca niște bețe. Îngropat în haina sa de blană, Hsien Feng stătea tolănit pe un jilț din Sala Dezvoltării Spirituale. Ochii îi erau închiși. Stăteam la birou, făcând rezumatele documentelor pentru el. De câteva luni devenisem din nou secretara împăratului. El rămăsese pur și simplu fără energie și mă rugase să-l ajut alegându-i cele mai urgente scrisori la care să răspundă. Majestatea Sa rostea cuvintele, iar eu le așterneam pe hârtie. Nu era ușor, dar eram încântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mine, nu de Curte, să îi decid viitorul. În loc să o mărit în Tibet, am trimis-o la prințul Kung. Voiam ca Jung să aibă o educație particulară și să învețe engleza. Când va fi terminat, intenționam ca ea să fie secretara și translatorul meu. La urma urmei, ar fi putut să vină ziua când aveam să vorbesc personal cu regina Angliei. 24 Pregăririle pentru înmormântarea soțului meu sunt în sfârșit gata. A fost nevoie de trei luni și nouă mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rușine. Simțeam un soi de milă pentru dînsa; trebuia s-o respect. Ne așezarăm pe divan la taifas. Patricia îmi povesti că taică-său, care era director de școală, a părăsit-o pe maică-sa cu doi copii, fugind cu secretara. Pe-atunci ea avea doar cinci anișori. Înțelegeam greu nostalgia ei pentru acel bărbat scund și grăsuț, altminteri bine făcut, a cărui figură, dacă îi puneai păr și-i rădeai barbișonul, era leit Patricia. Mă simțeam înduioșat șil condamnai pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ei doi când nu-i vedea nimeni. Hai să aprindem o țigară. Al dracului Socol ăsta: umblă călare pe motocicletă nemțească, are țoale negre de piele, ceaun pe cap și ochelari la ochi ca să nu-i intre musculițe. Toate inginerele, secretarele, economistele, contabilele, profesoarele și elevele care merg la oraș la liceu oftează după el. Le amețește cu motoru’ ăla - Îl are de la tată-său, care a făcut războiul și l-a luat de la nemți. Le plimbă, le-nvârte, le fute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
regimentului pe ele, foile de drum pe căile ferate și fișele tip care certificau În fața autorităților militare și civile că militarul Cutărică se afla În permisie de la data până la data de. Ieșea, apoi, și dădea hârțoagele, ca să le completeze citeț, secretarei din biroul directorului de IAS. După aia le lua din nou la mână, le verifica și le semna. La apelul de seară urma să le Înmâneze fericiților și să-i felicite bărbătește pe ceilalți, care se oferiseră voluntar să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nici o nenorocire: nu era - și nu este nici astăzi - ceva neobișnuit să dai bani altuia ca să muncească În locul tău. Îmi amintesc că În căminele studenților exista o adevărată rețea de fabricanți de teze de licență. Lucrau mână În mână cu secretarele de prin facultăți, care scormoneau prin arhive după teze din anii trecuți. Fabricanții le combinau, luau de ici, puneau de colo și Într-o săptămână Înmânau plătitorilor lucrările gata scrise la mașină (o grămadă de dactilografe făceau parte din rețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cum avea să scrie peste câteva zile Într-o declarație pentru Miliție și pentru procurorii militari veniți să-l ancheteze pe amărâtul de soldat. O copie a documentului a circulat prin sat pe sub mână căci, deși nu avea cine știe ce instrucție, secretara de la IAS care o bătuse la mașină Își dăduse seama că era ceva cu totul În afara obișnuitului. Peste ani, la mine a ajuns o copie de mână, zdrențuită și plină de greșeli, scrisă cu un creion chimic. O căpătasem de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
uitându-se cu o privire plină de adorație la colier, de parc-ar fi fost primul ei nepot. Un Bulgari Vintage. Uluitor. Îmi pun colierul la gât și toate trei ne întoarcem, din nou, către oglindă. E perfect. Absolut spectaculos. Secretara logodnicului meu are un gust desăvârșit. — și am pus mâna pe un exemplar în avans din Sunday, ciripește Lucille, deschizându-și geanta Judith Leiber și scoțând o tăietură din ziar, pe care mi-o întinde. Claire Truman, Randall Pearson Cox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
soțului ei - atât a fost de mulțumită de conacul din Palm Beach, de avioanele private, de bijuteriile ei, de „căsuța“ cu șapte dormitoare din Southampton, de prezentările de modă din Paris și Milano, de bucătăreasa călătoare, de maseuza și de secretara ei, sau de reședința din Manhattan. Ăsta e stilul de viață al doamnei Randall Cox II. Pe de altă parte, mama și-a abandonat viața plină de privilegii a familiei ei pentru tatăl meu, un om incomparabil de minunat - iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
băiat. După care am inspirat, din nou, profund și-am format numărul lui de la birou. — Biroul lui Randall Cox. — A, bună - Randall e acolo? Sunt prietena lui, Claire. — Îmi pare rău, Claire, e prins într-o ședință. Eu sunt Deirdre, secretara lui Randall. Deirdre suna ca având o confortabilă vârstă mijlocie și părea foarte profesională. — De fapt, Randall m-a rugat să te sun. Voia să știe dacă ești liberă pentru cină, luni seara. Din păcate, în week-end o să fie plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o să fie plecat pentru afaceri, așa că luni e prima lui posibilitate să te vadă. Ești liberă? — Dacă sunt liberă pentru... a, da, luni e bine pentru mine. A fost puțin straniu. Niciodată nu mai fusesem invitată la o întâlnire de secretara cuiva. Dar, pe de altă parte, niciodată nu mai ieșisem cu cineva atât de plin de succes și atât de important ca Randall. — Minunat. Randall spera c-o să poți veni la Bouley, la opt-treizeci pm. — Sigur. Sună foarte bine! Minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
decorezi casa cea nouă din Nantucket? Cred că simțul tău estetic ar fi numai potrivit pentru chestia asta. — Pe bune? a zis Bea, luminându-se la față. Mi-ar place la nebunie! Sigur că da. — Grozav! O s-o pun pe secretara mea să-ți trimită toate detaliile săptămâna viitoare. A, uitasem - poftim, domnule. Randall i-a înmânat lui Harry o sticlă de vin ușor prăfuită. — Petrus ‘85, un an excelent. — Uau! a exclamat Harry. Asta e o sticlă fenomenală! — Mulțumesc, Randall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
voce scăzută, încercând să ascund faptul că Lucille reușise să mă desumfle completamente. — Claire, draga mea, el e bărbat! a râs Lucille, amuzată de naivitatea mea. Nu te poți baza pe ei să plănuiască nimic, nu-i așa? Sigur că secretara lui e de ajutor la capitolul cadouri, dar ca să obții cel mai bun apartament de la Ritz și rezervare la Alain Ducasse, cu numai câteva ore înainte, trebuie să ai putere și influență. Lucille a zâmbit, mândră de rezultatele ei. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fie cât mai discret posibil. Mă întreb dacă mi-ați putea pune la dispoziție un birou gol. — Există unul vizavi. Vă puteți folosi de el. Wilt tocmai se afla în sala de mese și lua prânzul cu Peter Braintree, când secretara directorului-adjunct veni la el cu un mesaj. — Nu se poate mai târziu? întrebă Wilt. — Dânsul zice că este extrem de urgent. — Probabil o să te anunțe că până la urmă te-au numit totuși lector, îi zise vesel Braintree. — Mă îndoiesc, aruncă Wilt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Tehnic. Stă acolo toată ziua și vine acasă obosit. Ține cursuri, ține cururi... Acum o să te-apuci să-mi spui și că nu-i un lăturalnic. Nu știu ce-nseamnă asta, zise Eva. — Adică mai apucă și câte ceva pe de lături. Pe secretara lui, suită cu genunchii pe catedră. — N-are secretară. Atunci studentele prevăzătoare. Știu cum e: și-o trag de le cresc notele. Am mai văzut așa ceva. M-am învârtit destul prin colegii ca să mai pot fi prostită de cineva. — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]